Partidele germane şi cultura

Europa Libera, 15 septembrie 2021 18:40

Partidele germane şi cultura

Citeşte toată ştirea

• • •

Alte ştiri de Europa Libera

Acum 30 minute
20:50
Emisiune moderată de Lina Grâu. Din sumarul ediţiei:Festivalul „Nopți Pianistice” revine, după o pauză de un an, la Chișinău, Tiraspol, dar și la Cahul. Președinta Maia Sandu cere explicit de la tribuna ONU retragerea tuturor trupelor ruse din Republica Moldova și casarea munițiilor stocate la Cobasna. Ce implicații are acest lucru pentru Republica Moldova. Și cum au fost percepute de locuitorii regiunii transnistrene campania pentru alegerile legislative din Federaţia Rusă și scrutinul propriu-zis.***Pentru început, o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute:În discursul susținut miercuri în fața Adunării Generale a ONU, președinta Maia Sandu și-a exprimat îngrijorarea față de evoluțiile din Marea Neagră și a spus că decizia Moldovei este de a se găsi o soluție politică conflictului din regiunea transnistreană. Ea a cerut retragerea completă și necondiționată a forțelor rusești cât și retragerea sau distrugerea armamentului și a muniției de la depozitul de la Cobasna care reprezintă un pericol pentru securitatea și mediul înconjurător pentru întreaga regiune.În primul său discurs adresat Organizației Națiunilor Unite, președintele Statelor Unite, Joe Biden, a promis cooperarea cu aliații în ceea ce a numit „un deceniu decisiv pentru lumea noastră”. Joe Biden a susținut justețea retragerii americane din Afganistan care a fost criticată în Statele Unite și în străinătate și a adăugat că „puterea militară trebuie să fie ultima soluție". Președintele american a numit și Moldova în discursul său, atunci când a vorbit despre puterea democrației:„Autoritarismul din lume poate căuta să proclame sfârșitul erei democrației. Dar ei greșesc. Adevărul este că lumea democratică este peste tot. Locuiește în activiștii anticorupție, apărătorii drepturilor omului, jurnaliștii, protestatarii pentru pace; pe prima linie în această luptă din Belarus, Birmania, Siria, Cuba, Venezuela și peste tot. Locuiește în femeile curajoase din Sudan care au rezistat violenței și opresiunii pentru a împinge un dictator genocid de la putere și care continuă să lucreze în fiecare zi pentru a-și păstra progresul democratic. Trăiește în mândrii moldoveni care au obținut o victorie majoră pentru forțele democrației, pentru mandatul de a combate corupția, pentru a construi o economie mai incluzivă”, a spus Joe Biden în discursul său de la Adunarea generală a Națiunilor Unite.Vicepreședintele Consiliului Federației Ruse, Konstantin Kosaciov, a vorbit despre rolul pacificatorilor ruși de pe Nistru în menținerea păcii în raioanele de est ale Republicii Moldova. Declarația ar fi fost făcută în timpul întâlnirii acestuia cu liderul de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, care a avut loc la Moscova, scrie Deschide.md. Kosaciov consideră că pacificatorii ruși au un rol pozitiv pentru menținerea păcii pe Nistru și a spus că nu este nicio altă alternativă pentru acest format al misiunii până la momentul soluționării definitive a conflictului transnistrean.Liderul de la Tiraspol Vadim Krasnoselski a fost săptămâna trecută la Moscova, unde a cerut, din nou, vaccin rusesc anti-Covid pentru regiunea transnistreană, menținerea volumelor de gaze tranzitate prin regiunea separatistă, și a discutat despre susținerea Rusiei în negocierile din formatul 5+2 pentru reglementarea transnistreană, inclusiv la următoarea rundă planificată pentru noiembrie la Stockholm. Krasnoselski a spus, într-un interviu pentru Ria Novosti, că a discutat despre livrarea a 100 de mii de doze de vaccin Sputnik V, care ar putea ajunge în următoarele două săptămâni. „Mai sunt nuanțe tehnice”, a mai spus Krasnoselski, afirmând că nu a discutat încă condițiile livrării, nici măcar dacă aceasta va fi o achiziție sau o donație. Liderul de la Tiraspol a declarat că nu a discutat nici despre prețurile gazelor pentru regiunea transnistreană. Acesta a spus că „Transnistria nu își neagă datoria și este gata să plătească ceea ce a consumat”. „Suma este imensă – 7 miliarde de dolari. Suntem gata să plătim orice sumă care este în puterea noastră. Evident că nu într-o zi, un an sau doi”, a spus Vadim Krasnoselski. „Este o chestiune de negocieri comerciale între Moldova și Rusia, între Gazprom și MoldovaGaz”, a adăugat liderul de la Tiraspol. Președintele Germaniei Frank-Walter Steinmeier este așteptat în vizită la Chișinău miercuri și joi, 29-30 septembrie, pentru convorbiri cu președinta Maia Sandu, prim-ministra Natalia Gavrilița și reprezentanții parlamentului. Într-un comunicat pe site-ul președinției germane se spune că vizita lui Steinmeier este „un semn de sprijin pentru cursul de reformă” al președintei Sandu și prim-ministrei Gavrilița. Președintele german care nu deține pârghii ale puterii executive va fi însoțit de o delegație de afaceri la nivel înalt și va deschide o conferință de afaceri la Chișinău. Steinmeier va fi al cincilea președinte care vizitează Republica Moldova în mai puțin de un an de mandat al președintei Sandu.Alegeri legislative au avut loc duminică în Germania, iar sondajele sugerau o cursă strânsă între principalele partide, Uniunea Creștin Democrată și Partidul Social Democrat. După aceste alegeri își va da demisia cancelara Angela Merkel, politiciana conservatoare aflată de 16 ani în fruntea guvernului federal al Germaniei.***După o pauză de un an, autorii festivalului anual „Nopți Pianistice” au anunțat că îl vor organiza din nou anul acesta, în ciuda pandemiei, ba vor mai adăuga un oraș, Cahulul, pe lângă celelalte, Chișinăul și Tiraspolul, unde se țineau tradițional concerte în cadrul acestui festival. Tamara Grejdeanu are detalii:„Nopțile Pianistice” vor fi inaugurate pe 28 septembrie de Orchestra Simfonică a Filarmonicii Naționale și invitați de peste hotare, care vor interpreta muzică franceză și rusă, piese semnate de Charles Gounod, Georges Bizet, Serghei Rahmaninov și Mihail Glinka.Anunțând revenirea festivalului după sincopa de anul trecut, cauzată de pandemie, Alianța Franceză din Moldova, cea care are în grijă desfășurarea evenimentului a menționat că „programul excepțional din acest an, mărturisește voința organizatorilor de a sprijini lumea culturală, după luni de criză sanitară”.În ultimul an, managerii culturali s-au văzut nevoiți să închidă ușile în fața melomanilor și să prezinte spectacole online, cum s-a întâmplat, bunăoară, la Festivalul Internațional „Mărțișor”. Prin urmare, reîntâlnirea muzicienilor cu publicul este revenirea la o relativă normalitate, spune Svetlana Bivol, directoarea Filarmonicii Naționale:„Este un lucru foarte îmbucurător că publicul, din nou va avea clipe de revelație trăite împreună cu artiștii noștri și cu artiștii invitați, dirijorii invitați. Se va deschide cu un mare dirijor și muzician, Misha Katz, pe care îl așteaptă foarte mult melomanii din Chișinău și unde se vor prezenta lucrări de excepție. În primul rând, concertul nr.2 pentru pian și orchestră de Rahmaninov, care este, de fapt, o capodoperă și va fi interpretată de John Gade, Franța.”Cea de-a 19-a ediție a Nopților Pianistice anunță și pe afiș o locație suplimentară față de cele tradiționale. Unul din cele șapte concerte ale festivalului va fi prezentat la Palatul culturii din orașul Cahul, unde va evolua Orchestra Națională de Cameră sub bagheta cunoscutului dirijor Cristian Florea și pianistul francez Michel Bourdoncle.Directoarea Filarmonicii dă asigurări că festivalul se va desfășura urmând cerințele autorităților din sănătate, o situație agreată de managerii culturali:„Și aspectul acesta pandemic, unde fiecare spectator trebuie să vină, să prezinte confirmarea de vaccin sau un test, pe de o parte, nouă ne pare un lucru absolut firesc. Mai bine așa, decât să se închidă și să se sisteze activitatea instituțiilor. Pe de altă parte, vreau să zic că publicul care vine la asemenea concerte de muzică clasică este foarte responsabil, este unul select, care foarte bine înțelege necesitatea și a vaccinurilor, și a prezenței într-o stare absolut normală.”Stația terminus a festivalului este Sala cu Orgă, unde pe 29 octombrie vor fi interpretate creații de Beethoven pentru pian și orchestră. De altfel, ediția din acest an este dedicată aniversării a 250-a de la nașterea compozitorului german. Directoarea Filarmonicii Naționale, Svetlana Bivol are convingerea că oferta diversă a festivalului este în măsură să fie pe placul unui public doct dar și a spectatorilor care se vor prezenta la prima lor întâlnire cu muzica clasică interpretată pe viu.***Deschiderea de către Rusia a 27 de secții de votare în regiunea separatistă transnistreană a Republicii Moldova pentru alegerile legislative pentru Duma de Stat a fost criticată, deși nu în termeni duri, de Chişinăul oficial. În total, autoritățile ruse au anunțat că au deschis în Republica Moldova 30 de secții de votare, un număr-record în afara granițelor Rusiei.Administrația de la Tiraspol a anunțat că prezența la urne a fost de aproape 60 de mii de alegători, asta în condițiile în care încă acum trei ani Rusia anunța că are în regiunea separatistă a Republicii Moldova 220 de mii de cetățeni. 76,5 la sută din voturile transnistrenilor au mers către partidul rus de guvernământ, Rusia Unită.La precedentele alegeri legislative din Rusia, din 2016, în regiunea transnistreană au votat 56 de mii de persoane, iar Rusia Unită a acumulat 83 la sută. Atunci, în regiunea transnistreană au fost deschise 22 de secții de votare, cu cinci mai puține decât în acest an.Corespondentul nostru în stânga Nistrului, Serghei Ursul, a stat de vorbă la acest subiect cu politologul de la Tiraspol Nicolai Kuzmin, autorul canalului de Telegram „Ceva se întâmplă în rmn (republica moldovenească nistreană – n.red.)”.Europa Liberă: Cum comentați prezența la votare, care a fost doar cu câteva procente mai mare decât la alegerile precedente? Și cum s-a văzut pentru un locuitor din regiunea transnistreană campania electorală pentru aceste alegeri?Nikolai Kuzmin: „În ceea ce privește prezența mai mare la votare, eu cred că cel mai probabil acest lucru are legătură cu procesele electorale din Federaţia Rusă: au fost mai multe secții de votare și acest lucru ridică numărul celor care merg la votare prin simplul fapt că mai mulți alegători vor veni să voteze doar pentru că secția este mai aproape de casa lor. Și în Transnistria au fost deschise mai multe secții – 27, față de 22 câte au fost data trecută. Așa că nu putem vorbi despre o creștere spectaculoasă a numărului de votanți.Creșterea relativă eu aș explica-o mai degrabă prin procesele din interiorul Federaţiei Ruse, pentru că Rusia Unită, partidul de la putere, avea nevoie să acumuleze mai multe voturi, având în vedere că au o scădere în popularitate, lucru care a fost demonstrat și de aceste alegeri. Rusia Unită a acumulat cam cu 5% mai puțin decât acum cinci ani. Plus creșterea Partidului Comuniștilor și mecanismul „votului inteligent”, care a promovat în principal candidați tot din partea comuniștilor. Fenomenul era într-atât de incomod puterii, încât înainte de alegeri chiar se zvonea că Partidul Comuniștilor din Rusia ar putea fi chiar scos din cursă. Partidul de la putere nu avea suficiente voturi și ar fi acumulat astfel o parte din ce a revenit comuniștilor.În ceea ce privește activismul cetățenilor din Transnistria, nu se poate discuta în procente, pentru că specificul Transnistria este de așa natură încât trebuie să analizăm mai degrabă numărul celor care s-au prezentat la urne, decât procentul. Și asta, din simplul motiv că numărul real al cetățenilor ruși din Transnistria este greu de estimat. În 2019 Rusia a folosit sintagma „în jur de 220 de mii”; în 2021- sintagma „peste 220 de mii”. Iată de ce este greu de spus care este numărul exact de cetățeni ruși de aici.Dar există o tendință evidentă – de la alegeri la alegeri numărul cetățenilor ruși care vin la votare crește ca număr: avem de fiecare dată un plus de 2-3 mii de oameni. Probabil că acest lucru se explică prin faptul că unii ating majoratul. Iar pe de altă parte, cel mai probabil crește și numărul de cetățeni ruși în Transnistria, pentru că autoritățile transnistrene pun un accent mare pe acest lucru, fac demersuri, deputații ruși în permanență promit câte ceva, în permanență simplifică tot felul de proceduri de obținere a cetățeniei.Da, am avut pandemia, dar totuși cred că acești doi factori – atingerea vârstei de la care se poate vota și creșterea generală a numărului de cetățenii ruse acordate locuitorilor regiunii transnistrene pot explica ușoara creștere a prezenței la aceste alegeri.” Europa Liberă: Impresia generală a fost că locuitorii regiunii transnistrene nu au avut practic niciun fel de informații despre candidații care s-au înscris în cursă în circumscripțiile uninominale. Doar cei de la Rusia Unită au fost vizibili – cu câteva săptămâni înainte de alegeri aceștia au apărut în presa transnistreană cu declarații de genul „susținem tot ce este bun, condamnăm tot de este rău”. Iar candidații de pe listele de partid în general sunt necunoscuți publicului din Transnistria. În ce măsură se poate vorbi în aceste condiții despre o alegere conștientă, cu atât mai mult despre una obiectivă și asumată?Nikolai Kuzmin: „În cazul candidaților de la Rusia Unită, Cijov și Turov, impresia mea este că poziția acestora a fost foarte bine explicată electoratului și mediatizată. Aceasta constă în faptul că ei îi vor ajuta pe transnistreni să obțină „capitalul matern” acordat la naștere în Rusia, cei doi au promis vaccin, ei au mers în vizite la uzinele din Transnistria…În principiu, se poate spune că ei au dus o campanie electorală foarte activă. E chiar o diferență ca de la cer la pământ în comparație cu alegerile în Sovietul Suprem de la Tiraspol, de anul trecut. Pentru că atunci nu a fost practic niciun fel de campanie electorală.Iar în cazul alegerilor în Duma de stat a Rusiei, cu vreo 10 zile înainte de votare numărasem deja vreo 10 articole despre alegeri la postul de televiziune oficial de la Tiraspol Pervii Kanal. Au fost inclusiv declarații ale lui Cijov și Turov, care au comentat toate evenimentele importante din acea perioadă. Fie că Sheriff l-a învins pe Șahtior, fie că s-a restricționat circulația mașinilor transnistrene în Ucraina din 1 septembrie – în toate cazurile Cijov și Turov au comentat situația.Adică, în principiu, administrația transnistreană a ajutat Rusia Unită să organizeze o campanie