Pericole online. Copiii și internetul

Europa Libera, 14 octombrie 2021 03:10

În condiții de pandemie copiii și adolescenții petrec tot mai mult timp în mediul online și astfel se expun pericolului de a consuma un conținut nepotrivit vârstei, ori să devină ținte ale hărțuirilor și chiar a abuzului sexual.Experții organizației La Strada, care de mai mulți ani dezvoltă programe de siguranță online atât pentru părinți, cât și pentru copii, se arată îngrijorați de creșterea numărului de cazuri de violență asupra copiilor în mediul virtual și spun că este necesar ca toate instituțiile de învățământ să pună în practică standarde de singiranță online pentru elevi.Iată ce spune directoarea executivă a organizației, Elena Botezatu: „Este deosebit de important să vorbim despre acest subiect, mai ales în context pandemic, atunci când copiii trec mai des prin experiențe neplăcute în mediul online și asta o arată cercetările noastre pe care le-am realizat în ultima perioada. Totodată, contextul indică și un răspuns ineficient al comunității educaționale la astfel de situații, despre puține cunoștințe, despre cum să prevină astfel de cazuri și cum să intervină atunci când acestea se întâmplă în rândul copiilor. E dreptul fiecărui copil de a fi protejat de orice formă de violență atât în mediul offline, cât și în mediul online.”O cercetare efectuată recent de organizația La Strada arată că unul din cinci copii s-a confruntat cu violențe în mediul virtual. Copii devin vulnerabili de la vârsta de 9 ani, iar riscurile la care se expun sunt tot mai mari pe măsură ce copii înaintează în vârstă, adolescenții fiind cei mai expuși riscurilor.Îngrijorarea experților, menționează Elena Botezatu, este legată și de faptul că doar unul din cinci copii care au avut probleme în mediul online, a spus despre asta unui matur. „Copiii au frică de reacțiile de blamare, de a fi judecați, învinovățiți pentru ceea ce li se întâmplă, respectiv, copii aleg să treacă singuri prin aceste situații fără a apela la ajutorul nimănui. Și asta ne arată că noi adulții, noi, profesioniștii, nu reușim să creăm un mediu de suport, de încredere pentru acești copii.”Pentru a veni în ajutorul instituțiilor de învâțământ, organizația La Strada în comun cu Ministerul Educației și cu susținerea Consiliului Europei, au lansat, la începutul acestui an școlar, un proiect pilot în șase școli în care vor fi puse în practică un șir de standarde care să ajute instituția să devină sigură online, să instruiască cadrele didactice și părinții, dar și elevii în ce privește riscurile mediului virtual. La anul viitor aceste standarde urmează să fie incluse în politicile tuturor instituțiilor de învățământ la nivel național.Reprezentanți ai Ministerului Educației recunosc că educației digitale nu i se acordă suficientă importanță, nici din partea sistemului educațional și nici din partea părinților, iar cei mai mulți copii nu cunosc riscurile la care se expun online, nu li s-a vorbit niciodată despre ce comportament ar trebui să aibă pe rețelele de socializare sau ce ar trebui să împărtășească public și ce nu. Iată cum explică Angela Prisăcaru, consultantă în cadrul ministerului de resort:„Problema siguranței copiilor atât în mediul offline, cât și online, tot timpul au fost pe agenda Ministerul Educației și Cercetării doar că aceste activități se desfășurau în anumite campanii, adică sporadic, nu erau închegate într-un document comun unic, care să facă ca lucrurile să fie abordate în permanență și în fiecare an în mod sistematic. Și iată aceste standarde deja vor răspunde la toate aceste momente și vulnerabilități pe care le avem în sistem. Sperăm să reușim să avem un mediu sigur pentru copii, un copil informat și pregătit să facă față tuturor provocărilor din mediul online.”Punerea în practică a Standardelor Scolii Sigure online presupune o schimbare la nivel de conștiință, atitudini și abordări în activitățile cu elevii despre siguranța online, dar și în percepțiile comunității despre ce înseamnă, de fapt, responsabilitatea legală a instituțiilor de învățământ de a proteja copiii de orice formă de violență și cum este raportată această obligație la tot ce se întâmplă în mediul virtual.Elevii trebuie să știe că dacă au fost hărțuiți, li s-au făcut propuneri indecente în mediul online trebuie să comunice cazul unui adult în care au încredere. Portalul www.siguronline.md sau Telefonul Copilului cu numărul 116111 i-ar ajuta pe mai mulți dintre copii să vorbească despre cazurile pe care le cunosc și să primească ajutor sigur și în condiții de confidențialitate. 