electorală chiar foarte adecvată în Transnistria. Nu a fost o surpriză acest lucru, în principiu, pentru că, dacă nu mă înșel, încă în 2007 a fost semnat un acord de colaborare între Partidul Obnovlenie de la Tiraspol și Rusia Unită. În 2011 candidatul Partidului Obnovlenie, Anatoli Kaminski, a fost susținut public de Rusia Unită. Mai târziu, factorii de decizie de la Moscova au renunțat să mai susțină direct un candidat sau altul, dar cum se spune pe la noi, „lucrurile și așa sunt clare și înțelese de toată lumea”. Avem partidul Obnovlenie, acest partid este la putere în acest moment și evident că are de partea sa resursa mediatică și administrativă care este la îndemâna puterii.”Europa Liberă: Aceste alegeri sunt văzute de multă lume drept o farsă, iar de cele mai multe ori deputații dispar imediat după și reapar în preajma alegerilor următoare. Și este puțin probabil ca problemele transnistrenilor chiar să fie puse în capul priorităților în viitoarea Dumă de stat de la Moscova. De ce credeți să raioanele din regiunea transnistreană au fost distribuite electoral diferitor regiuni ale Rusiei? Nikolai Kuzmin: „Da, pe de o parte se poate vedea acest lucru, și mulți au făcut-o la Tiraspol, din perspectiva că „am fost trădați”.Dar pe de altă parte, într-o abordare pragmatică, vedem mai multe gesturi de susținere din partea Dumei de stat pentru Transnistria: partida de vaccin care a venit, condamnarea interdicției de a intra în Ucraina pentru mașinile transnistrene, când Rusia a făcut declarații în susținerea Transnistriei, chiar și în cazul campaniilor electorale din Republica Moldova, când Rusia a mai luat apărarea Transnistriei.Pe de altă parte, trebuie să ținem cont și de poziția Moscovei. Iar poziția ei oficială constă în faptul că Rusia respectă integritatea teritorială a Republicii Moldova. Așa că ei nu pot fi foarte tranșanți în aceste probleme. Rusia își organizează campania electorală în afara granițelor sale în măsura și în termenii pe care consideră optimi.Da, putem afirma că un anumit candidat a promis, după care nu și-a onorat promisiunile. Dar sarcina unui politician este nu de a-și onora promisiunile, ci de a obține și a menține puterea. Și politicienii ruși fac față foarte bine acestei sarcini, ei reușesc să creeze aparența că Rusia este prezență și face câte ceva. S-ar putea ca la o analiză pe cifre sau calitativă să constatăm că este foarte puțin și nesemnificativ ce se face. Dar aceste mici campanii mediatice care se fac sunt foarte eficiente.Cum ar fi recenta declarație a lui Vladimir Putin, care a anunțat că veteranii de război care au apărat Leningradul în timpul blocadei vor primi câte 50 de mii de ruble, iar această prevedere se va aplica și în Transnistria. Este un gest mic? Foarte mic! Câți veterani care au fost la Leningrad în timpul blocadei or mai fi în viață în Transnistria? Cât de mare este acest efort financiar – câte 50 de mii de persoană? La nivelul Transnistriei – nu cred că este unul mare. Dar ca impact mediatic efectul a fost maxim - și Vadim Krasnoselski a comentat, și postul oficial de televiziune de la Tiraspol, postul privat de televiziune TSV a difuzat și el informația, la fel ca și agenția oficială de știri Novosti Pridnestrovia. Adică idea a ajuns la public. Și pe internet s-a scris.Așa că pe parcursul campaniei electorale oamenii au avut impresia că Rusia este activă și lucrează. Omul de rând, care are propriile lui probleme și este ocupat cu ale lui – are un serviciu, o familie, credite, care trebuie să se descurce cumva, sau care în general a fost plecat la muncă în străinătate – nu analizează lucrurile făcute în ultimii câțiva ani, vede că ceva se face în acest moment și decide să voteze un anumit candidat.”Europa Liberă: Cum vi se pare ideea susținută inclusiv de administrația de la Tiraspol de creare a unui grup pentru Transnistria în Duma de stat?Nikolai Kuzmin: „În regiunea transnistreană baza electorală a Rusiei este de 220 de mii de cetățeni. Să zicem că 15 la sută sunt cei care nu au încă vârsta pentru a vota. Să zicem că sunt cam 180 de mii care au drept de vot. Pentru ce ar avea nevoie de acești oameni deputații din Duma de stat? Impresia mea este că pentru a-și mări măcar un pic prezența la vot și susținerea.Dar în general, voturile transnistrenilor au aceeași pondere ca și cele ale cetățenilor ruși din străinătate, cum ar fi cei din Germania, Ucraina, Belarus sau din altă parte. Din perspectiva declarațiilor Ministerului rus de Externe acestea sunt voturi ale locuitorilor din Republica Moldova.În al doilea rând, eventuala creare a unui grup pentru Transnistria în Duma de stat va fi echivalentă cu o declarație politică. O astfel de declarație politică va fi interpretată ca încercare de ingerință în integritatea teritorială a Republicii Moldova. Adică este un gest din partea Rusiei. Și vom avea o situație în care în Duma de stat a Federaţiei Ruse există un grup de deputați, sau 2-3, care reprezintă interesul rușilor care sunt în afara granițelor. Și atunci se poate pune problema – de ce nu există un grup de deputați din partea, de exemplu, a Germaniei?Ideea creării unui astfel de grup se înscrie perfect, din punctul meu de vedere, în agenda pe care o promovează activ mass media transnistreană, din perspectiva retoricii că „Transnistria este o părticică din Federaţia Rusă” și așa mai departe. Dar dacă e să privim din afara acestei agende pe care ei insistă, vom vedea că eventuala creare a unui astfel de grup nu are logică și nu este în interesul deputaților din Rusia Unită. Este mult mai convenabil să existe doar un comitet pentru relații cu conaționalii din străinătate, care periodic să facă declarații despre ce se întâmplă în Transnistria și astfel deputații din Rusia Unită să-și facă capital politic și mediatic și să arate că lucrează. V-am mai spus – politica este despre obținerea și menținerea puterii. Ați vrea ca ei să aibă grijă de oameni? Politica nu funcționează așa. Nici la noi, nici în Europa.”***Așadar, președinta Maia Sandu a avut miercuri primul său discurs ținut în fața Adunării Generale a Națiunilor Unite, unde a participat în persoană, spre deosebire de alți lideri care și-au trimis discursurile înregistrate din cauza pandemiei. În timp ce a dat asigurări că Chișinăul este hotărât să recurgă la mijloace exclusiv pașnice pentru o soluție politică în regiunea transnistreană, Sandu a repetat cererea veche a Republici Moldova ca Rusia să-și retragă complet trupele, să-și evacueze sau să-și distrugă armamentul și munițiile din regiunea transnistreană. Alexandru Flenchea, fostul vicepremier pentru reintegrare, vede o continuitate a guvernării, indiferent de culoarea politică a acesteia, în solicitarea retragerii munițiilor din stânga Nistrului, explicând și de ce crede că riscul de securitate pe care îl prezintă depozitul de la Cobasna, considerat cel mai mare din Europa de Est, este la ora actuală mai mare decât cel politico-militar. Un interviu realizat de Valentina Ursu:Europa Liberă: Aflată la New-York, președinta Sandu a cerut de la tribuna ONU susținere internațională în retragerea munițiilor din stânga Nistrului. S-ar părea că nu e nimic nou sub soare, pentru că un asemenea demers au avut toți demnitarii Republicii Moldova care au participat la lucrările Adunării Generale ONU. Credeți că poate fi auzit acest demers și în Est, și în Vest? Care va fi reacția Rusiei? Ce ați înțeles Dvs. din ceea ce a cerut dna Sandu? Alexandru Flenchea: „E important că această revendicare a răsunat în discursul dnei președinte, pentru că e important ca fiecare guvernare din Republica Moldova, indiferent ce culoare politică are, să reconfirme poziția aceasta, e principalul lucru, care a fost făcut. Și este clar pentru toată lumea, și în Est și în Vest, că, indiferent de alegerile care au loc în Republica Moldova, această poziție nu se schimbă. Acum este important ca să vedem că aceste declarații ale președintei Republicii Moldova să fie transpuse în acțiunile imediat următoare ale guvernului care trebuie să le aplice în viață.”Europa Liberă: Cum?Alexandru Flenchea: „Problema cea mai importantă la care s-a referit dna președintă e retragerea sau distrugerea munițiilor de la Cobasna, acesta este primul lucru asupra căruia guvernul trebuie să-și focuseze eforturile.” Europa Liberă: Trebuie să convingă, în primul rând, Federația Rusă.Alexandru Flenchea: „Pentru a convinge Federația Rusă, trebuie inițiat un dialog. Trebuie să se înțeleagă că acele stocuri de muniții, 20 000 de tone de muniții expirate, demult nu mai sunt exclusiv problema securității naționale a Republicii Moldova. Este o problemă care afectează fiecare om în parte, care trăiește în țara noastră, și pe mulți din cei care trăiesc în Ucraina, de partea cealaltă a hotarului. E o problemă de securitate a oamenilor, a mediului, și de siguranță socială și economică.”Europa Liberă: Lucrul acesta e valabil de când i se cere Rusiei să-și retragă armata, munițiile.Alexandru Flenchea: „Problema se agravează și este important că de doi an, cel puțin, lucrul acesta este nu doar înțeles, dar și recunoscut de toți, inclusiv de Federația Rusă, deoarece pentru ei aceasta tot devine o problemă. De ce? Pentru noi aceasta e o problemă de securitate națională, de siguranță a oamenilor, și lucrul acesta trebuie să-l conștientizăm foarte bine. Pentru Rusia este un risc politic și un risc de imagine, lucru care trebuie exploatat, valorificat de negociatorii noștri.”Europa Liberă: Și Federația Rusă și-a arătat deschiderea – și atunci când a fost dl Șoigu la Chișinău, și atunci când a fost dl Kozak.Alexandru Flenchea: „După care au urmat turbulențe politice, care acum s-au sfârșit pentru următorii patru ani. Respectiv, guvernarea are patru ani înainte, fără turbulențe, să inițieze sau să reia dialogul și să avanseze.”Europa Liberă: Și Rusia ar putea accepta fără condiționalități evacuarea, retragerea trupelor și munițiilor? Alexandru Flenchea: „Noi n-o să știm asta dacă nu intrăm în discuție cu ei. Singura posibilitate de a afla e să începi să vorbești, să înțelegem, președintele Republicii Moldova reprezintă statul și e important că a reiterat aceste de la tribuna Asambleei Generale ONU, dar ea nu este ministru, nu este diplomat, nu este negociator. E nevoie ca echipele de negociatori, cu mandat din partea conducerii țării, să poarte aceste discuții.”Europa Liberă: Cât timp ar trebui ca această evacuare a munițiilor sau distrugere a lor să aibă loc?Alexandru Flenchea: „Pur tehnic?”Europa Liberă: Da. Alexandru Flenchea: „Ca să știm asta cu exactitate, e nevoie de o inspecție internațională, evident, trebuie să fie un proces transparent, dar o inspecție efectuată de specialiști în domeniu, pentru că altfel rămân doar speculații.”Europa Liberă: Dar accesul la Cobasna se pare că e limitat?Alexandru Flenchea: „Acesta e un lucru care trebuie discutat între cele două țări și cu sprijinul OSCE și cu sprijinul țărilor membre ale OSCE, țări care de mai bine de două decenii nu doar că și-au exprimat sprijinul, dar au și donat bani pentru acest proces.”Europa Liberă: Ziceți că acum contează voința politică a autorităților Republicii Moldova și ale Federației Ruse în baza dialogului pe care au să-l inițieze cele două părți?Alexandru Flenchea: „Voința politică este cea care, în primul rând, dictează. Avem un progres, avansăm sau nu? De la asta începe totul, ca să transpui această voință politică și în rezultate e nevoie de acțiuni.”Europa Liberă: De la caz la caz, apare reacția Tiraspolului, care se opune. Ce se face în continuare, dacă există o rezistență din partea Tiraspolului?Alexandru Flenchea: „Eu am zis, la Chișinău și la Moscova: Tiraspolul nu are treabă cu dosarul acesta. Acesta e un subiect bilateral între Republica Moldova și Federația Rusă, recunoscut ca atare și în documentele OSCE, dar un proces care trebuie efectuat transparent cu sprijinul OSCE și transparent cu toate celelalte țări membre ale OSCE. Transnistria aici nu are treabă. Tiraspolul are treabă în procesul de negocieri 5+2, privind viitorul regiunii în componența Republicii Moldova.” Europa Liberă: Care scenariu ar fi mai potrivit în actualele condiții: evacuarea acestor muniții sau distrugerea lor?Alexandru Flenchea: „Este, inclusiv, una din întrebările la care trebuie să dea răspuns expertiza efectuată de profesioniști, pentru că presupunem că o parte (mare sau mică, noi, iarăși, nu știm) din aceste muniții nu vor putea fi transportate, respectiv, vor trebui să fie distruse pe loc, dar după o expertiză efectuată de specialiști.”Europa Liberă: Dar în caz de evacuare e nevoie și de consimțământul Ucrainei?Alexandru Flenchea: „Care există. Sigur că există. Toate cele 57 stat membre ale OSCE susțin retragerea acelor muniții, cu anumite condiționalități ale părții ruse, dar restul, 56, necondiționat.”Europa Liberă: Care sunt condițiile Federației Ruse?Alexandru Flenchea: „Asta trebuie să ne spună și nouă negociatorii din partea Chișinăului.”Europa Liberă: Dvs. ați negociat din partea Chișinăului.Alexandru Flenchea: „Nu, nu. Acesta e un domeniu care ține de competența celor două ministere, a celui de externe și a celui de apărare.”Europa Liberă: Maia Sandu a vorbit și despre respectarea drepturilor omului, inclusiv în regiunea transnistreană. E o abordare nouă?Alexandru Flenchea: „A fost reiterată poziția principială a Chișinăului, care, la fel, problema încălcării flagrante a drepturilor omului în regiunea transnistreană există de când există aceasta, în formula nerecunoscută și neintegrată în Republica Moldova, o problemă care o să persiste atâta timp cât conflictul rămâne nesoluționat.Singura garanție a respectării drepturilor omului, în măsura în care ele sunt respectate aici, pe malul drept, este soluționarea conflictului și reintegrarea țării. Până atunci, noi mereu vom avea probleme și guvernele vor trebui să funcționeze în regim de pompieri.”Europa Liberă: După acest discurs al președintei Sandu la ONU, credeți că se va înviora atmosfera și în formatul de negocieri 5+2?Alexandru Flenchea: „Formatul 5+2 nu e conectat în nicio formulă la ONU. Discursul președintei la Adunarea Generală a fost important pentru a reconfirma pozițiile principiale ale Republicii Moldova, care nu s-au schimbat. Respectiv, formatul 5+2 își are dinamica lui și acest discurs a reconfirmat că poziția Chișinăului nu se va schimba, în cadrul acestui format.”
20:50
Acum 2 ore
19:50
Programul de seară al Europei Libere. Ştiri, interviuri, analize şi comentarii. În fiecare luni, puteţi asculta rubricile „Dreptul tău” şi „Carte la pachet”, semnată de Emilian Galaicu-Păun.
Acum 4 ore
18:20
Acum 8 ore
15:00
Fiindcă le cunosc de aproape trei decenii – şi nu doar din scris! – pe toate trei autoare, Ruxandra Cesereanu, Sanda Cordoş şi Simona Popescu, le-am citit Poveste(a) despre prietenie, Editura Şcoala Ardeleană, 2020, cu strângere de inimă, iar unele pasaje din secvenţa Amintiri, frici şi alţi demoni – cu un nod în gât („Am trăit de multe ori ca o frunză pe apă şi chiar dacă nu m-am plâns, Rada a văzut şi a simţit lucrul ăsta. Ştii, adeseori mi-am spus că ea a fost copila minunată care a trăit, nemeritat, într-o familie nebună, care a umplut-o de frici şi de demoni, de care n-am putut s-o apăr cum aş fi vrut şi cum ar fi trebuit”). Mare curaj, să te mărturiseşti public ca fiinţă în carne şi [Dürer]oase, după ce că ţi-ai creat o imagine în societate & lumea literelor; e şi mai greu să-i spui aproapelui tău ce mult ţii la el.De la Sanda Cordoş citire: „Să fie văzută îi place şi Simonei, deşi, cred, într-un registru diferit. Ea vrea să rămână în propria ascunzătoare, în propria casă, pe care ar vrea s-o transforme într-o lume. Ruxandra, dimpotrivă, umblă mult, explorează, vrea să transforme lumea în propria casă. Dincolo de tot ce le desparte (…), amândouă sunt personalităţi puternice, inventive, originale şi libere până la a fi nărăvaşe”. Şi acum, dinspre Simona Popescu: „Sanda Cordoş şi Ruxandra Cesereanu sunt astăzi persoane publice, scriitoare, profesoare foarte respectate în mediul literar, universitar şi nu numai. Dar pentru mine ele sunt nişte fete. Nişte fete extraordinare, Rux şi Sănduca, aşa cum le alint eu. Fără vârstă, cu structura adolescentă. Ne leagă spiritul tinereţii”. Nu în ultimul rând, Ruxandra Cesereanu: „De-a lungul anilor, Sanda a fost unul din interlocutorii mei favoriţi tocmai prin puzderia de nuanţe emoţionale şi intelectuale pe care prietenia noastră le-a îngăduit mereu. (…) Prietenia mea cu Simona a crescut cam pe când aveam amândouă în jur de patruzeci de ani. Era limpede că intuiam una despre cealaltă ceva specific şi aparte. Aveam amândouă ceva iremediabil nostalgic şi infantil, eram încă nişte fetiţe, chiar dacă în acelaşi timp eram, fireşte, cum altfel, nişte femei mature şi sobre”.Există cel puţin un precedent fericit al acestei „scrieri încrucişate” – mă refer la volumul lui Gheorghe Crăciun, Doi într-o carte (fără a-l mai socoti pe autorul ei). Fragmente cu Radu Petrescu şi Mircea Nedelciu, doar că în cazul acesteia e vorba de relaţia „maestru vs discipoli” –; cu atât mai temerară mi se pare Poveste(a) despre prietenie, clădită pe ideea că – de la Simona Popescu citire – „Adevărata şi reala prietenie e un dar preţios. Te îndeamnă să fii ceea ce eşti. Dar… cineva te alege tocmai pentru că eşti cum eşti!”27 septembrie ’21  
Acum 12 ore
12:40
M-am gândit zilele astea la ei, le cei 32 angajaţi nevaccinaţi din sistemul educaţiei care au demisionat din cauza testelor pe care trebuiau să le plătească. Am văzut că un vizitator al paginii noastre de Facebook le-a dorit sarcastic „Drum bun!”, sugerând că plecarea lor nu e mare pagubă. Nu pot să fiu la fel de sarcastic şi categoric, lucrurile mi se par mai complicate.E evident că oamenii trebuie să se simtă în siguranţă, sănătatea angajaţilor şi elevilor e extrem de importantă. Şi dacă un profesor nu vrea să-şi facă vaccin dintr-un motiv oarecare, el trebuie să-şi facă cu regularitate teste, nu? Cred că nimeni nu pune la îndoială faptul că e nevoie de teste. Problema e cine le plăteşte.Într-un demers adresat prim-ministrului Natalia Gavrilița, Sindicatele din Educaţie accentuează că momentan rata de vaccinare în sistemul educației e peste70%, pe când rata medie de vaccinare în țară este sub 30%. Nu prea înţeleg scopul acestei precizări deoarece, oricât de mare ar fi procentul celor vaccinaţi, cei nevaccinaţi tot trebuie să prezinte teste negative dacă vor să lucreze, nu?Iar nemulţumirea cea mare a Sindicatelor e generată de ce spuneam mai sus, de faptul că testul Covid se face pe banii angajaţilor. Şi Federaţia Sindicatelor cere revizuirea sau abrogarea acestui ordin, pentru a nu pune în pericol buna desfășurare a procesului educațional. Mai mult, Sindicatele ameninţă că vor ataca în justiţie decizia autorităţilor.Şi iată că doar în Chişinău edilii au decis să le plătească testele angajaţilor nevaccinaţi. Iar cei nevaccinaţi din provincie se simt pesemne discriminaţi. Păi, trebuie sau nu statul să le plătească testele lucrătorilor nevaccinaţi din Educaţie? E greu să găseşti un răspuns tranşant. Pe de o parte, dacă nu ai probleme de sănătate şi refuzi vaccinul, ar trebui să-ţi plăteşti tu testul. Pe de altă parte, dacă sănătatea precară nu-ţi permite să te vaccinezi, poate că ar trebui autorităţile să plătească. Sau poate exemplul Chişinăului e cel mai bun şi toate testele trebuie plătite de stat? Şi există vreo vinovăţie a autorităţilor în cazul celor 32 care şi-au dat demisia? Nu cumva aceştia vor chema staul în judecată? Sau îi lăsăm pe toţi angajaţii nevaccinaţi să plece şi respirăm uşuraţi, problema rezolvându-se de la sine? Dar nu vom pierde nişte dascăli buni? Sincer să fiu, avem de-a face cu o mare dilemă, cu multe nuanţe de natură morală şi juridică. Sunt în stare noii conducători să găsească soluţia cea mai potrivită?
09:40
Comentatori politici analizează raporturile americano-europene, în contextul administrației Biden. Începuturile au fost de bun augur, noul președinte proclamând că America revine pe arena internațională și că legăturile transatlantice – care au suferit în timpul lui Trump – sunt o prioritate.Dar acum se întrevede, în principal, continuarea liniei anunțate de Obama, „prioritatea Asia”, dar cu accente mai pragmatice.După Adunarea Generală ONU, Biden a invitat la Casa Albă lideri din Australia, India și Japonia, o inițiativă fără îndoială simbolică și un semnal pentru adversarul strategic principal – China. În documentul final este menționată cooperarea cu inițiativele europene, dar fapt este că summitul de la Casa Albă nu a avut participare europeană.Există de-acum între cele trei țări invitate consens cu privire la raportarea la tehnologia chineză, ceea ce europenii până acum au ezitat să facă. India a interzis aplicațiile chineze TikTok și WeChat, iar Japonia și Australia s-au aliniat cu America în pozițiile față de giganți tehnologici chinezi.Grupul de aliați ai Americii în Asia intenționează să creeze un sistem de aprovizionare cu înalte tehnologii, care să nu cuprindă verigi chineze, în timp ce Uniunea Europeană ezită să o facă, pentru a nu afecta negativ raporturile cu China.  Cooperarea americano-europeană în Asia a fost afectată – cel puțin pe termen scurt – de consecințele deciziei Australiei de a renunța la un contract pentru vânzarea de submarine franceze, în favoarea celor americane, ceea ce a declanșat mânie la Paris, mai ales pentru că contractul a fost negociat în secret.Între timp, președinții Biden și Macron s-au întreținut telefonic și conflictul s-a mai diminuat, dar oricum cele întâmplate au creat scepticism cu privire la anumite aspecte ale raporturilor transatlantice.Europenii recunosc că acum China este prioritatea principală a Washingtonului și alianțele cu țări vorbitoare de engleză sunt firești. Dar pentru Uniunea Europeană, recenta criză în relație legată de submarine demonstrează și că e nevoie de dezvoltarea propriilor capacități într-o regiune – Asia – prin care trece circa 40% din comerțul european.
Acum 24 ore
07:50
Ştiri, interviuri, analize. Programul care stabileşte agenda zilei. Programul in care puteți asculta rubrica lui Iulian Ciocan „Realitatea cu amănuntul” şi „Jurnalul de corespondent”, semnat de corespondenţii Europei Libere în străinătate. În fiecare luni, „Dicţionar de sunete”, semnat de Lucian Ştefănescu.
07:00
Ştiri, informaţii, interviuri, corespondenţe. De luni până vineri de la ora 6.30 la 6.45.
06:40
O discuţie la masa rotundă, găzduită de Vasile Botnaru.
06:10
Povestea cu cartofii prăjiți care, începând din 2003, când Franța lui Jacques Chirac a refuzat să participe la invadarea Irakului de către SUA, n-au mai fost numiți de americani -- o vreme -- French fries, nu este o legendă sau un mit urban. Eram la Kabul, în Afganistan, în acei ani, iar militarii americani -- ba chiar și civilii -- mercenari sau contractanți, precum cei din grupul Blackwater, deveniseră ostili față de umanitarii sau jurnaliștii vorbitori de franceză. Pe meniul cantinelor și al restaurantelor din Kabul frecventate de occidentali, cartofii prăjiți fuseseră botezați, la sugestia insistentă a militarilor SUA, "Freedom fries" în loc de "French fries".Neînțelegerile transatlantice și hopurile prin care trece acum cuplul cultural franco-american, după povestea cu trădarea și cu submarinele pentru Australia – relația aceea de amor-ură ca în celebra piesă Cui i-e frică de Virginia Woolf – nu sunt nimic nou. E vorba de altfel mai degrabă de o rivalitate care urcă aproape un mileniu în urmă, între Franța și Anglia, mai întâi, care s-a extins apoi la întreaga lume anglo-saxonă.Șirul războaielor franco-engleze, în mileniul care a urmat bătăliei de la Hastings și invadării Angliei de către normanzii vorbitori de franceză e greu de ținut minte, chiar și de către istorici. În sec. 14-15, trecând de la o generație la alta, războaiele franco-engleze au durat chiar 100 de ani și au lăsat urme adânci în vocabular și atitudini. Pentru francezi, Anglia a fost întotdeauna "perfidul Albion", iar englezii au pentru francezi până azi diferite porecle deloc tandre, cea mai banală fiind "Froggies" / "Broscarii", de la presupusa înclinație a tuturor francezilor pentru această delicatesă care e broasca.Broasca a revenit de altfel, secole mai târziu, într-un extraordinar manual distribuit soldaților americani de către superiorii lor în ajunul invadării Franței pe aceleași plaje din Normandia de pe care avusese loc, 900 de ani mai devreme, invadarea angliei de către francezi. Manualul, cu numeroase ilustrații, se numește "112 Gripes About the French", care ar însemna «112 lucruri de reproșat francezilor». În acel moment, președintele Roosevelt încă avea intenția să plaseze Franța, colaboratoare cu Hitler, sub un protectorat militar, cum avea să se întâmple și cu Germania.Broșura distribuită militarilor SUA înainte de debarcarea în Normandia e unul din acele manuale produse cu intenții bune si care se dovedesc ulterior un dezastru de comicăreală: militarilor americani li se explica acolo, de exemplu, cum în Franța vor da de niște oameni cinici, leneși, cu igiena îndoielnică  și care, da, într-adevăr mănâncă broaște. Și foarte mult usturoi. (Deși multe din clișee erau totuși demontate și contrazise.)De pildă, plângerea nr. 58 în acest manual militar de supraviețuire în teren ostil era:58. «Franțuzoaicele sunt prea scumpe»!...iar răspunsul, conciliant:58. «Prețurile sunt determinate de cerere și ofertă. Dacă n-ar fi atât de mulți bărbați solicitând același produs (same commodity), prețurile ar coborî.»Dar, în același timp, manualul, care se dorea echilibrat și aproape etnografic în neutralitatea lui, le explică soldaților americani cât datorează SUA Franței, care a participat activ la războiul american de Independență împotriva Angliei, lăsând în istorie de atunci numele eroicului nobil idealist, marchizul de Lafayette. La fel, un secol mai târziu, Franța avea să doneze tinerei națiuni uriașa statuie care a devenit simbolul însuși al Americii, operă a sculptorului francez Auguste Bartholdi: Statuia Libertății.Cât despre ingrații de australieni, presa franceză amintește zilele acestea cu regret că dacă flota franceză n-ar fi fost bătută de Nelson la Trafalgar, în 1806, următoarea manevră îndrăzneață a genialului strateg care a fost Napoleon urma să fie ocuparea Australiei, care azi ar fi fost franceză.Ca un punct final, întrebând cum ar trebui să reacționeze Franța acum în cel mai eficace mod, săptămânalul satirico-politic Le Canard enchaîné propunea (poate doar pe jumătate în glumă) ca Franța să-și ia înapoi Statuia Libertății, pentru că devenită simbol atât de intim american – asta o să doară.Ah, iar ultima întrebare, precum și răspunsul la ea, în pomenitul manual militar erau:112. «Francezii sunt o națiune decadentă.»112. «Cum măsori decadența? Germanii zic: “Democrațiile sunt decadente”.»
00:30
Bine v-am găsit, doamnelor și domnilor! La microfon e Vasile Botnaru, autorul și moderatorul emisiunii „Punct și de la capăt”.În pofida pandemiei și constrângerilor financiare, la Chișinău există viață culturală. Și avem o sumedenie de exemple. Astăzi vom vorbi despre o singură felie – Reuniunea Teatrelor Naționale Românești și două aniversări importante ale unor instituții teatrale.Teatrul începe de la garderobă, noi ocolim astăzi garderoba, mergem direct în culise cu doi oameni care trag sforile acolo - Larisa Turea și Petru Vutcărău.Larisa Turea: „Eu - din culise, dar Petru - din prim-plan.”Petru Vutcărău: „Nu, hai să zicem - unul dintr-o culisă și altul din altă culisă.”Larisa Turea: „Ne-am înțeles...”Europa Liberă: Eu astăzi vă invit în ipostaza de oameni de culise care trageți sforile, care puneți la cale tot ce după aia apare în scenă, pentru că vorbim despre două aniversări foarte importante – 100 de ani ai Teatrului Național și 30 de ani ai Teatrului „Eugѐne Ionesco”, Teatrului Național și el de la o seamă de vreme. Ca intensitate, producție teatrală, sigur că sunt lucruri de necomparat, greu de pus alături, dar fac parte dintr-un fenomen de care noi ne bucurăm, mai cu seamă în zilele acestea când vorbim noi aici, la Europa Liberă, pentru că se produce Reuniunea Teatrelor Naționale Românești și Teatrul „Eugѐne Ionesco” a prezentat în cadrul acestui festival de dramaturgie un spectacol cu Petru Vutcărău în ipostază de Rege Lear. Vă recomand neapărat să mergeți să-l vedeți, să-l revedeți pe Petru Vutcărău. Vreau să încep de la următoarea întrebare, banală cât nu se poate: în ziua de astăzi, când există atâta concurență, atâta YouTube, gadgeturi, s-a schimbat misiunea artei teatrale, a teatrului? Dvs. vă simțiți cumva încolțiți?Larisa Turea: „Noi, nu. Și îți mulțumesc pentru că ne-ai invitat. Eu nu trag niciun fel de sfori, eu sunt cea care asigură secretele literaturii, încerc să prezint în scenă ceea ce este mai valoros în literatură și în cultură și cred că acești doi poli care sunt astăzi în teatru – Teatrul Național „Eugѐne Ionesco” și Teatrul Național „Mihai Eminescu” –, de fapt, catalizează mișcarea culturală, fiecare în felul său. Există acest spirit de emulație, pentru că întotdeauna trebuie să ai o ștachetă, un etalon valoric. Și spectacolul despre care ai vorbit, Regele Lear, este pentru mine un etalon valoric, pentru că l-am văzut pe Petru Vutcărău sub bagheta regizorală a tânărului Mihai Țărnă, într-o formă genială, nu mă tem să rostesc acest cuvânt, în care nu l-am mai văzut de la Regele moare, după Eugѐne Ionesco. Am văzut cred că foarte multe spectacole cu Regele moare, unul la „Starîi Teatr” din Cracovia, care m-a marcat foarte mult, dar cel al lui Petru Vutcărău rămâne în afara oricărei comparații. Deci sunt doi poli prin care se mișcă cultura noastră, sper