Citeşte toată ştirea

• • •

Alte ştiri de Europa Libera

Acum 6 ore
13:00
Unul din cuvintele care au luat naștere și au circulat în perioada comunistă este „heirupism”. Cuvântul derivă din strigătul mobilizator „hei rup !”, grație căruia fruntașii în producție îi antrenau și pe ceilalți muncitori în îndeplinirea și, mai ales, în depășirea planului. E drept că „heirupism” a căpătat și o nuanță peiorativă, semnificând treabă făcută în grabă, treabă de mântuială; de unde rezultă că, de multe ori, conștiința revoluționară a oamenilor muncii lăsa de dorit.Cum altfel decât „heirupism” putem numi avântul brusc pe care l-a luat campania de vaccinare, după ce vreme de mai multe luni ea a bătut pasul pe loc ? Numărul celor imunizați a trecut de șase milioane, ceea ce e bine față de situația dinainte dar e nesatisfăcător în comparație cu alte țări. De unde acest elan, cum de au apărut cozi la centrele de vaccinare ? Unii chiar s-au speriat de ravagiile pe care le face pandemia, alții însă au realizat că, fără certificatul verde, nu mai pot intra nici în mall nici într-o mulțime de magazine care comercializează produse nealimentare. Frică de boală sau dragoste de mall – puțin contează la urma urmei, totul e ca oamenii să se vaccineze. Întârzierea va fi însă greu de recuperat, chiar dacă se menține ritmul actual al vaccinărilor, ceea ce nu e sigur. Deocamdată, se înregistrează în continuare peste 500 de decese provocate zilnic de noul coronavirus, numărul celor internați la terapie intensivă depășește capacitățile secțiilor respective.Se adaugă probleme serioase provocate de criza energetică. La Timișoara, 50000 de familii și mai multe spitale au rămas fără căldură și fără apă caldă, compania ce asigura aceste servicii dând faliment. Nu se poate face apel la fondul de rezervă al guvernului deoarece executivul, fiind demis, nu are cum da ordonanțe de urgență. Situația din Timișoara se poate repeta oricând, în alte orașe, iar soluții nu se întrevăd.Premierul demis, Florin Cîțu, dă impresia că prelungește în mod deliberat criza guvernamentală, respingând varianta refacerii alianței cu USR. Prim-ministrul desemnat, Nicolae Ciucă, pare depășit de situație iar social-democrații profită și au exigențe extravagante: vor vota noul guvern, declară ei, dacă vor obține jumătate dintre ministere. Și Iohannis și Cîțu s-au prăbușit în sondaje, organizarea de alegeri anticipate ar fi fatală liberalilor. Consecvent cu sine, în toată această harababură, președintele Iohannis a găsit cu cale să facă o vizită oficială în Egipt. Mandatul său riscă tot mai mult să fie marcat de acest amestec indigest de grandomanie și inconștiență. 