că înainte și pe noi nu ne deranjează, dimpotrivă, acum putem vedea mai repede reacția publicului la spectacolele noastre prin aceste noi tehnologii.”Europa Liberă: Dar, totodată, nu le dați voie oamenilor să ia poze, să filmeze, non copyright...Larisa Turea: „Nu în timpul spectacolului...”Europa Liberă: Pentru că deranjează sau de ce?Larisa Turea: „Și pentru că deranjează și pentru că, într-adevăr, sunt drepturi de autor și de multe ori asemenea fotografii periclitează imaginea și a teatrului, și a celor care fac spectacolul.”Europa Liberă: Da, dar știți că există un trend în lumea asta a web-urilor, unii artiști, dimpotrivă, consideră că ai mai mare publicitate dacă dai voie toată lumea să pirateze, cercurile se duc mai repede pe apă? Dvs. nu sunteți de acord?Larisa Turea: „Suntem destul de piratați și așa, cu tot cu drepturi. După spectacol, oricine poate să-și ia fotografii cu actorii preferați în ipostaze care sunt altele decât cele din scenă. În scenă trebuie lumină specială, Petru știe mai bine. Este o calitate a imaginii.”Europa Liberă: Am înțeles.Petru Vutcărău: „Indiferent cât de multă publicitate ar face sau ar încerca să facă, sau s-ar subînțelege că fac aceste noi tehnologii, eu rămân pe pozițiile ferme, conservatoriste, categorice...”Larisa Turea: „...protectoare...”Petru Vutcărău: „...de a interzice categoric, pentru că actul artistic în scenă, în teatru este de așa natură, mai ales când e vorba nu de comedii, ci de lucruri mai sensibile, care merg la sufletul omului, deci orice mișcare în plus, cel puțin peste un spectator îl deranjează, cel puțin.” Larisa Turea: „Pe spectatori, dar și pe actori, când apar blițurile în sală...”Petru Vutcărău: „Bine, chiar și fără blițuri, dar însuși faptul că e o atmosferă semiobscură, așa, în sala de spectacole, creată anume pentru ca toată atenția să fie concentrată la scenă și, brusc, se aprinde un telefon mobil care nu scoate niciun sunet, dar se iluminează și, brusc, câțiva ochi se duc acolo și asta deranjează. Deci, nu, nu accept așa ceva, nemaivorbind de sunetul telefoanelor.”Europa Liberă: Apropo, sala dvs. v-ați obișnuit cu ea, pentru că prima dată era cumva neobișnuită pentru spectacole? Petru Vutcărău: „Ea rămâne și acum neobișnuită prin configurația ei. Ne-a trebuit mult timp, e adevărat, ca să ne adaptăm la sala asta; nu sunt respectați sub nicio formă acei parametri care trebuie să corespundă unei săli de teatru, care țin de vizibilitate din toate punctele sălii, acustica, deci nu s-a ținut cont niciodată și pe nimeni n-a preocupat chestia asta. Am făcut și noi, cu Doamne-ajută, cum am putut și ne-am adaptat.”Europa Liberă: Alții pun microfoane, mai nou acum, la lavaliere. Dvs. evitați sonorizarea?Petru Vutcărău: „Nu, nu, sunt, avem scene, avem momente unde actorii folosesc lavaliere. Dar, apropo de concurență, că cu asta ai început...”Europa Liberă: Da, asta voiam, de fapt. Dacă vă suflă în ceafă alții?Petru Vutcărău: „M-am convins deja că oricâte tehnologii noi, sofisticate, nemaipomenite ar apărea, niciuna nu va putea înlocui ceea ce se întâmplă în momentul actului artistic, atunci când se dă spectacolul. Este o artă care nu poate fi înlocuită cu nimic, pentru că e un proces de schimb de energii care are loc acum, aici, imediat, de emoții, de stări, este o artă cum nu se mai poate de vie și irepetabilă, este efemeră. Toți știm lucrul acesta, că același spectacol pe care îl jucăm azi, îl vom juca și mâine, dar el va fi cu totul altul, chiar dacă respectăm mizanscenele, textele, ceea ce suntem obligați să facem, prin însuși faptul că în sală se află alt public, alți oameni, alți receptori și altă transmisie în scenă de energie, de emoții, de gânduri, de concentrare, deja face din spectacol ceva nou, unicat.”Larisa Turea: „Dar și actorii simt altfel.”Europa Liberă: Copiii, adolescenții știu asta? Generația noastră știe, au aflat aceștia care au 16 ani?Petru Vutcărău: „Nu, sau dacă au aflat, nu toți. Am întâlnit tineri, foarte tineri, liceeni chiar, care sunt îndrăgostiți de teatru și le place la nebunie, în pofida existenței acestor ispite noi tehnologice, dar ei au gustat arta. Nu știu, s-au născut cu simțul ăsta, li s-a educat în familie, în școală, dar ei îl au. Dar ei sunt în minoritate.”Europa Liberă: Sunt cazuri de excepție sau putem vorbi că sunt în minoritate?Petru Vutcărău: „Ei sunt în minoritate, categoric. Marea majoritate a tineretului, iată, dna Larisa nu o să-mi dea voie să mint, caută în teatru altceva, altceva decât acel fior.”Europa Liberă: Și cochetați cu ei, le dați și lor ceva, așa, cum uneori sunteți tentați să mai dezgoliți un șold?...Petru Vutcărău: „Vasile, problema asta este atât de dureroasă, încât eforturile unui singur teatru sau chiar ale două instituții, sau trei n-ar da rezultate. Lucrul acesta se educă, se cultivă. Despre arta aceasta, unică în felul ei, repet, trebuie să i se vorbească copilului așa cum se făcea pe vremuri...”Larisa Turea: „Trebuie să existe politici culturale...”Petru Vutcărău: „...politici culturale, tradiții de a merge la teatru, de a gusta teatrul.”Larisa Turea: „Dar și de a face spectacole special pentru copii, pentru că astăzi foarte puține spectacole sunt montate.”Petru Vutcărău: „Dar nu doar pentru copii, nu doar pentru copii și pentru tineri, pentru adolescenți, pentru toate categoriile.”Larisa Turea: „Vom avea spectatorul pe care îl creștem astăzi.”Petru Vutcărău: „Pentru ca ei, venind la teatru, să se regăsească și ei acolo, în această artă să se regăsească, și nu doar prin tematica abordării, prin spectacole ale vieții lor, ale existenței lor, ci și prin frumusețea și unicatul acestei arte, căci ceea ce gustă ei la teatru nicio altă artă nu poate să le ofere.”Europa Liberă: Dar teatrul ambulant acum ar putea face lucrul acesta?Larisa Turea: „Cred că da. O și face colectivul de la „Coliseum” împreună cu Luminița Țâcu, care abordează teme dificile, cum ar fi bullying-ul în școli, cum ar fi alte teme care îi preocupă pe copii și sunt spectacole care au public.”Europa Liberă: Dar de mersul la clubul din sat vă este dor? Se mai poate întoarce la practica aceasta sau e utopie?Larisa Turea: „Noi am avut această experiență anul acesta, pentru că împreună cu Ambasada Americii care a finanțat un proiect, spectacolul Dosarele Siberiei a mers aproape în toate centrele raionale, inclusiv...”Europa Liberă: Cu toată trupa și decorul? Ați reușit?Larisa Turea: „Da, cu toată trupa și decorul, cu proiecții. Am reușit, uneori s-a jucat în săli foarte reci, dar s-a făcut un lucru mare. Ne-au susținut cei de la Ambasada Americii în acest scop.”Europa Liberă: Eu când am văzut spectacolul acela rustic la dvs. mă gândeam: acesta trebuie să meargă la cluburile din sat. E adevărat că n-o să prea aveți public. Petru Vutcărău: „Care spectacol?”Larisa Turea: „O poveste foarte simplă.”Petru Vutcărău: „Da, l-am jucat în centrele raionale, nu chiar la sate, și s-a bucurat de un mare succes, bineînțeles.”Europa Liberă: Acum vreau să vă întreb ceva legat de reuniune – ce înseamnă teatrul național românesc? Ministrul Prodan din scenă spunea că atunci când era la Moscova era mândru împreună cu Vutcărău, învățau ei acolo și s-au regăsit... Larisa Turea: „Și a fost și Ion Caramitru la ei...”Europa Liberă: Atunci și acum, de fapt, ce înseamnă teatrul național românesc? Asta înseamnă actorii, dramaturgia, ce definiție dați? Larisa Turea: „Înseamnă, cum spunea Petru, o artă vie. Și încercăm să aducem în reuniune spectacole importante pe care publicul nostru nu ar putea să le vadă. Nu poți să mergi la Sibiu ca să vezi, de exemplu, un spectacol extraordinar, cu Lecția, montat de Mihai Măniuțiu și chiar spectacolul de aseară cu Ofelia Popii, Felii, a fost foarte gustat de public, și la fel nu oricine poate să-și permită să meargă să-l vadă la Sibiu sau în alte festivaluri.”Europa Liberă: E adevărat, dar teatrul viu e și „Kabuki”, de la care s-a inspirat Vutcărău în tinerețea lui de actor? Ce-i românesc acolo? Petru Vutcărău: „Eu cred că teatrul românesc presupune, în primul rând, o expresie românească prin felul actorilor de a se exprima și, în primul rând și-n primul rând, limba, rostirea românească, ceea ce este foarte...”Larisa Turea: „Da, dar și montările sunt experiențe extraordinare, mari actori și mari regizori. Silviu Purcărete este în fiecare ediție a reuniunii prezent la noi, ca și Radu Afrim, care a fost anul acesta cu două spectacole, și noi ne-am fi dorit patru, dar nu a fost chip, din diferite rațiuni.”Petru Vutcărău: „Dna Larisa, aici îmi vine în memorie acum perioada când eram student la Tbilisi, la Institutul „Șota Rustaveli”, făceam regie, aveam fericita ocazie să văd spectacole georgiene, multe, mari, de calitate, inclusiv Robert Sturua, și  ceea ce m-a uimit pe mine atunci în acel teatru georgian, apropo de ce înseamnă teatrul românesc, era faptul că ei găseau modalități de a adapta toată dramaturgia străină ὰ la georgian. Aveai impresia că în Regele Lear, în Richard, în Orașul nostru de Tumanishvili acțiunea avea loc nu în Marea Britanie, nu în Franța, ci în Georgia și personajele, chit că se numeau Lear, Goneril ș.a.m.d., erau georgiene. Aveau un fel de a fi al lor inconfundabil, adică nu le puteai confunda. Apropo, jos pălăria în fața spectacolelor marilor regizori români, dar nu văd ce-i românesc acolo. E un teatru modern, de calitate, expresiv, foarte-foarte, dar în aceeași structură, în aceeași stilistică putem vedea spectacole în alte țări, la fel. Adică în Georgia, nu, acolo vezi spectacole georgiene.”Europa Liberă: Dar Lear al Dvs. e românesc?Petru Vutcărău: „Nu știu, nu știu...”Europa Liberă: De ce vă întreb? Pentru că de ce ați apelat, în general, acum iarăși, la 30 de ani, ați revenit la Shakespeare, la Lear, s-ar părea o temă răsuflată?Petru Vutcărău: „Oare răsuflată? Cum adică răsuflată? Ceea ce se întâmplă în Lear...”Europa Liberă: Tocmai. Dar ce nou este în asta că există o dezmoștenire, o trădare?Petru Vutcărău: „Tocmai că nu-i nou, tocmai că e actuală, nu-i nimic nou sub soare, mai ales din tot ce a scris Shakespeare. Rămâne, din păcate, din păcate(!), eu aș fi bucuros ca tot ce a scris Shakespeare să rămână doar opere literare în biblioteci, bune de citit, dar ele sunt actuale prin problematica lor și-s dureros de actuale.”Larisa Turea: „Și Furtuna la fel, Furtuna, pe care a montat-o Mihai Țărnă la Teatrul Fără Nume, cu Vitalie Rusu în rolul central, Prospero, se completează oarecum, intră în acord cu Regele Lear, pentru că sunt aceste probleme universale, care nu sunt nici românești, nici britanice, rămân universale.”Europa Liberă: Am înțeles.Petru Vutcărău: „Dar în clipa în care publicul spectator românesc, de aici din Basarabia, din Chișinău vede acel Shakespeare, acea Furtună Lear și este marcat, emoționat, este zguduit sau, mă rog, impresionat, deci, spectacolul din clipa în care ajunge la inimă, la suflet, la gând, atunci noi putem spune că-i un spectacol românesc.”Europa Liberă: Care limba este mai eficient – limbajul acesta dramatic, zguduitor sau limbajul satiric, umoristic?Petru Vutcărău: „Eficient, în ce sens?”Europa Liberă: Îl determină pe om să nu facă așa cum face în scenă personajul.Larisa Turea: „Exact lucrul acesta voiam să-l spun, pentru că reuniunea are și această componentă a reflecției. Deci, omul care vine în sală să meargă cumva cu aceste gânduri acasă, să încerce să se apropie, că orice spectacol este, de fapt, o întâlnire cu noi înșine, cu emoțiile noastre, cu materialul clientului. Și de fiecare dată un spectacol cum este Regele Lear, care m-a zguduit pe mine, și am văzut cred că, minimum, 40 de spectacole cu Lear în viața mea, diferite...”Petru Vutcărău: „Aoleu! Eu n-am văzut decât unul...”Larisa Turea: „Da, da, inclusiv un Lear al lui Declan Donnellan , am văzut foarte multe...”Petru Vutcărău: „Acum să nu spui că a fost mai bun al nostru..., e cel mai bun (râde).”Larisa Turea: „Al vostru a fost mai românesc și nu pot nega. Deci am ajuns la această concluzie: de fiecare dată ne gândim, încercăm să punem niște întrebări, cu fiecare spectacol, indiferent că este satiric, ironic, că este o comedie cum a fost Take, Ianke și Cadâr de la Târgu Mureș sau cum va fi...”Europa Liberă: Doamna Turea, dar – și vă rog să înțelegeți că eu intenționat vă provoc prin întrebările mele – generația care Dumnezeu știe dacă o să guste un Lear de-al lui Vutcărău s-ar putea să spună: Ian lăsați-ne, vă rugăm, cu poveștile acestea în care învinge întotdeauna binele, răul astăzi învinge...Petru Vutcărău: „Dar nu învinge binele deloc, în Lear deloc nu învinge binele.”Larisa Turea: „Asta am vrut să zic: este o tragedie, o tragedie a unui tip despotic care renunță...”Europa Liberă: Eu nu zic numai de Lear. În general, misiunea voastră a tuturor...Petru Vutcărău: „Asta-i de la cuvinte, despotic. Unde se vede că-i despotic?”Larisa Turea: „Despotic, care își blestemă fiicele.”Petru Vutcărău: „A fost provocat.”Europa Liberă: Da, dar misiunea voastră este să faceți lumea mai bună, prin mijloace poate specifice? Dvs. vreți ca binele să învingă și atunci, iată, în sensul acesta este o artă care funcționează astăzi mai mult decât rock-ul, mai mult decât YouTube-ul?Larisa Turea: „În Furtuna învinge binele, relativ.”Petru Vutcărău: „Eu nu m-am gândit că spectacolele pe care le facem noi și, în genere, activitatea noastră are drept scop să arate că binele învinge.”Europa Liberă: Vă spun eu, că Ministerul Culturii pentru asta vă dă bani.Petru Vutcărău: „Nu pentru asta, nu, nu.”Larisa Turea: „Dar nu ne prea dă...”Petru Vutcărău: „Eu cred că, în primul rând, sarcina noastră este de a menține această flacără a artei teatrale, de a o promova, de a o amplifica, de a o diversifica...”Larisa Turea: „...de a ajunge la catharsis...”Petru Vutcărău: „...de a arăta frumusețea ei prin toate genurile: și satiră, și dramă, și tragedie, și melodramă, musicaluri, adică arta scenică teatrală. Ea și-a pierdut în societatea noastră din prestigiu și din importanță. Asta e dureros! Dacă vin generații despre care am vorbit, care au o lipsă de interes totală față de teatru sau nimeresc în teatru accidental, atunci problema nu e a teatrelor, problema e, așa cum a spus doamna Larisa anterior, e vorba de o politică culturală gândită, de o strategie statală, dacă vreți.” Larisa Turea: „Și gândită cu perspectivă, pe termen lung.”Petru Vutcărău: „Pentru că noi ne întrebăm: ei, că teatrul ăla moare, că teatrul ăla nu știu ce, că ăia cer bani, că acolo tot timpul teatrele se plâng. Da, se plâng, pentru că s-au creat toate circumstanțele ca teatrele să se plângă, să supraviețuiască, nu să trăiască.”Larisa Turea: „Dar totuși există astăzi o mișcare teatrală destul de puternică.”Petru Vutcărău: „Tot timpul a existat, fiți de acord.”Larisa Turea: „Apar teatre, apar spectacole, vine în prim-plan o generație tânără. Este Teatrul Fără Nume, cu Mihai Țărnă, este „Luceafărul”, acum cu Vitalia Grigoriu, este Geneza Art, este „Alexei Mateevici”, cu niște oameni tineri.”Europa Liberă: Dna Turea, dacă Vutcărău nu era pus în situația, zeci de ani, cred că jumătate din 30, s-a ocupat cu repararea acoperișurilor și căutări de bani...Petru Vutcărău: „Și acum curge acoperișul...”Europa Liberă: Poate noi am fi beneficiat de mai multe roluri?Petru Vutcărău: „Noi, cu doamna Larisa, suntem generația care am apucat și sistemul vechi; vechi, dar frumos. Mă refer la teatru – cel sovietic, socialist –, unde teatrele erau, din punct de vedere tehnologic, tehnic, financiar erau acoperite, asigurate din plin. Fă, dle, creează, creează!” Europa Liberă: De ce? Politbiroul era mai deștept?Petru Vutcărău: „Da, era o armă ideologică!”Larisa Turea: „Dar era, crea un țarc totuși.”Petru Vutcărău: „Da, erau piese interzise, autori interziși; da, erai obligat să montezi despre partid, despre Lenin, despre revoluție, despre pionieri, comsomoliști, dar, alături de astea, marea dramaturgie o puteai valorifica.”Larisa Turea: „Shakespeare, mai puțin. N-am avut niciun Hamlet...”Petru Vutcărău: „De ce nu? Eu îl țin minte pe Iurie Negoiță în Romeo...”Larisa Turea: „Păi, în Romeo - da, dar Hamlet - nu.”Petru Vutcărău: „Hamlet n-a fost, într-adevăr, dar și problema financiară a teatrelor nu se punea. Noi avem în teatru oameni care au lucrat în personalul de deservire care povestesc, dar și eu țin minte la „Luceafărul” când am venit, deci începea stagiunea sau începea anul financiar – se făcea oferta de ce materiale are nevoie teatrul pentru stagiunea pe care și-o planifică.”Larisa Turea: „Câte montări...”Petru Vutcărău: „Câte montări, câtă cherestea, cât fier, câtă vopsea, câtă stofă și de care – depozitele erau pline. Eu țin minte depozitul Teatrului „Luceafărul”, unde erau de toate. Aveai nevoie de ceva – te-ai dus, ai făcut demers, cerere... Acum nu e!” Europa Liberă: Deci, Dvs. sunteți împotriva acestei concurențe – teatru-studio, teatru de buzunar? Dvs. sunteți împotriva acestei metode de concurență?Petru Vutcărău: „De ce?”Larisa Turea: „Nu, dimpotrivă, de-ar fi cât mai multe!”Petru Vutcărău: „Dar n-are nicio legătură. Eu vorbesc despre altceva aici – de vreme ce acest stat are în subordine acest minister, guvern, are în subordine instituții teatral-concertistice...”Europa Liberă: Dar n-are bani. Spune că n-am bani, dle Vutcărău, câștigați singuri.Petru Vutcărău: „Cântecelul acesta noi îl ascultăm de mult și-l auzim. Asta nu este o justificare.”Larisa Turea: „Sperăm să se schimbe ceva.”Petru Vutcărău: „Deci, noi știm cu toții și dintotdeauna a fost așa: o societate care are teatru de calitate înseamnă că-și poate permite un lux. Își poate permite un lux, și nu doar pentru fală, dar înțelege importanța pentru societate a acestui gen de artă – teatrul.”Europa Liberă: Acum o să fac o paranteză. Tocmai exact așa s-a întâmplat cu Petru Vutcărău, cu care Republica Moldova s-a lăudat peste tot unde a putut: Uitați-vă ce Vutcărău avem! Și la un moment dat, știu, l-a îngropat într-un teatru de ăsta care nu-i adaptat, l-a făcut administrator... Petru Vutcărău: „Dar nu m-a îngropat nimeni, nu, nu, nu.”Europa Liberă: Eu cred că așa s-a întâmplat.Larisa Turea: „Acum e foarte bine, chiar dacă sala este cum este...”Europa Liberă: Acum este bine?Petru Vutcărău: „Nu mai este bine... Ce-i bine acolo?”Larisa Turea: „Pentru mine, ca spectator, eu mă simt în apele mele la teatru, pentru că mă uit la scenă mai mult decât în sală, efortul nostru nu-i mare.”Petru Vutcărău: „Haideți să vorbim altfel. Mă refer la Teatrul „Eugѐne Ionesco”, potențialul artistic al teatrului este de asemenea natură, încât noi am putea da un randament și numeric, ca și spectacole, și calitativ dublu, dacă nu triplu pe o stagiune, dacă n-am fi puși în situația să luptăm cu acoperișuri, că nu-i una, că nu-i alta, să adaptăm, să cârpim, să înlocuim actori care pleacă din teatru, pentru că salariu nu-i, condiții nu sunt, stau câte 7-8 într-o cabină și se sufocă cu costumele, mai ales la Lear acum. Deci, în cabinele de machiaj e Doamne ferește, nu poți... Hai, unde-i costumul tău, unde-i al meu?...”Larisa Turea: „Din păcate, cam așa se întâmplă și la noi.”Petru Vutcărău: „Adică nu se poate, mai ales când, vezi Doamne, tu ai un statut de teatru național. Ce a vrut să-mi demonstreze ex-ministra Babuc, dând Teatrului „Eugѐne Ionesco” statut de teatru național? Că ce? A bifat că e național? Ce s-a schimbat? N-am avut eu nevoie de titulatura asta, nici azi n-am nevoie! Am nevoie ca teatrul acesta - fie cum o fi el și ce titulatură va avea -, dar să fie asigurat din punct de vedere tehnic, material, financiar ca noi să producem un produs artistic de calitate.”Europa Liberă: Pe mecenat puteți să contați astăzi?Petru Vutcărău: „Asta-i altă problemă. Legea sponsorizării există...”Europa Liberă: Doi la sută, atât...Petru Vutcărău: „Unde și cum funcționează ea, că nimeni nu are interesul să investească în cultură?”Larisa Turea: „E vorba și de calitatea sponsorilor aici, care se interesează mai mult de concursuri de frumusețe, de ceva mai...”Petru Vutcărău: „Da, am vorbit mai deunăzi cu un potențial sponsor, un om foarte bine, i-am explicat că, iată, curge acoperișul, vă rugăm, ne-ar trebui vreo 600 de mii pentru acoperiș, dar măcar o parte dacă puteți. Ei, mi-a dat 4 mii de lei. M-am simțit jignit, ofensat și o să-i restitui banii înapoi, pentru că mi i-a lăsat așa, într-un plic. Așa m-am simțit..., hai să le dăm și la aiștia, hai să aveți și voi... E o ofensă, o jignire, când cu tine se comportăm astfel.”Europa Liberă: Dar spațiul să-l dați cuiva care să câștige bani, cum într-un timp era un cazinou la dvs.?Larisa Turea: „Slavă Domnului că nu mai este!”Petru Vutcărău: „Și culmea e că cazinoul a apărut în spațiul în care era muzeul teatrului, unde eu intram și mă uitam ca la icoane la pozele celea ale actorilor, la costumele celea mă uitam ca la niște relicve, ca la niște odăjdii bisericești, dacă vreți. Și când a apărut acolo cazinoul, vai ce profanare!”Larisa Turea: „Dar, din păcate, nici până astăzi nu putem elibera acel spațiu ca să-l putem folosi, pentru că decurge procesul, e în litigiu.”Petru Vutcărău: „Eu când aud de chestii de astea cu litigiul... Cui aparține, mă, sediul ăsta? Ce lege mă poate opri?...”Larisa Turea: „Este proprietatea lor...”Petru Vutcărău: „Cum poate fi proprietatea lor? Dar statul acesta de ce există?”Larisa Turea: „Sunt aparatele lor de joc, nu putem...”Petru Vutcărău: „Afară pe geam date! E prea multă democrație, apropo, prea multă democrație și noi ne ascundem după acești termeni, că suntem liberi, libertate, democrație și în spatele acestui paravan, frumos, de altfel, sună bine, care-i profanat până în măduva oaselor, își fac mendrele toți care vor. ”Europa Liberă: Dl Vutcărău, nu doar în teatru, de democrație se folosesc cei care sunt antidemocrați până în măduvă, chiar foarte mulți.Larisa Turea: „Care sunt șmecheri de foarte mult timp și care au experiență în domeniul acesta.”Petru Vutcărău: „Mediocritățile, eu vorbesc de artă, că suntem liberi. De exemplu, pe mine m-a șocat acum un alt fenomen cu care m-am ciocnit. Am fost președintele comisiei de examinare la spectacolele de licență ale anului IV.”Europa Liberă: La Academia de Arte?Petru Vutcărău: „La Academie. Nu știu dacă ați avut fericita ocazie, onoare să vedeți acele spectacole...”Larisa Turea: „Nu, anul acesta nu am reușit.”Petru Vutcărău: „Nu le-ați văzut? Probabil că le-ați văzut anterior, pentru că acolo a devenit o tradiție limbajul licențios al studenților în spectacole.”Larisa Turea: „Am văzut anterior, da.”Petru Vutcărău: „Nici la piață nu auzi așa ceva! Când auzi cele mai murdare, urâte cuvinte, pe care ți-e și jenă să le auzi, se rostesc așa, bine mersi, din scena Academiei, unde are loc procesul de educare a actorilor, un fenomen strigător la cer. Și alături stau pedagogii, decanul... Și eu mă uit și-mi zic: Unde am nimerit? Unde am nimerit, ce-i asta? - A, că-i libertatea, că nu putem interzice dramaturgia.”Europa Liberă: Aici mi-ați ridicat mingea exact la plasă - teatrul trebuie să lase strada să intre în scenă și în limbaj, și în spectacole?Petru Vutcărău: „Da, sub o formă artistică! Să nu uităm de elementul estetic, frumos. Teatrul este, în primul rând, un gen de artă care promovează esteticul, frumosul.”Europa Liberă: Așa. Și acum mă întorc la întrebarea mea – uitați-vă, mulți tineri mergeau la un teatru, Dvs. l-ați și numit, auziseră că acolo se dezgolesc, acolo sunt scene cu coapse și cu funduri... Și teatrul a fost nevoit să arunce momeala asta în mediul tinerilor, ca să-i atragă la teatru.Petru Vutcărău: „Corpul omenesc nu este o rușine, nu este ceva de care trebuie să ne ferim, să ne ascundem, dar felul cum...”Europa Liberă: Da, dar o scenă pornografică...Larisa Turea: „Nu, în teatru nu poate fi pornografie.”Petru Vutcărău: „Nu cred că în acel teatru se face pornografie.”Europa Liberă: Nu, eu zic de-o vorbă.Petru Vutcărău: „Eroticul și corpul omenesc tot timpul au apărut și în balet, și în pictură, și în teatru nu o dată. Revenim la elementul și momentul estetic, la frumos.”Europa Liberă: Și în scenele pictate în biserici.Larisa Turea: „Sigur. Și nu numai în biserici...”Petru Vutcărău: „Sau ce era pentru noi, și pentru mulți a și rămas, cuvântul „mama”? Ce însemna mama și ce înseamnă mama pentru noi? Acum haideți să trecem prin repertoriul, prin dramaturgia modernă, foarte modernă, cum sunt expuse mamele? Mama sau e alcoolică, sau e prostituată, sau e o depravată, sau e vai de capul ei; pe mama o bagi, pardon, o scoți, dai cu ea de toți pereții, îți ștergi picioarele de ea și nu mai există acea promovare a mamei, – a mamei, cea care este pentru noi sfântă și este una, și este un simbol – nu se mai promovează. Sau alt termen – „patriotismul”. Totul s-a profanat, vedem foarte bine. Unde, prin ce spectacole promovăm noi simțul patriotic, că noi suntem români, că noi suntem o națiune care-i cu demnitate? Prin ce spectacole? Nu există așa ceva, nu văd! Și pe urmă, ca să revin, eu accept că un teatru profesionist își poate permite într-o dramaturgie, într-o replică să bage o expresie mai pipărată, mai vulgară, dar când văd asta în spectacolele de licență ale studenților, care – atenție! – sunt anul IV, să zicem că s-au maturizat, dar alături stă anul I, care au făcut primii doi pași în această academie și vor îmbrățișa arta teatrală. Și când văd că acolo se..., înseamnă că se poate, înseamnă că e voie, înseamnă că acesta-i criteriul, acesta-i nivelul, acesta-i camertonul. – A, ia iute ce bine! A, cine a montat asta? – Cutare pedagog. – Vrem să lucrăm cu dânsul, ca să înjurăm și noi în scenă. Iată ce se promovează. Iată ce trebuie oprit! Iată din ce motiv eu sunt pentru cenzură și dictatură...”Larisa Turea: „A bunului gust...”Petru Vutcărău: „Și bunului gust, a simțului estetic și a frumosului.”Europa Liberă: Apropo de cenzură și dictatură...Petru Vutcărău: „Pardon, mă întreb tot timpul când aud așa ceva: Oare Cehov, prostul ăsta de Cehov, oare chiar n-a putut să folosească și el toate aceste cuvinte licențioase, că avea motive multe?”Larisa Turea: „Vișniec deja le folosește.”Petru Vutcărău: „Mai puțin, mai puțin...”Larisa Turea: „În spectacolul nostru, Istoria comunismului...”Petru Vutcărău: „Ei bine, acolo se zice căcat, căcat nu-i un cuvânt chiar foarte, așa, ca să zic.”Europa Liberă: Bine, acolo cred că este un limbaj adecvat pentru personajul respectiv?Petru Vutcărău: „Ca să înțelegeți la ce fel de limbaj mă refer eu, trebuie să vedeți acele spectacole.”Europa Liberă: Eu voiam să vă întreb... Larisa Turea: „După ce ne-ai spus, nu prea vreau să le văd.”Petru Vutcărău: „Nu, pentru că chiar am vorbit cu dl președinte al Uniunii Teatrale, dl Grecu, și cu Petru Hadârcă, și cu dl Mihai Fusu, și cu pedagogii care erau acolo și zic: Poate e cazul? Haideți, fraților, să organizăm o masă rotundă, o discuție. Unde merge teatrul cu limbajul lui? Ce promovăm noi? De ce? Oare chiar nu putem? Cum oare înainte de noi generații, sute de ani vorbeau despre aceleași probleme dureroase, globale ale existenței omului și conflictul cu societatea, relațiile părinți-copii și nu foloseau cuvintele acestea? Și acum uite că așa e mai lesne. Suntem liberi! Care libertate, că îmi vine să?... Pardon.”Larisa Turea: „Apropo de istorie și de sute de ani. Să ne amintim că Teatrul Național „Mihai Eminescu” a luat naștere la 6 octombrie 1921 și că în primii ani de existență avea câte 24 de premiere pe an. Dacă vă puteți imagina, un repertoriu foarte divers, erau invitați marii artiști de la București, de la Iași, jucau aici câteva spectacole. A fost Ioan Livescu, cel mai bun Napoleon în istoria teatrului românesc, care a jucat și aici spectacole și a fost chiar și director de teatru.”Europa Liberă: Dar a fost greu să împingeți până încolo data de naștere a teatrului?Larisa Turea: „Destul de complicat.”Europa Liberă: Pentru că unii pretind că teatrul există cu noi odată? Larisa Turea: „...Din 1933, de la Tiraspol, dar chiar eu am avut foarte multe discuții, inclusiv la Institutul de Patrimoniu al Academiei de Științe, când cineva mi-a reproșat: „Cum putem demonstra acest lucru? Că teatrul nu s-a născut la Tiraspol, cum pretindea dl Gherlac, care la 93 de ani a venit la noi să ne țină o lecție și să nu spunem atâtea minciuni, că teatru-i de la Tiraspol și să numim câteva personalități care au fost și în interbelic”. Și nu mi-a fost greu să le spun că este Eugeniu Ureche, cel care a făcut Conservatorul de aici, Conservatorul „Unirea”, și Maria Kosmacevskaia, o rusoaică de la Sankt Petersburg, care s-a stabilit la Chișinău și a fost una din primele actrițe în Teatrul Național.”Europa Liberă: Eu înțeleg de ce au vrut să fie teatrul născut la Tiraspol și aici era întrebarea pe care mi-a sugerat-o sau mi-a ridicat mingea la plasă iar dl Vutcărău: este, astăzi, teatrul în ipostaza bufonului care-i spune verde-n ochi lui Lear și Lear este nevoit să accepte? Aveți în vedere și așa o misiune?Petru Vutcărău: „Categoric, da.”Larisa Turea: „Da, uneori, regele este bufonul în teatrele noastre, din păcate.”Petru Vutcărău: „Eu aș fi fericit dacă teatrul ar deveni acel bufon în toată plinătatea și sensul acestui termen și acestui cuvânt, și acestui personaj, dar, din păcate, teatrul rămâne într-o altă postură, și anume de cenușăreasă, cenușăreasa aia care, săraca, așteaptă și ea prințul și așteaptă bagheta, și așteaptă...”Larisa Turea: „În acest context, Aureliu Busuioc a spus foarte bine că noi suntem bufonii pentru spectatori, pentru că doar regii își permit să aibă bufoni. Deci, spectatorul este regele, că-l acceptă, că nu.”Europa Liberă: Dna Turea, dar iarăși am să fiu dur: așa se întâmplă că oamenii de artă sau teatrele, cineaștii se răzbună cu trecutul, dar le scapă momentul care poate trebuie sancționat acum, hoții de miliarde sau cine mai face matrapazlâcuri astăzi, artistul întârzie să îi spună ca un bufon verde în ochi sau politicienilor care sunt la putere.Petru Vutcărău: „Problema e că teatrul, chiar dacă ar spune asta și ar zbiera, ar urla, nimeni nu i-ar atrage atenția, pentru că teatrul deja nu mai are acel rol care ar putea atrage atenția sau schimba ceva, nu.”Larisa Turea: „Cândva, da.”Petru Vutcărău: „Cândva, da, dar acum: Cine sunteți voi, mă, acolo? Cine sunteți voi, teatrele? Hai lăsați-ne!”Larisa Turea: „Și din punctul meu de vedere este