13:00
De câte ori am auzit aici, pronunţându-se cu tărie, tot soiul de reflecţii despre necesitatea unirii moldovenilor în vederea realizării unor scopuri măreţe! De la sloganurile „ Unire, moldoveni!” de acum 30 de ani, din PMAN, şi până la recentele îndemnuri de a ne uni împotriva Covidului sau împotriva unor forţe politice răulene, ce ne pun chipurile beţe-n roate.De fapt, în acest spaţiu al provizoratului etern, şi unirea / solidaritatea e o chestiune provizorie, de conjunctură, care dispare cât ai zice peşte. Mai nimeni nu se gândeşte aici la binele comunităţii, grija celor mai mulţi e circumscrisă ogrăzii personale. Despre o idee naţională spre care să mărşăluiască moldovenii în ciuda tuturor diferenţelor nici nu prea are rost să discutăm. Aici există numai ideea naţională a propriei familiei, a proriului buzunar. De aia şi se fură aici ca-n codru, deoarece priorităţile comunităţii sunt foaie verde lobodă pe lângă interesul personal.Fireşte, cineva ar putea să aibă iluzia că rezultatele unor alegeri, când învinge categoric cineva, îi consolidează pe moldoveni, îi fac mai solidari şi mai buni. E mai bine să scăpăm de iluziile astea sterile. Să luăm, de pildă, situaţia cu nemilosul Covid. Despre ce solidaritate se poate vorbi în acest caz? După atâtea discursuri siropoase despre unirea moldovenilor, te-ai aştepta parcă la nişte acţiuni comune ale concetăţilor împotriva molimei. Da de unde! S-au vaccinat sub 30% din moldoveni, iar o sumedenie de indivizi îşi revendică ritos libertatea de a sfida vaccinurile şi normele antiepidemice, adică de a-i infecta pe alţi membri ai comunităţii. Asta e solidaritatea moldovenească? Păi, pe X îl doare-n cot că Z va ajunge, din cauza lui, la terapie intensivă. Poliţia de frontieră ne-a spus deunăzi că sute de moldoveni au fost identificaţi cu certificate false de vaccinare false. Aceşti indivizi cu certificate false se gândesc la binele celorlalţi moldoveni? Să fim serioşi! E spaţiul egoismului absolut.Să alegi, cu mic, cu mare, un oarecare politician la alegeri nu înseamnă nici pe departe să faci o comunitate mai solidară. Nu doar sloganurile politice pe care le rostim împreună contează, ci şi felul în care comunicăm în cotidian. Aici e marea problemă…  
13:00
Facționalismul a rămas una din trăsăturile dominante ale Partidului Comunist Român și sub guvernarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Competiția dintre moscoviți și comuniștii locali era cumva motivată de incompatibilitatea celor două subculturi comuniste cărora le aparțineau: grupul pro-moscovit și internaționalist, cu propriul lui sistem de valori și ordine a priorităților; și grupul indigen (național), cu propria-i experiență militantă și conștiința faptului că partidul avea deja o imagine națională atunci când Ana Pauker și Vasile Luca s-au reîntors de la Moscova.Cele două facțiuni au cooperat pentru o vreme, însă deznodământul acestei neliniștite alianțe nu putea fi amânat la nesfârșit. În 1946, au colaborat la asasinarea fostului secretar-general al PCR, Ștefan Foriș. Mai târziu, Pauker și Dej vor depune eforturi conjugate pentru a-l îndepărta și finalmente aresta pe Lucrețiu Pătrășcanu, una din cele mai proeminente personalități comuniste și un cunoscător de primă mână al marxismului.Din acest punct de vedere, trebuie subliniat că, în pofida aparentei păci din interiorul partidului, erau organizate procese-spectacol, nu doar în România, ci în toate țările-satelit. Sub Gheorghiu-Dej, epurarea permanentă a fost metodologia privilegiată în mobilizarea și participarea elitelor. Expulzarea