necesară o distanțare. Totuși, lucrurile astea sunt de domeniul televiziunii, de domeniul radioului, de domeniul presei, care apare și ea tot mai puțin pe hârtie, dar teatrul totuși nu poate reacționa peste o săptămână la furtul miliardului.”Europa Liberă: Dna Turea, dar în spectacole băgați Dvs. niște căței de usturoi, așa, uneori?Larisa Turea: „Da, chiar câte un ardei pe ici-colo, la diferite spectacole, sunt doar replici.”Petru Vutcărău: „Iată acum, de exemplu, la sfârșitul săptămânii ieșim cu altă premieră, o piesă franțuzească, o comedie mai veche de Pierre Chenot, Fiți sănătos, domnule!, unde tot despre ce încerci să ne provoci pe noi se vorbește în acel spectacol – și despre șmecheri, și despre șopârle, dar iarăși într-o formă comică. Vom ieși cu acest text și mai sunt chiar și niște monologuri acolo care lovesc dur în realitatea asta urâcioasă a noastră în care trăim, dar nu schimbă asta nimic.”Larisa Turea: „Păi și noi avem un spectacol, după Bulgakov, Casa Zoikăi, unde se vorbește și despre miliard, sunt anumite replici la care sala reacționează, dar nu reacționează cei care sunt cu musca pe căciulă.”Petru Vutcărău: „Dacă nu se reacționează de multe ori la ceea ce vorbește presa, este neglijat și ce spune presa, adică mașinăria asta meschină politică este atât de pregnant băgată în societate, în mințile oamenilor, e atât de înrădăcinată în societate, încât n-o dă jos nimeni.”Europa Liberă: Trec la următoarea întrebare – dramaturgia locală, a moldovenilor, românească din Basarabia, este pe placul dvs., al celor care faceți spectacole?Larisa Turea: „Noi practic avem mai mult de jumătate din repertoriu cu dramaturgie moldovenească, sigur că nu chiar de astăzi, dar se joacă Matcovschi două spectacole; se joacă Aureliu Busuioc cu Hronicul găinarilor, care-i tot despre niște găinări, despre niște hoți; se joacă Vladimir Beșleagă; se joacă Ion Druță cu Casa mare, un spectacol care până astăzi este foarte cerut de public. Deci avem o dramaturgie mai mult sau mai puțin clasică, care este pentru spectatorul nostru un deliciu.”Europa Liberă: Dar dvs. sunteți atenți la cererea publicului?Larisa Turea: „Sigur că suntem atenți, pentru că noi, în ultimul timp, ne-am hrănit din bilete, căci sponsorii...”Europa Liberă: Adică, dacă nu merge un spectacol îl scoateți din repertoriu?Larisa Turea: „Da, dacă nu are vânzări, atunci nu se mai joacă, așteptăm, se mai lasă, dar, de fapt...”Petru Vutcărău: „Dar se prăfuiește, și un produs se alterează dacă-l ții pe raft și nu se cumpără, îi trece termenul de garanție, gata.”Europa Liberă: Dar Dvs., de exemplu, când ați ales cu Țărnă împreună, desigur, să montați Lear-ul, ați...Petru Vutcărău: „Mai puțin cu Țărnă, l-am ales eu, pentru că a trebuit să-l conving pe Mihai să accepte.”Europa Liberă: Și a fost o miză pentru public sau pentru ambiția lui Vutcărău, care să se producă?Petru Vutcărău: „Sunt cam toate. Deci și ambiția mea ca să ies în scenă din nou, să apar ca și actor. Doi – avem nevoie în repertoriu de un nume de dramaturg cum este Shakespeare, de un text serios și trei – actualitatea acestui text. Deci, acești trei factori m-au determinat să vin cu această propunere și, repet, a trebuit să-l conving pe Mihai, pentru că el mi-a zis din start: Nu e textul meu. Și acum a ieșit fericit că e textul lui, și e foarte bine, mă bucur.”Larisa Turea: „Dar este un spectacol foarte modern și foarte de actualitate, despre trădare, într-adevăr, despre conflictul generațiilor, despre compromis,...”Petru Vutcărău: „...dragoste, părinți-copii, invidie, gelozie...”Europa Liberă: Gafița blestemată de părinți?Larisa Turea: „Nu, mai curând este sarea din bucate.”Petru Vutcărău: „Da, sarea din bucate, iar dramaturgia contemporană locală, românească, din Basarabia, cred că are și lucruri foarte bune, foarte de calitate...” Larisa Turea: „Valoroase, da.”Petru Vutcărău: „Dumitru Crudu, Val Butnaru, Constantin Cheianu, Irina Nechit -sunt autori dramatici contemporani de foarte bună, de înaltă calitate.”Europa Liberă: Și care au scris la zi.Petru Vutcărău: „Da, și au scris la zi tot timpul și, din fericire, textele lor rezistă în timp, lucru lăudabil.”Europa Liberă: Dvs., care ați făcut școli în fosta Uniune Sovietică, vă este dor de?...Petru Vutcărău: „Da, de tot! De tot mi-e dor, de acea atmosferă, de studenție.”Europa Liberă: Vampilov?Petru Vutcărău: „De tot, și de Vampilov, și de dramaturgie, și de teatre, și de regie, de atmosfera aia.”Larisa Turea: „Și de atmosfera de la Școala „Șciukin”, care era deosebită, profesorii de acolo, și unde era un mare actor, Vasile Cuza, cel care era un urmaș...”Petru Vutcărău: „Dna Turea, nu doar de atmosfera din Școala „Șciukin”, nu! Era atmosfera din societate, mai ales în Moscova, era îmbibat orașul acela de cultură, de teatru, de artă.”Larisa Turea: „Da, e o mare metropolă de teatru.”Petru Vutcărău: „Deci, nu știu pe cât pe mine personal m-a format Școala „Șciukin”, dar sigur mediul acela, categoric și-a lăsat amprenta asupra mea, nu era seară să nu fim la teatru.”Europa Liberă: Eu n-am formulat întrebarea până la sfârșit, că m-ați întrerupt cu acest „da” categoric. Eu voiam să confirm și eu că am stat o habă de vreme la Moscova, voiam să vă întreb dacă vă este dor de vremea când actorii erau adevărate zeități...Larisa Turea: „Erau pe piedestal! Unii actori, nu toți.”Europa Liberă: Nu toți, dar meseria, dar teatrul...Petru Vutcărău: „Arta teatrală era prestigioasă.”Europa Liberă: Da, și să faci rost de niște bilete la spectacole unde, de exemplu, apărea Vîsoțki, care era și tribunul, și ce vrei...Larisa Turea: „Și bardul!”Europa Liberă: Și să-l vezi pe Vîsoțki în scenă desigur că acesta era norocul vieții. În sensul acesta, sigur că mi-ar plăcea să revenim câtuși de puțin și în interbelic, și în România actorii erau vânați de fani, erau urmăriți când ieșeau la bar să ia cafeaua...Larisa Turea: „Vreau să mai accentuez ceva că, de fapt, și critica de teatru avea alt prestigiu atunci. Și Uniunea Teatrală Unională organiza pentru noi stagii de instruire la Moscova, vedeam toate spectacolele și pe Bronnaia, în toate teatrele, și MHAT-ul, îmi amintesc cum am văzut Trei surori acolo și multe alte lucruri. Deci, toată arta avea altă greutate.”Europa Liberă: Și critica, de fapt, s-a comportat ca atare, a murit lent, nu are unde să-și publice notele.Larisa Turea: „Adevărat!”Petru Vutcărău: „Un exemplu: noi când mergeam la Moscova să facem actorie, nu nu doar la Moscova, dar mai ales la Moscova, părinții noștri, ai tuturor se mândreau cu noi, era o mândrie: copilul meu va fi actor, artist... Acum lucrul acesta devine o rușine. Eu m-am ciocnit, fiind o perioadă pedagog la Academia de Teatru, cu acest fenomen, copii excepționali, talentați, cu har dat de Dumnezeu veneau pe furiș să susțină examenele și când erau admiși ziceau că nu vin, pleacă.  De ce? - Părinții sunt categoric împotrivă, pentru că ei mă întreabă: din ce o să trăiești tu? Tu nu te gândești din ce o să trăiești, tu ești sortit pe viață să fii un sărăntoc. Deci, ce-i asta?”Europa Liberă: Sau să joci în seriale și în publicitate.Larisa Turea: „În seriale bune, vreți să spuneți?”Petru Vutcărău: „Că tot avem un nou ministru acum...”Larisa Turea: „Din domeniul nostru...”Petru Vutcărău: „Dna Larisa nu o să-mi dea voie să mint, ori de câte ori de-a lungul a 30 de ani câți miniștri am avut, le-am și uitat numărul, vin, se duc, și de fiecare dată când vine un nou ministru toată lumea teatrală, artistică și din cultură speră: acuși se va întâmpla, se va produce! Toți stau, Doamne, cu speranțe, trece puțin timp și nu se schimbă nimic.”Europa Liberă: Dl Prodan mi-a promis că o să vină aici, în platou, când o să fie pregătit, ca să nu lanseze pur și simplu promisiuni, dar eu vă promit că o să-l întreb ce poate face la modul practic și real, pentru că acum e sub avalanșa unor priorități și acum trebuie să le așeze într-o ordine. Mi-a promis că o să vină pentru un interviu și promit că în mod prioritar sau neapărat o să-l întreb și despre relația lui cu teatrul, ca să recupereze câtuși de puțin. Nu fac altceva decât să vă îndemn să profitați cel puțin de repertoriile acestor două teatre care sunt reprezentate astăzi de acești doi interlocutori ai noștri.Larisa Turea: „Deja dl ministru Prodan s-a implicat în organizarea reuniunii cu o sumă de bani...”Europa Liberă: Da, să vedem pe termen lung, asta-i problema, că ei vin și nu apucă să pună în aplicare niște planuri, se schimbă, dar eu vă îndemn pe toți telespectatorii, radioascultătorii să nu ratați ocaziile, ele sunt rare, din păcate, și din cauza COVID-ului, să nu ratați ocaziile să vedeți ceea ce este accesibil, totuși este la distanța minimă pe care o puteți face.Larisa Turea: „La distanța de un click, pentru că se pot comanda bilete online.”Europa Liberă: Da, vă luați bilete la iTicket și faceți drumul până la sediul Teatrului „Eugѐne Ionesco” sau al Teatrului Național din Centru, ca să aflați că arta asta chiar este foarte importantă, dacă aveți grijă de igienizarea minții, a creierului, a sufletului, pe seriale și YouTube-uri, și concerte reușiți, o să dea buzna peste voi fără voia domniilor voastre. La teatru trebuie să faceți un mic efort ca să gustați arta asta și mai convingător decât Petru Vutcărău nu cred că pot să vă spun, dar noi o să revenim neapărat, cu prima ocazie, vă spuneam, când o să fie ministrul și după aia cu alte premiere, cu alte apariții. Și încă o dată mulțumim pentru că v-ați ambiționat să intrați în pielea lui Lear...Larisa Turea: „Și reuniunea continuă...”Europa Liberă: Și reuniunea continuă. Până apare emisiunea asta, sper că mai au timp să se ducă oamenii la spectacole și vă zic pe curând.Doamnelor și domnilor, aici s-a încheiat emisiunea noastră de astăzi, la care au participat Larisa Turea și Petru Vutcărău. Ne reauzim peste o săptămână. Până atunci, zilnic, dimineața și seara ne puteți asculta pe frecvențele de radio cu care v-ați obișnuit sau, la orice oră, pe internet. Iar sâmbătă, ca de obicei, vă dă întâlnire Valentina Ursu, după care negreșit o vom lua de la capăt. Pe curând!
00:30
O emisiune în reluare cu un buletin de ştiri actualizat, emisiunea se poate asculta şi pe unde scurte
26 septembrie 2021
23:50
La alegerile parlamentare din Germania, Partidul Social-Democrat (SPD) a ieşit învingător. Asta rezultă din primele estimări date publicităţii duminică seara la ora 18. Ele confirmă în linii mari sondajele ultimelor zile. La nivel federal au votat pentru Partidul Social-Democrat (SPD) 26 la sută din cei peste 60 de milioane de alegători chemaţi la urne.Victorioşi au fost social-demcoraţii şi în cele două land-uri, Berlin şi Mecklenburg-Pomerania Inferioară, unde, de asemenea au avut loc alegeri parlamentare regionale. La Berlin, SPD-ul a obţinut 23 procente, în Mecklenburg 39.Alianţa conservatorilor, formată din Uniunea Creştin-Democrată (CDU) şi Uniunea Creştin-Socială (CSU), bavareză a fost votată de 24 la sută dintre alegători. (La Berlin au votat pentru conservatori numai 17 la sută, în Mecklenburg 14 la sută.)Partidul ecologist a strîns la nivel federal numai 14,5 la sută. În cele două land-uri, Berlin, resp. Mecklenburg-Pomerania Inferioară estimările vorbesc despre 22, respectiv 6,5 procente.O pierdere semnificativă la nivel federal a înregistrat Partidul Stîngii, pentru care au votat numai 5 la sută. S-ar putea ca după publicarea primelor rezultate parţiale Stînga să eşueze şi să nu atingă pragul necesar de 5 procente.La Berlin Partidul Stîngii a obţinut 14 procente, în Mecklenburg 10 procente.Partidul naţionalist-autoritar, Alternativa pentru Germania (AfD) are, potrivit estimărilor, 10 la sută. Radicalii vor intra şi-n parlamentele land-urilor federale Berlin şi Mecklenburg, cu 6,5, respectiv 17 la sută. Popularitatea AfD se confirmă din nou în partea răsăriteană a Germaniei – dovada: rezultatul din landul estic Mecklenburg.Partidul Liberal (FDP) a obţinut 12 la sută pentru Bundestag, 6 la sută pentru landtag-ul din Mecklenburg şi 8 procente pentru legislativul din Berlin.Dacă nu vor interveni schimbări neaşteptate după numărarea voturilor, viitorul cancelar va fi social-democratul Olaf Scholz. Ce fel de coaliţii vor guverna în următorii 4 ani se va vedea în următoarele săptămîni.
Ieri
13:50
12:10
07:00
A 26-a ediție a Târgului de carte și festivalului literar de la Praga s-a ținut în acest an cu mai multe luni întârziere – în mod normal, evenimentul are loc în luna mai. A 26-a ediție a Târgului de carte de la Praga este de fapt cea care nu s-a ținut anul trecut din cauza pandemiei. În acest an, din cauza restricțiilor legate de pandemie târgul nu s-a putut ține în primăvară și organizatorii au mizat pe faptul că la început de toamnă situația pandemică în țară se va îmbunătăți. Miză care s-a dovedit a fi una câștigătoare, chiar dacă numărul de edituri participante, dar mai ales de invitați din străinătate a fost mai redus ca de obicei.Târgul de carte de la Praga a durat patru zile, iar accesul în cadrul expoziției a fost unul cu plată. Cehii, care declară cu mândrie că sunt unul dintre cele mai cititoare popoare din Europa, au plătit 140 de coroane (aproape 6 euro) pentru o zi, sau 300 de coroane (12 euro) pentru toate cele patru zile de târg. Iar rândul la intrare se epuiza de regulă doar spre seară.Invitata de onoare a acestei ediții este Franța, țara care va deține, împreună cu Cehia, președinția Uniunii Europene în 2022. Standurile editurilor franceze au ocupat locul central, iar autorul pe care s-a pus accent a fost Milan Kundera, născut în orașul ceh Brno și care a trăit și a scris în Franța. Mai mulți autori francezi au participat la evenimentele literare organizate în cadrul Târgului.România a fost prezentă la Târgul de carte de la Praga printr-o prezentare de carte la care a fost invitată Ana Blandiana. Cartea „Řeka s jediným břehem” (Râul cu un singur mal), în traducerea doamnei Libuše Valentová și publicată la editura Festival spisovatelů Praha, cuprinde, pe lângă poemele selectate din zece volume de poezie ale poetei, şi o postfaţă de 6 pagini care prezintă atât punctele principale din viaţa ei, cât şi evoluţia operei.Standul Institutului de studiere a regimurilor totalitare din Cehia, zeci de titluri de cărți despre istoria recentă a țării: de la comunism, deportări, inclusiv în Gulag, la invazia URSS din 1968 și căderea comunismului. Sunt și culegeri de documente, romane, enciclopedii, dar și comicsuri despre deportări sau viața în comunism. Pe standul Institutului scrie: „Cine nu-și cunoaște istoria, riscă să o repete”.
01:50
Un program realizat de Valentina Ursu: reportaje, interviuri, voci din ţară despre una din temele de actualitate ale săptămînii. In fiecare sîmbătă, un invitat al Europei Libere semneaza „Jurnalul săptămînal”.
Mai mult de 2 zile în urmă
19:40
O emisiune în reluare cu un buletin de ştiri actualizat, emisiunea se poate asculta şi pe unde scurte
14:10
13:40
Un program realizat de Valentina Ursu: reportaje, interviuri, voci din ţară despre una din temele de actualitate ale săptămînii. In fiecare sîmbătă, un invitat al Europei Libere semneaza „Jurnalul săptămînal”.