din partid a „deviatorilor” (simultan numiți de „dreapta” și de „stânga”) în mai-iunie 1952 a avut ca efect întărirea legăturilor dintre Dej și centrul moscovit: soarta facțiunii Pauker–Luca–Georgescu a fost decisă de relația personală a lui Dej cu Mark Borisovici Mitin, redactorul-șef al revistei Cominformului Pentru pace trainică, pentru democrație populară, membru al CC al PCUS și unul din autorii Biografiei Scurte a lui Stalin.Este de notat faptul că după rezoluția din iunie 1948 care condamna conducerea iugoslavă, sediul Cominformului a fost mutat de la Belgrad la București. Era un semn direct al încrederii lui Stalin în conducerea PCR. Mai întâi Pavel Iudin, apoi Mark Mitin, au supervizat elita română. Din nou, aveam de-a face cu un caz unic de implicare sovietică directă în sanctuarul politicii PCR. Relațiile dintre conducerea partidului și proconsulii sovietici rămân unul din cele mai puțin studiate elemente privind interpretarea semi-boicotării românești a „Noului Curs” inițiat de urmașii lui Stalin.În 1952, după ce Dej o învinsese pe Pauker, Serghei Kavtaradze, ambasadorul sovietic la București și prieten apropiat al Anei, avea să fie rechemat la Moscova. De atunci încolo, „comuniștii autohtoni” puteau conta pe bunăvoința lui Stalin. Vorbim aici, într-adevăr, de tiparul opus epurărilor din Bulgaria, Ungaria, Polonia și, până la un punct, Cehoslovacia. Mark Mitin avea să părăsească Bucureștiul doar după anunțarea disoluției Cominformului în 1956.Acest an 1956 a fost și cel mai dificil pentru Gheorghe Gheorghiu-Dej. Sovieticii au întețit presiunea privind înlăturarea și înlocuirea sa cu cineva mai puțin implicat în campaniile anti-Tito. Însă Dej a reușit să dejoace tentativele lui Nikita Hrușciov și, mai ales după Revoluția maghiară, s-a dovedit a fi de mare ajutor pentru sovietici. Înzestrat cu o viclenie unică, acest „Machiavelli de Balcani” (termen folosit adesea de către veteranii partidului cu referire la cinismul său proverbial și perspicacitatea politică) a reușit să navigheze prin apele tulburi ale destalinizării, evitând orice accident fatal.După intempestivele evenimente ale anului 1956, sovieticii au început să aibă o încredere atât de mare în români încât membrii arestați ai guvernului Nagy au fost deportați la Snagov, la marginea Bucureștiului, unde au fost interogați de veteranii vorbitori de maghiară Valter Roman, Nicolae Goldberger și Ladislau Vass.Un alt efect secundar al Revoluției maghiare a fost declanșarea de către Dej și Ceaușescu (proaspăt ales ca secretar responsabil cu cadrele) a unui amplu proces de etnicizare a elitei de partid, sau, cu alte cuvinte, de românizare. Totodată, în numele imperativului sporirii „vigilenței revoluționare”, a fost declanșat un nou val de epurări.Așa cum a demonstrat și Georges Haupt într-un studiu de pionierat publicat în 1968, originea conflictului româno-sovietic își are explicația în atitudinea de respingere a reformelor lui Hrușciov. Concluzia este că liderii români, adepți ai unui tipar de control social represiv stalinist, au detestat liberalismul asociat „Noului Curs”. Nimic nu le era mai străin decât ideea de a permite neliniștilor intelectuale să zdruncine barca dictaturii proletariatului.
Acum 12 ore
07:50
Ştiri, interviuri, analize. Programul care stabileşte agenda zilei. Programul in care puteți asculta rubrica lui Iulian Ciocan „Realitatea cu amănuntul” şi „Jurnalul de corespondent”, semnat de corespondenţii Europei Libere în străinătate.
07:30
Ştiri, informaţii, interviuri, corespondenţe. De luni până vineri de la ora 6.30 la 6.45.
07:30
06:50
Unul din cuvintele care au luat naștere și au circulat în perioada comunistă este „heirupism”. Cuvântul derivă din strigătul mobilizator „hei rup !”, grație căruia fruntașii în producție îi antrenau și pe ceilalți muncitori în îndeplinirea și, mai ales, în depășirea planului. E drept că „heirupism” a căpătat și o nuanță peiorativă, semnificând treabă făcută în grabă, treabă de mântuială; de unde rezultă că, de multe ori, conștiința revoluționară a oamenilor muncii lăsa de dorit.Cum altfel decât „heirupism” putem numi avântul brusc pe care l-a luat campania de vaccinare, după ce vreme de mai multe luni ea a bătut pasul pe loc ? Numărul celor imunizați a trecut de șase milioane, ceea ce e bine față de situația dinainte dar e nesatisfăcător în comparație cu alte țări. De unde acest elan, cum de au apărut cozi la centrele de vaccinare ? Unii chiar s-au speriat de ravagiile pe care le face pandemia, alții însă au realizat că, fără certificatul verde, nu mai pot intra nici în mall nici într-o mulțime de magazine care comercializează produse nealimentare. Frică de boală sau dragoste de mall – puțin contează la urma urmei, totul e ca oamenii să se vaccineze. Întârzierea va fi însă greu de recuperat, chiar dacă se menține ritmul actual al vaccinărilor, ceea ce nu e sigur. Deocamdată, se înregistrează în continuare peste 500 de decese provocate zilnic de noul coronavirus, numărul celor internați la terapie intensivă depășește capacitățile secțiilor respective.Se adaugă probleme serioase provocate de criza energetică. La Timișoara, 50000 de familii și mai multe spitale au rămas fără căldură și fără apă caldă, compania ce asigura aceste servicii dând faliment. Nu se poate face apel la fondul de rezervă al guvernului deoarece executivul, fiind demis, nu are cum da ordonanțe de urgență. Situația din Timișoara se poate repeta oricând, în alte orașe, iar soluții nu se întrevăd.Premierul demis, Florin Cîțu, dă impresia că prelungește în mod deliberat criza guvernamentală, respingând varianta refacerii alianței cu USR. Prim-ministrul desemnat, Nicolae Ciucă, pare depășit de situație iar social-democrații profită și au exigențe extravagante: vor vota noul guvern, declară ei, dacă vor obține jumătate dintre ministere. Și Iohannis și Cîțu s-au prăbușit în sondaje, organizarea de alegeri anticipate ar fi fatală liberalilor. Consecvent cu sine, în toată această harababură, președintele Iohannis a găsit cu cale să facă o vizită oficială în Egipt. Mandatul său riscă tot mai mult să fie marcat de acest amestec indigest de grandomanie și inconștiență. 
06:20
Din agenda principalelor evenimente anunțate ale zilei.
Acum 24 ore
21:50
Programul de seară al Europei Libere. Ştiri, interviuri, analize şi comentarii.
20:50
În această ediție a podcastului „Mai Departe”, Artur Gurău discută cu Marcela Nistor, deputată în Parlamentul Republicii Moldova, despre actorii din politică, drepturile femeilor, ratificarea Convenției de la Istanbul, cultură și cinematografie.
19:40
Programul de seară al Europei Libere. Ştiri, interviuri, analize şi comentarii. În fiecare miercuri, o nouă rubrică „Cultură și Politică”.
Ieri
15:10
11:50
09:10
Preşedinta legislativului va fi social-democrata, Bärbel Bas
07:50
Ştiri, interviuri, analize. Programul care stabileşte agenda zilei. Programul în care puteți asculta rubrica lui Iulian Ciocan „Realitatea cu amănuntul” şi „Jurnalul de corespondent”, semnat de corespondenţii Europei Libere în străinătate.  In fiecare miercuri, Europa Liberă vă invită la „Librăria din cartier”.
07:00
Ştiri, informaţii, interviuri, corespondenţe. De luni până vineri de la ora 6.30 la 6.45.
05:10
Din agenda principalelor evenimente anunțate ale zilei.