08:40
De la țările care nu permit decât o singura cetățenie, până la cele care nu impun nicio limită numărului cetățeniilor sau naționalităților deținute, spectrul situațiilor reale este foarte larg.Regulile acordării cetățeniei s-au situat dintotdeauna, în UE, printre cele care țin de suveranitatea națională. Europa nu se amestecă în asta. Unele țări, cum este de pildă Franța, au permis dintotdeauna dubla, tripla, sau multipla cetățenie. Pentru statul francez, nu are nici cea mai mică importanță faptul că un cetățean de la République mai este în același timp cetățean al unei alte țări, sau al mai multora. Asta trebuie, desigur, corelat cu faptul că în Franța se consideră ca nu există grupuri sau minorități etnice. Toți cetățenii sunt priviți ca egali, iar sondajele pe bază etnică sunt interzise.Pentru a da un singur exemplu, cunoscut și cât se poate de revelator, fostul patron al firmei Renault (dar și al japonezei Nissan), Carlos Ghosn, este cetățean francez, dar și brazilian, și libanez. Crescut în Brazilia, din părinți libanezi, Carlos Ghosn a putut fără probleme să primească cetățenia franceză și sa devină patronul acestei bijuterii a industriei franceze care este firma Renault. Actualmente refugiat în Liban, sub mandat de arestare japonez, el rămâne pentru justiția din Franța un cetățean francez și de altfel este periodic chemat să se prezinte în fata justiției din țara lui de adopție... ceea ce el, pitit în fortăreața lui libaneză, se păzește să facă.Prin alte părți, în Germania, de pilda, iar până recent și în Belgia, legea poate fi foarte restrictivă. Teoretic, până acum cineva care dorea să devină german sau belgian trebuia să renunțe la cetățenia sau cetățeniile sale anterioare. Legea germană era, până în anul 2000, printre cele mai stricte de pe planetă, mai strictă și decât cea a Israelului, de fapt practic identică cu cea a Japoniei. Este vorba de ceea ce se numește „dreptul sângelui”. Legea spunea că este cetățean german cel care se naște din părinți germani, indiferent unde a avut loc nașterea.În schimb, țări precum Franța sau Statele Unite aplică ceea ce se numește „dreptul solului”: e cetățean cel care se naște pe teritoriul respectiv, indiferent de origini. Statele Unite extind asta și la perimetrul ambasadelor SUA din alte țări, sau la mijloacele de transport precum avioanele sau vapoarele. Un copil născut într-un avion sau vapor în drum spre SUA va deveni automat cetățean american, indirect de originea părinților.Belgia a avut o legislație hibrida, foarte greu de aplicat. Aceasta nu le cerea noilor naturalizați să renunțe la cetățeniile lor anterioare, însă interzicea obținerea altei cetățenii după primirea celei belgiene (cu excepția celor acordate onorific, nesolicitate). Legea însă nu a fost niciodată aplicată și întotdeauna mii de persoane, în Bruxelles sau Antwerpen, centrul mondial al prelucrării diamantelor, au deținut în paralel cetățenia belgiană și pe cea israeliană. E vorba de situații aproape imposibil de controlat în practică.În Belgia, astăzi, nu există o limită pentru cineva care primește cetățenia și care le poate păstra pe cea sau cele de dinainte. În schimb, odată căpătată cetățenia belgiană, persoana nu mai poate solicita o alta, a unei alte țări. E ca și cum s-ar considera că cetățenia belgiană constituie apogeul periplului identitar.Desigur, aici nu e luată în cauză situația în care cineva primește o cetățenie de onoare, fără să fi solicitat-o. Acest caz e prevăzut și tolerat chiar și de țările care nu permit decât o singura cetățenie.Chiar și legea germană a devenit, din 2000 încoace, mult mai flexibilă. În schimb, în Germania rămâne de actualitate interzicerea cu strictețe a căutării altei cetățenii după obținerea celei germane. Câteva milioane de germani au însă dubla sau multipla cetățenie, în special bună parte din etnicii turci.Ca o ciudățenie, britanicii mai au automat și cetățenia Commonwealth-ului, rămășiță a imperiului mondial britanic, ceea ce le conferă anumite drepturi atunci când călătoresc prin țările din Commonwealth.La scară planetară, multipla cetățenie este mai degrabă regula decât excepția, iar in Canada se întâmplă deseori ca miniștri din guvernul federal sa aibă simultan cetățenie franceza sau britanică.In același timp, nu trebuie uitat ca a avea dubla sau multipla cetățenie implică multe avantaje, dar, în același timp, implică duble sau multiple responsabilități.Cetățenia la mezatUn sistem politic în care dubla cetățenie este tolerată și se obține legal este de preferat celui care oferă cetățenie pe bani...Deși pare surprinzător la prima vedere, în multe țări ale Uniunii Europene naționalitatea se poate cumpăra, odată cu un pașaport și cu toate drepturile care decurg de acolo.Austria, Bulgaria, Cipru, Irlanda, Ungaria, Marea Britanie, Portugalia ba chiar și Franța sunt, astfel, doar unele din cele 28 de țări ale UE (care vor rămâne 27 după Brexit, după ieșirea Marii Britanii) în care străinii cu bani pot cumpăra un pașaport și naționalitatea, devenind automat cetățean al UE.Spania și Marea Britanie dau doar un drept permanent de reședință, de rezidență.Oficial, e vorba de un stimulent pentru investitori. Dacă ai bani, cumpărând un pașaport și cetățenia, înseamnă că investești în economia țării.E ușor de imaginat la ce abuzuri poate da naștere asta și în ce măsura poate fi preferat un onest sistem politic în care dubla cetățenie este tolerată și poate fi obținută legal.***Atunci când a ratificat Convenția europeană cu privire la cetățenie, în 1999, R. Moldova nu a formulat rezerve în privința interdicției multiplei cetățenii pentru anumite categorii de persoane, asumându-și astfel obligația de a le asigura tuturor cetățenilor săi, indiferent dacă dețin și cetățenia altor state, drepturi egale, inclusiv cel de a accede în funcții publice.În 2002 pluralitatea cetățeniei a fost stipulată şi în Legea Supremă, puterea comunistă de atunci anulând prevederile constituționale care interziceau, cu eventuale excepții, multipla cetățenie. Peste câțiva ani însă tot comuniștii au fost cei care au început să introducă, prin intermediul unor legi organice, interdicții de a ocupa anumite funcții publice. Astfel, din 2007 cei care dețineau şi cetățenia altor state au fost exceptați de a ocupa posturi în mai multe instituţii ale statului, între care Guvern, Președinție, Curtea de Conturi, Comisia Electorală Centrală şi Serviciul de Informaţii şi Securitate, precum şi de a candida la alegeri, inclusiv parlamentare. Principalul argument invocat de PCRM în susţinerea acelei iniţiative a fost pretinsul pericol la care va fi fiind supusă securitatea statului dacă vor obține slujbe importante persoane cu multiple cetățenii. Iar criticii iniţiativei, opoziţia parlamentară şi apărători ai drepturilor omului, susţineau că interdicţia ar fi orientată mai ales împotriva procesului de redobândire a cetăţeniei româneşti care lua turaţii tot mai mari.Disputa a ajuns la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului care în 2008 a condamnat R. Moldova calificând drept discriminatorii normele care le interzic persoanelor cu dublă sau multiplă cetăţenie să deţină funcţii publice. Ulterior, unele excepții au fost abrogate, altele însă mai rămăseseră în vigoare.Printre ultimele excepții anulate de către Curtea Constituţională vizau militarii prin contract și studenții instituțiilor superioare de învățământ militar. Înalta Curte le-a declarat, în 2017, neconstituționale invocând, între altele, că aceste limitări nu sunt proporționale scopului asigurării loialității față de stat, afectând dreptul la muncă și la studii. Tot atunci, Înalta Curte a cerut Parlamentului să ajusteze şi prevederile legale ce se referă la angajații serviciilor de asigurare a securității.Deşi la moment practic toate limitările legate de dubla sau multipla cetățenie au fost anulate, subiectul este adesea folosit în discursuri publice ca un instrument de obținere a unor dividende politice, mai ales în perioada campaniilor electorale. La modul practic însă, spun specialiștii, orice încercare de a limita pluralitatea cetățeniei, consfințită şi în Legea Supremă, dar şi în acorduri internaţionale ratificate de Moldova, ar fi sortită eșecului.
24 septembrie 2021
21:40
Programul de seară al Europei Libere. Ştiri, interviuri, analize şi comentarii.
20:30
20:20
19:40
Programul de seară al Europei Libere. Ştiri, interviuri, analize şi comentarii. În fiecare vineri, rubrica „Dicționar European”.
19:00
16:40
10:40
Abimael Guzmán e un necunoscut în Europa. În Peru, unde Guzmán a fost faimos, cultul lui a costat zeci de mii de torturați și asasinați. Guzmán a condus o revoluție marxistă fidelă lui Mao și Lenin și țara a fost la un pas de cădere. Închis de 30 de ani, Guzmán a murit. Săptămâna trecută, la 81 de ani, convins de propria măreție. Mișcarea lui, Sendero Luminoso, Calea Luminoasă, a vrut comunismul perfect și i-a ucis pe cei incapabili să aprecieze lumina. 70000 de oameni. Dar asta a fost, între 1980 și 1992. Azi, idealismul s-a refăcut și multă lume inocentă crede, iar, că binele absolut și propozițiile-lege pot salva lumea. Deși Guzmán , de meserie filozof și de vocație ucigaș, a încercat să facă sângeros demonstrația contrară. 
07:40
Ştiri, interviuri, analize. Programul care stabileşte agenda zilei. Programul in care puteți asculta rubrica lui Iulian Ciocan „Realitatea cu amănuntul” şi „Jurnalul de corespondent”, semnat de corespondenţii Europei Libere în străinătate.
07:00
Ştiri, informaţii, interviuri, corespondenţe. De luni până vineri de la ora 6.30 la 6.45.
04:00
Demult nu s-a auzit muzică la Roșietici, un sat din raionul Florești, situat la poalele unui deal stâncos din lunca Răutului. Localnicii, o mână de oameni care au mai rămas în sat, nu prea au chef de petreceri. Și nici ocazii. Iată de ce s-au bucurat când satul a prins viață, grație expoziției în aer liber de lucrări realizate de fotograful Zaharia Cușnir, care a trăit în Roșietici la mijlocul secolului trecut. „Ia uite cum era înfășat copilul. Era măricel și înfășat. Au fost vremuri. Acum ce-ar spune lumea?”Numele satului a ajuns, în ultimul timp, și în paginile presei internaționale. S-a întâmplat după ce în jur de  4.000 de negative fotografice alb-negru au fost descoperite, în urmă cu cinci ani, în podul unei case în paragină de acolo. Ulterior, a fost identificat numele fotografului, iar negativele -  restaurate și developate.„Datorită lui [Zaharia Cușnir] ne vedem frații și surorile mai mari, părinții, neamurile. Sunt așa fotografii pe care noi nu le avem în albumele noastre”, ne spune o doamnă născută în Roștietici, dar care odată măritată s-a stabilit definitiv cu traiul în Ciutulești, la 10 km distanță de satul natal.„E tare dureros. Satul s-a mutat în deal, dar aici, în vale, nu trăiește aproape nimeni. Dar era tare bine aici. Cu părinții am trăit aici în vale. Mie, de pildă, îmi place la sat, dar să am condițiile de la oraș.”Printre cei pe care vestea amenajării unei expoziții în aer liber l-a readus de la Florești la baștină, fie și pentru o zi, este și acest domn în vârstă de 89 de ani. De altfel, el este printre puținii oameni prezenți la expoziție care s-a regăsit surprins   în fotografii de Zaharia Cușnir.„În 1957 m-am căsătorit și este [fotografie] nunta. Dansul când scoteam din casă mireasa. În altă fotografie sunt numai eu cu soția și cu o nepoțică. – De ce ați plecat din sat? – Trebuia să lucrez în colhoz. M-am dus la Florești după bani. – Regretați că ați plecat? – Nu. Acolo mi-am construit casă bună. Fetele le-am crescut, le-am învățat. Numai asta că ele sunt departe de mine. Sunt în Spania.”Peste 60 de fotografii împânzesc așezarea pitorească de pe malul Răutului. Sunt lucrări care ilustrează viața de zi cu zi a oamenilor din Roșietici și din satele învecinate în perioada anilor 1950-1970.- Vai, uite ce-s mascați toți. Iaca mai veselă era lumea înainte. Ia să te vadă cineva acum așa mascat, te-ar vorbi și vorbi… Înțelegea lumea că trăiește. - Ce ne-a făcut să pierdem gustul de a trăi? - Conducerea. Leafa nu ai unde să o lucrezi, mai ales în sat. Dacă nu s-ar fura, s-ar întoarce oamenii acasă. Expoziția oferă vizitatorilor posibilitatea să redescopere satul, comparând ceea ce este în prezent cu viața rurală surprinsă de Zaharia Cușnir.- Asta-i casa cu termopane. - Da, da, da.Evenimentul a fost prilej de discuții despre satele pustiite și, de cealaltă parte, oportunitățile pe care le oferă spațiul rural, despre care mi-au povestit mai mulți tineri cu care am stat de vorbă.„Mă bucură mult că s-a păstrat senzația de autentic. E ca o capsulă în timp. Mă întristează ca se simte că oamenii vor să plece unde viața este mai bună, deși noi putem face viața mai bună oriunde ne-am afla”, în spune Lucia.„Poate oamenilor de aici din sat le lipsește o baie, un duș în casă, nouă ne lipsește un duș afară. Chiar mă uitam la gardul de piatră și casele de lut. Nu ai nevoie de ciment sau tencuială nu știu de care. Totul îți oferă natura – piatră, lut, paie. Tu doar trebuie să știi cum să le folosești”, este de părere Mihai.Expoziția în aer liber de la Roșietici va fi deschisă publicului până la sfârșitul anului, spune Victor Maxian, cel care a descoperit negativele fotografului Zaharia Cușnir și i-a făcut cunoscută povestea.„În prezent, satul este în proporție de 90 % distrus și oamenii în continuare nu pun nicio valoare pe casele părinților, pe casele vechi, mai ales pe băști (bordeie) care nu prea se găsesc în alte părți. Expoziția are două scopuri: străinii care vin în sat să descopere frumusețea acestui loc și să compare cu trecutul. Și doi, localnicii să se obișnuiască cu turiștii și să fie interesați să nu-și mai distrugă casele, ci să se gândească că ele sunt o valoare.”Pe muzică, domnul de 89 de ani recită:„Satul în care m-am născut, astăzi e de necunoscut.Prin el când am trecut, inima-n piept mi s-a rupt.Casele au dispărut, n-o rămas nici piatră, nici lut din casa în care m-am născut.”  
23 septembrie 2021
21:50
Programul de seară al Europei Libere. Ştiri, interviuri, analize şi comentarii.
20:30
Un amendament legislativ care prevede introducerea de sancțiuni americane împotriva Nord Stream-2 a avansat în Congresul Statelor Unite pe 22 septembrie, când Camera Reprezentanților controlată de democrați l-a atașat proiectului anual de lege privind cheltuielile pentru apărare.Gazoductul care sporește substanțial capacitatea Rusiei de a exporta gaze direct în Germania prin Marea Baltică, ocolind țări ca Ucraina și Polonia, a fost finalizat recent, dar încă nu a fost dat în exploatare, pentru că mai trebuie verificat și certificat. Acest proces de certificare poate dura câteva luni, dând speranțe celor care doresc blocarea conductei.Camera Reprezentanților a votat unanim ca amendamentul, la pachet cu altele, să fie atașat proiectului privind cheltuielile pentru apărare. Pe 23 septembrie, va fi supus votului proiectul în întregime. Dacă este adoptat, mai urmează votul în Senat și promulgarea legii de către președintele Joe Biden.Statele Unite spun de multă vreme că dependența Europei de vest de gazele rusești va crește, iar Rusia va avea o pârghie directă de influență, dacă Nord Stream-2 devine operațional.Președintele Biden împărtășește acest punct de vedere, dar, în luna mai, a decis să renunțe la sancționarea operatorului rus al conductei și firmelor de construcție, spunând că Nord Stream-2 era deja la o fază atât de avansată, încât sancțiunile americane nu mai puteau opri finalizarea gazoductului, singurul lor efect putând fi înrăutățirea relației Statelor Unite cu Germania.Ucraina este afectată direct de Nord Stream-2, riscând să piardă miliarde de dolari pe an din taxe de tranzit pentru gazele rusești. Și Ucraina, și alte țări est-europene, ca Polonia, au criticat gazoductul, dar și sprijinul constant al Germanei pentru acest proiect.Adversarii gazoductului au avut mereu sprijin în Congresul de la Washington. Amendamentul avut în vedere acum va inversa decizia lui Biden de a renunța la sancțiuni și îl va obliga pe președinte să le aplice oricărei entități responsabile de planificarea, construcția, operarea Nord Stream-2, dar și de certificarea gazoductului.„Salutări Congresului”, a scris pe Twitter după votul din 22 septembrie John Herbst, fostul ambasador american în Ucraina. Herbst, care este acum analist la think-tank-ul Atlantic Council din Washington, a mai scris că legislația este un „pas necesar pentru a preveni o altă cedare a lui Biden și a opri Nord Stream 2”.Se crede că amendamentul va fi adoptat de Congres, dar și acceptat de președinte. Argumentul este că democrații nu ar fi acceptat de la bun început să treacă prin Congres o lege pe care un președinte democrat ar respinge-o.În timp ce Congresul american se grăbește cu amendamentul împotriva Nord Stream-2, în Europa se apropie o criză a prețurilor la gazele naturale.Un grup format din zeci de membri ai Parlamentului European a difuzat o scrisoare în care acuză concernul rus Gazprom de faptul că ar reduce fluxul de gaze prin Ucraina pentru a forța Germania să certifice și să dea în folosință gazoductul controversat prin Marea Baltică. Gazpromul a respins acuzația.Dar firma americană de analiză financiară și de afaceri, S&P Global, a estimat că rezervoarele de stocare ale Gazprom în Europa erau „aproape goale”, săptămâna trecută. Se crede că rușii „așteaptă pornirea Nord Stream 2 pentru a le umple către iarnă”, a spus S&P Global.La o reuniune pe 22 septembrie, miniștrii de resort ai Uniunii Europene au exprimat îngrijorări privind o criză „iminentă” a prețurilor la energie, iar Comisia Europeană a spus că lucrează la un set de recomandări pentru țările membre ale UE despre cum pot face față scumpirilor.  