01:00
În noaptea de duminică spre luni, am fost trezit din somn de un zgomot infernal şi am avut impresia că blocul de locuinţe se cutremură. Ei bine, nişte flăcăi ai tranziţiei, în dricul nopţii, au organizat în spaţiul dintre blocuri o distracţie cu focuri de artificii. Pentru o fracţiune de secundă, am avut impresia că sunt în noaptea de Revelion, dar apoi am realizat că e sfârşit de octombrie. N-am mai putut să adorm multă vreme după aceea şi mi-au trecut prin minte multe gânduri triste…Mi-am amintit că în ajun muriseră de Covid alţi 38 de moldoveni, că numărul de infectaţi creşte pe mică de ceas, că spitalele şi secţiile de terapie intensivă sunt arhipline, că moldovenii nu vor să se vaccineze, că stăm foarte prost acum, extrem de prost. Şi iată că cineva face abstracţie de situaţia asta tristă în care ne aflăm şi începe să ardă materii inflamabile în toiul nopţii, băgându-şi picioarele în odihna oamenilor. Cineva trăieşte în bula lui, în bula distracţiei fără frontiere, sfidând pandemia, bunul-simţ, obligându-ne să sărim speriaţi din paturi. E de domeniul evidenţei că ceva nu e în regulă cu aceşti indivizi.În mod normal, văzând ce se întâmplă în zona asta, ar trebui să existe un dram de compasiune pentru cei care mor sau care se chinuiesc la terapie intensivă, şi anume această compasiune ar trebui să-ţi mai tempereze apucăturile. Da, poţi să te distrezi şi în pandemie, dar cu măsură. Or jerbele de flăcări colorate în curtea blocurilor, în dricul nopţii, mi se par o porcărie ordinară. Voi din ce dimensiune aţi fost proiectaţi în cotidianul nostru, flăcăi petrecăreţi? Cine v-a crescut şi v-a educat? Ce gânduri roiesc în capetele voastre? De fapt, cine sau ce sunteţi?
00:30
26 octombrie 2021
21:40
Programul de seară al Europei Libere. Ştiri, interviuri, analize şi comentarii.
19:40
Programul de seară al Europei Libere. Ştiri, interviuri, analize şi comentarii. În fiecare marţi, rubrica „Cui îi este frică de NATO?”.
18:50
Mai mult de 2 zile în urmă
13:30
Administrația Biden a comunicat noile reguli de intrare a străinilor în Statele Unite, ținând cont de pandemia coronavirus. Tinerii sub 18 ani nu vor trebui să fie vaccinați pentru că în multe țări, vaccinuri nu sunt administrate acestor categorii de vârstă. Restricțiile sunt ridicate pentru străini din 33 de țări, dar cei care intră în Statele Unite pe calea aerului vor trebui să prezinte dovada vaccinării complete – cu vaccinuri recunoscute de Organizația Mondială a Sănătății, între care nu este inclus și Sputnik V– dar și un test Covid negativ, vechi de cel mult 72 de ore.Noile reguli nu solicită cetățenilor americani și rezidenților în Statele Unite să fie vaccinați pentru a reveni în țară, dar cerințele de testare variază în funcție de criteriul vaccinării.Cei vaccinați trebuie să prezinte un test negativ făcut cu 72 de ore înainte de plecarea către Statele Unite, în timp ce cei nevaccinați trebuie să facă testul cu 24 de ore înainte. Responsabilitatea verificării este a liniiilor aeriene.În plus, străinii care intră în Statele Unite vor trebui să prezinte informații cu privire la locațiile în care pot fi găsiți, pentru eventualitatea unui risc de contaminare. Aceste măsuri de relaxare a restricțiilor, spre exemplu în relația cu țările Schengen au fost salutate de industra tursimului, mai ales că până acum Statele Unite nu au oferit reciprrocitate atunci când țări europene au ridicat restricții pentru americani, unele dintre ele solicitând fie vaccin, fie test. În ianuarie, președintele de la vremea respectivă, Donald Trump anunțase ridicarea interdicțiilor de intrare, susținând că acestea nu sunt necesare cât timp liniile aeriene solicită un test negativ pentru îmbarcare.Dar după ce a preluat Casa Albă, Biden a menținut interdicțiile și a adăugat la lista de până atunci și Republica Sud Africană și apoi India.Urmează acum după ridicarea restricțiilor să fie comunicate regulile pentru intrarea în țară pe căi terestre sau maritime. 
13:10
Atunci când a ajuns la putere, în martie 1985, Mihail Gorbaciov era întruparea aparatcicului de succes. Nimic din cariera lui anterioară nu anunța propensiunile liberale. Este adevărat, fusese un protejat al fostului secretar-general, Iuri Andropov, dar, asemeni patronului său, părea dedicat principiilor fundamentale ale leninismului, inclusiv celui sacrosanct al rolului conducător al partidului în societate.Și tot asemeni lui Andropov, respingerea brejnevismului pe care o practica Gorbaciov era inspirată nu de liberalism, ci de convingerea sa că socialismul poate fi regenerat printr-o întoarcere la adevăratele valori bolșevice, pătate de nepotismul și corupția aparatului de-a lungul anilor ’70 și începutul anilor ’80. Toate intervențiile și acțiunile publice ale lui Gorbaciov sugerau mai degrabă un comunist pragmatic, disciplinat, orientat către partid.În primii doi ani de putere, noul lider nu a chestionat niciuna din dogmele prevalente. Campania sa anti-Stalin s-a derulat foarte lent și cu numeroase reculuri. Gorbaciov a ezitat inițial să ofere vreun ajutor direct celor care propuneau o autentică liberalizare. Andrei Saharov, aclamatul fizician și activist pentru drepturile omului, continua să trăiască în exil intern în orașul Gorki.Însă, tot de la început, a fost perceptibilă și o anumită flexibilitate în modul în care Gorbaciov aborda chestiunile teoretice și culturale. Existau semne că mulți din anturajul secretarului-general erau adepții restartării destalinizării avortate a lui Hrușciov. Confruntată cu inerția birocratică, echipa de conducere a lui Gorbaciov a realizat că doar reformele structurale, afectând chiar fundamentele sistemului existent, pot duce la o stopare a acelei degradări și la descătușarea unor îndelung reprimate energii sociale.Atacul la adresa instituțiilor existente a început sub forma de-brejnevizării. La cel de-Al XXVII-lea Congres al PCUS, care a avut loc în februarie 1986 (și deci exact la 30 de ani după istoricul Congres XX, când Hrușciov denunțase cultul personalității lui Stalin), Mihail Gorbaciov a atacat „sistemul administrării de comandă” și a cerut reforme mai curajoase atât în domeniul social, cât și în cel economic.Declanșând această campanie, Gorbaciov exprima interesele politice ale birocrației medii sovietice și ale unui anumit grup de intelectuali ai partidului, cărora ajunseseră să le repugne corupția și incompetența erei Brejnev. Noul secretar-general promova, de fapt, valorile unei generații a elitei sovietice care le asimilase pe cele ale Congresului XX, inclusiv ideile legate de reforma politică și economică, o coexistență pacifistă cu Occidentul și deradicalizarea generală a marelui plan utopic marxist.În fază inițială, motorul criticii declanșate de Gorbaciov s-a alimentat din corupția rutinizată și lipsa imaginației politice în procesul de luare a deciziilor. În același timp, Gorbaciov a insistat asupra rolului maselor ca rezervor de inventivitate politică și a permis înființarea a mii de organizații informale pe tot cuprinsul Uniunii Sovietice.Noua tentativă modernizatoare a conducerii sovietice era inspirată, în primul și-n primul rând, de scrierile politice și economice târzii ale lui Lenin. În acord cu viziunea părintelui bolșevismului asupra Noii Politici Economice, Gorbaciov a favorizat descentralizarea și reducerea controlului de partid asupra societății.Dar reforma trebuia inițiată de la vârf și partidul comunist trebuia să-și păstreze rolul de frunte în societate. Acea strategie a fost criticată de anumiți intelectuali sovietici, care au susținut o ruptură radicală cu trecutul. Liberalizarea era văzută ca o simplă continuare (prelungire) a vechiului sistem. De aceea, recomandarea acestora viza democratizarea tuturor instituțiilor, pentru a permite indivizilor să-și exprime în întregime propriile viziuni politice.I-a luat ceva timp lui Gorbaciov să realizeze că nu poate evita un atac total la adresa moștenirii stalinismului. Echipa conducătoare a crezut la început că va fi capabilă să amelioreze sistemul prin renunțarea la doar câteva din trăsăturile sale și remedierea celorlalte. Acea perioadă, numită „accelerare”, nu a durat însă mult. Gorbaciov și susținătorii săi au realizat că fără a aduce largi segmente sociale în arena politică și fără a revizui osificatele dogme de partid nu poate exista vreo cale de a rezolva problemele țării...