19:40
Programul de seară al Europei Libere. Ştiri, interviuri, analize şi comentarii. În fiecare joi, rubrica „Lumea din jur” .
12:00
În lunii mari, sunt un individ vigilent şi în era pandemiei am încercat să respect mereu normele epidemiologice. De pildă, nu-mi permit niciodată să intru în magazin sau în oficiul poştal fără mască sau cu masca sub nas. M-am vaccinat. Fac tot ce pot ca virusul rapace să ne lase-n pace. Dar îmi dau seama că eforturile mele sunt zadarnice. Mai mult, sunt privit cu un soi de compasiune insultătoare de către cei cărora le este totuna şi care nu au ajuns încă la terapie intensivă.Marţi, pe la ora 17.00, m-a împins neşansa să urc într-un troleibuz la staţia terminus Şoseaua Balcani. Era ora de vîrf. După câteva staţii, troleibuzul era bucşit de oameni, stăteam lipiţi unii de alţii ca peştişorii într-o cutie de conserve. Cred că fiecare al doilea pasager nu avea mască sau purta mască sub bărbie/nas. Lângă mine, vreo 4-5 tineri discutau voioşi fără măşti. L-am întrebat pe unul de ce nu are mască. S-a uitat la mine ca la un extraterestru şi a pufnit în râs.Aşadar, regulile autorităţilor există numai pe hârtie, în troleibuz e anarhie. Acolo lesne te poate infecta cineva, în marea îmbulzeală. Eu unul nu am nici un chef să fiu infectat de un tânăr pe care-l doare-n cot de toţi ceilalţi, dar în troleibuzele noastre orice e posibil.Atunci când autorităţile impun nişte norme, dar nu mai fac nimic ca aceste norme să fie puse în practică, nu mai înţelegi în ce spaţiu locuieşti. Care-i sensul ca aceste norme să existe doar pe hârtie? Se vorbeşte mult aici despre iresponsabilitatea moldovenilor, dar la fel de justificat ar fi să discutăm despre iresponsabilitatea autorităţilor incapabile să asigure respectarea normelor.Eu unul am decis că nu mai urc în troleibuz, orice s-ar întâmpla. În troleibuz e jale… Nu voi urca nu doar ca să mă simt mai protejat, ci şi ca să-mi păstrez  simpatia pentru generaţia tânără.
07:40
Ştiri, interviuri, analize. Programul care stabileşte agenda zilei. Programul in care puteți asculta rubrica lui Iulian Ciocan „Realitatea cu amănuntul” şi „Jurnalul de corespondent”, semnat de corespondenţii Europei Libere în străinătate.
07:20
Ştiri, informaţii, interviuri, corespondenţe. De luni până vineri de la ora 6.30 la 6.45.
07:20
Foarte puțini militanți români au îndrăznit să se disocieze de aberanta linie cominternistă adoptată de către zeloșii comuniști locali. Biografiile lor, intersectate cu evenimentele dramatice care au dus la prăbușirea monarhiei dualiste austro-ungare, revoluția bolșevică, ascensiunea Cominternului și marea ciocnire dintre comunism și fascism în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, oglindesc până la urmă toate poveștile spuse de autori precum Danilo Kiš, Arthur Koestler, George Konrád sau Manès Sperber.Un astfel de militant a fost și Eugen Rozvan (în limba maghiară Jenő Rozvány), distins avocat născut în 1878, educat la Budapesta și Berlin, urmaș al uneia din cele mai alese familii românești din Transilvania.Rozvan (n. 1878, Salonta–d. 1938, Moscova) a fost curtat intens de către reprezentanții Partidului Național Român din Transilvania, care l-au invitat să li se alăture și să accepte o slujbă importantă la Cluj după 1918. Fratele său, Ștefan, a devenit o figură importantă a Partidului Național Țărănesc și, ca prefect al Hunedoarei, a organizat reprimarea grevelor minerilor de la Lupeni în 1929.Socialist convins, Eugen a refuzat aceste oferte și a îmbrățișat bolșevismul. Însă era prea inteligent și lucid spre a nu realiza că PCR nu va ajunge nicăieri urmând dictatele Cominternului în privința chestiunilor agrariană și a naționalităților. Convins că unirea Transilvaniei cu România nu era rezultatul unei „ocupații coloniale”, Rozvan a îndrăznit chiar să voteze împotriva rezoluției asupra naționalităților la Al Doilea Congres al PCR (Ploiești, 1922).Mai târziu, în 1926, Eugen Rozvan și-a reiterat opoziția față de inexacta descriere a României drept construct imperialist, multinațional. Acuzat de „oportunism de dreapta” de către conducerea ultra-stângistă a lui „Luximin” (Marcel Pauker), Rozvan a fost amenințat cu „concedierea” din poziția pe care o ocupa în frontul legal al partidului, Blocul Muncitoresc Țărănesc (pe listele căruia avea, chiar și așa, să fie ales în parlament, în mai 1931).A fost exclus din PCR în 1929 din pricina refuzului său de a susține sloganurile „autodeterminării și secesiunii”. Conducerea n-a găsit de cuviință să-l informeze despre excludere, iar el a continuat să reprezinte PCR în campaniile publice. Rozvan a știut însă că în cercurile de la vârf se rosteau acuzații la adresa lui. Dezgustat și izolat, Eugen Rozvan avea să părăsească România pentru Uniunea Sovietică, acolo unde spera să găsească puțină alinare morală și răzbunare politică pentru convingerile sale sincere. Pentru o vreme, astrele au părut să se alinieze în favoarea sa.În februarie 1932, Rozvan a fost numit cercetător principal la Institutul de Politici și Relații Internaționale al lui Eugen (Jenő) Varga, faimosul economist sovietic de origine maghiară. Se prea poate ca Rozvan să fi fost în contacte apropiate în acea perioadă cu puternica emigrație maghiară de la Moscova, care îi includea, printre mulți alții, pe Varga însuși, Béla Kun, Georg Lukács și Imre Nagy.Principala sa temă de cercetare a fost fascismul italian, despre care a și scris o cărțulie, folosită ulterior ca manual la Institutul „Profesorilor Roșii”. Mai târziu, în 1937, a finalizat un proiect despre istoria fascismului italian și i s-a acordat un titlu de doctor în științele sociale. Teza lui a fost extrem de apreciată și a fost, și ea, selectată ca manual în institutul lui Varga.Printre subiectele doctoratului lui Eugen Rozvan s-a aflat și impactul fascismului asupra mișcării revoluționare europene. Vizavi de ultimele scrieri ale lui Antonio Gramsci, în special după 1936, și primul proces-spectacol moscovit, Rozvan s-ar fi referit destul de pieziș la consecințele stalinismului asupra socialismului european. În orice caz, a fost arestat în decembrie 1937 și, așa cum avea să afle mai târziu soția sa, a fost condamnat la moarte și executat ca „trădător” și „dușman al poporului” pe baza unei decizii a tribunalului din 20 mai 1938.Desigur, în timpul Marii Terori staliniste, o persoană putea fi ridicată în slăvi într-o zi și arestată în alta sub cele mai absurde acuzații. Numele lui Eugen Rozvan a figurat în fruntea listei de reabilitați la plenara din aprilie 1968 a Comitetului Central al PCR, ca parte din intenția lui Nicolae Ceaușescu de a-și valida anti-stalinismul și submina rivalii din conducerea post-Dej...                         
00:20
În plină confruntare cu noii conducători pro-europeni, Procurorul General Alexandr Stoianglo a venit cu o propunere curioasă. Conducerea automobilului în stare de ebrietate fără urmări grave pentru viaţa şi sănătatea oamenilor să fie trecută din categoria „infracţiuni penale” în categoria „contravenţii”. Avantajul inovaţiei întrezărit de domnul Stoianoglo ar fi acela că procurorii şi judecătorii nu se vor mai ocupa de aceste cazuri şi vor avea mai mult timp pentru dosarele complicate. „Practic, fiecare a treia hotărâre de judecată sau sentință se referă la un caz de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate…”, ne-a explicat Alexandr Stoianoglo.Că unii analişti văd în această propunere a procurorului general un soi de manevră prin care atenţia opiniei publice să fie abătută de la acuzaţiile noii puteri mă interesează aici mai puţin. Vreau chiar să ştiu în ce măsură inovaţia procurorului ne poate aduce foloase. Un singur lucru pare a fi evident: de pe urma acestei modificări vor avea de câştigat colegii de breaslă a domnului Stoianoglo care, pesemne, vor scăpa de povara unor dosare. Probabil, asta le va permite să analizeze mai minuţios alte dosare. Ar putea fi un lucru bun acesta pentru societate.Mai departe însă intrăm pe teritoriul incertitudinii deoarece nu e clar dacă o asemenea modficare poate împuţina cazurile de conducere a maşinii în stare de ebrietate. Dimpotrivă, chiar dacă vor fi nişte amenzi mai mari, „decriminalizarea” acestei infracţiuni, plasarea ei la categoria „contravenţii” ar putea să-i încurajeze pe mulţi şoferi dornici de a se aghesmui.Aflu din presă că doi polițiști de patrulare din Cantemir au fost denunțați la CNA pentru că ar fi cerut și primit mită de la un șofer în stare de ebrietate. Poliţiştii ar fi pretins 200 de euro. Cazul e cercetat. Iar întrebarea mea e următoarea: în ce măsură modificarea propusă de Alexandr Stoianoglo ar putea micşora corupţia pe şosele. Nu am un răspuns. Voi aveţi? 
22 septembrie 2021
23:00
21:50
Programul de seară al Europei Libere. Ştiri, interviuri, analize şi comentarii.
19:50
Programul de seară al Europei Libere. Ştiri, interviuri, analize şi comentarii. În fiecare miercuri, o nouă rubrică „Cultură și Politică”.
18:10
16:50
Angela Merkel părăseşte scena politică germană - după 16 ani în fruntea guvernului federal.
16:00
Președintele Statelor Unite, Joe Biden a rostit primul discurs la Națiunile Unite, prezentând viziunea sa cu privire la maniera în care Statele Unite se vor raporta la provocările unui deceniu pe care l-a caracterizat drept ”decisiv”. Confruntat cu probleme globale – pandemia de coronavirus, schimbările de climă și tendințele de autoritarism în lume – Biden a pledat pentru abordări multilaterale, pentru valori democratice, domnia legii și acțiune comună.În contextul retragerii americane din Afganistan, șeful executivului american a spus că timpul războaielor permanente au trecut și a promis o perioadă următoare în care se va face auzită vocea diplomației.„Forța militară a Statelor Unite trebuie să fie ultimaul instrument la care recurgem, nu primul și nu trebuie folosită pentru a rezolva toate problemele pe care le vedem în lume” – a spus Biden, continuând ”Bombele și gloanțele nu ne pot apăra împotriva COVID19 și viitoarelor mutații”.Joe Biden a spus că trebuie depuse eforturi pentru vaccinarea anti COVID a populației planetei și prevenirea unor viitoare pandemii.El a arătat că Statele Unite vor anunța noi donații de vaccinuri, la summitul de miercuri.În legătură cu încălzirea globală, Washingtonul s-a angajat să dubleze ajutorul financiar pentru țări în curs de dezvoltare, inclusiv bani pentru a se adapta la consecințele actuale ale încălzirii globale.Președintele Biden a făcut apel la întărirea alianțelor, cum este NATO și referindu-se la Rusia și China, el a arătat că America își va sprijini aliații dar că nu urmărește un nou război rece sau o lume divizată între blocuri rigide. Biden a dedicat o bună parte a alocuțiunii sale drepturilor omului și conflictelor civile. În acest context, președintelui a vorbit și despre ”mândrii moldoveni care au obținut o victorie răsunătoare a forțelor democratice”. „Adevărul este că lumea democratică este peste tot. Trăiește în activiști anticorupție, apărători ai drepturilor omului, jurnaliști, luptători pentru pace. (…) Trăiește în mândrii moldoveni care au obținut o victorie răsunătoare a forțelor democratice pentru un mandat de a lupta împotriva corupției și pentru a construi o economie mai incluzivă”, a declarat Joe Biden de la tribuna ONU.El a mai reiterat sprijin pentru idea a două state în disputa israeliano-palestiniană, s-a angajat să acționeze pentru pace în Etiopia și Yemen și a spus că milițiile taliban vor fi răspunzătoare, în fața comunității internaționale, pentru  respectarea angajamentelor luate față de populația din Afganistan.Singura sa referire directă la China a condamnat tratamentul aplicat minorităților religioase, în regiunea Xinjiang.Alocuțiunea a fost menită să sublinieze și mai clar diferențele față de predecesorului său, Donald Trump, care era un adversar deschis al multilateralismului și globalizării. 
07:40
Ştiri, interviuri, analize. Programul care stabileşte agenda zilei. Programul în care puteți asculta rubrica lui Iulian Ciocan „Realitatea cu amănuntul” şi „Jurnalul de corespondent”, semnat de corespondenţii Europei Libere în străinătate.  In fiecare miercuri, Europa Liberă vă invită la „Librăria din cartier”.
07:00
Ştiri, informaţii, interviuri, corespondenţe. De luni până vineri de la ora 6.30 la 6.45.
04:40
04:40
14 grade maxima astăzi la Chișinău și un cer înnourat – anunță meteorologii. O zi cam gri… La Kiev plouă și maxima nu sare de 8 grade. La Moscova – tot așa. La București, spre vest – exact ca la Chișinău. Aici, la Praga – tot 14 grade, ca la Chișinău și București, dar mai apare și soarele – din când în când. La New York, unde are loc Adunarea Generala ONU - averse de ploaie dar 26 de grade. În sudul Europei – la Roma 29 de grade și soare, la Madrid – averse și 19 grade, iar la Lisabona – 28 de grade și soare…Să spicuim evenimentele cele mai importante din agenda zilei:Discursul pe care îl va ține astăzi la New York, la Adunarea Generală ONU – președinta Maia Sandu.De ziua Cooperării Europene, Oficiul de Gestionare a Programelor de asistență externă anunță dimineața un eveniment organizat on line.Se lansează la Chișinău proiectul USAID „Instanțe Judecătorești model”.Tot astăzi se vernisează la Chișinău și Bienala de Pictură 2021.Și acum cele mai importante evenimente externe:Are loc Adunarea Generala a ONU, prilej și de contacte bilaterale între liderii lumii. Președintele American Joe Biden găzduiește un summit virtual consacrat combaterii pandemiei de Covid 19, iar miniștrii de externe ai țărilor din Grupul celor 20 – țări cu economii dezvoltate - vor discuta despre evoluțiile din Afganistan. Întâlnirea are loc în spatele ușilor închise și va începe seara.În Ucraina începe astăzi un exercițiu militar intitulat „Eforturi Unite -2021” și care se va desfășura până pe 20 septembrie. 
Mai multe ştiri
©2004—2021 News.yam.md. Toate titlurile si continutul stirilor apartin surselor respective.
Republicarea materialelor este posibila doar cu acordul sursei.Condiţii de utilizare.