11:30
Bulgaria a raportat marţi, 26 octombrie numere record de noi infectări cu Covid, în contextul în care al patrulea val al pandemiei de coronavirus supra-solicită spitalele din toată țara. S-au raportat aproape 6 mi de cazuri noi de contaminare în ultimele 24 de ore, perioadă în care 243 de persoane au decedat din cauza coronavirusului. Cu toate acestea, Bulgaria rămâne țara cu cea mai scăzută rată a vaccinării din UE, de puțin peste 24% din populația adultă. În faţa creşterii numărului de infectări, ţara cu o populaţie de 7 milioane de locuitori a introdus obligativitatea certificatului sanitar pentru accesul în majoritatea locurilor publice închise. Documentul a devenit obligatoriu la intrare în localuri, hoteluri și mall-uri sau participare la evenimente culturale și sportive. El poate fi obținut la baza vaccinării, a unui test negativ sau unei adeverințe că persoana respectivă a trecut prin COVID în ultimele 12 luni.Certificatul nu este obligatoriu pentru intrarea în magazine alimentare, bănci, farmacii, clădiri administrative, mijloace de transport, piețe agricole și instituții de învățământ.Autoritățile consideră că vor putea controla situația chiar dacă până acum controlul asupră respectării carantinei și a portului de măști a fost aproape inexistent.„Dacă situația se va agrava Bulgaria va trece la lockdown total”, a avertizat ministrul Sănătății Stoicio Kațarov.Acum la spitale se află aproape 7000 de bolnavi din care la secții de terapie intensivă 600. „Dacă se menține ritmul actual de 5 000 infectați pe zi în 2-3 zile nu vor mai fi locuri”, a spus ministrul Sănătății.La Sofia și în multe localități numărul bisăptămânal al celor infectați la 100 000 de locuitori a depășit 750. Acolo școlile și universitățile au trecut la învățământ de la distanță. Măsura nu se mai aplică pe județe ci pe localități.Introducerea certificatului a fost criticată de multe partide și de sindicatele. Socialiștii au anunțat că măsura este inaplicabilă în Bulgaria cu procent mic de vaccinați și au cerut demisia ministrului Sănătății. Identica a fost poziția partidului GERB al ex-premierului Borisov, a partidului „Există un astfel de popor” și a altor formațiuni cu șanse de a intra în viitorul parlament în urmă alegerilor de la 14 noiembrie. Partidul „Continuăm schimbarea” a cerut teste pentru anticorpi la baza cărora și persoane care au trecut COVID fără test PCR, dar au imunitate să obțină certificat de liberă intrare.La Sofia, Burgas și în alte orașe au apărut cozi în fața punctelor de vaccinare.Președintele Radev a cerut predictibilitate în aplicarea măsurilor, teste cu adevărat gratuite pentru cei ce nu se vaccinează și revenirea cât mai rapidă în școli a elevilor din clasele 1-4 la baza unor teste ușoare (sub forma de bomboană).Premierul Ianev a recunoscut că ministrul Sănătății a comis o greșeală introducând regula certificatului de azi pe mâine. Ianev a promis că în viitor măsurile vor urma un grafic dinainte stabilit în funcție de nivelul infectărilor și de situația din spitale.Amenzile pentru nerespectarea noilor reguli de către persoane fizice variază între echivalentul a 150 și 500 de euro. Folosirea unui certificat fals va putea fi sancționată cu până la 5 ani închisoare și amendă de 25 000 de euro. 
07:50
Ştiri, interviuri, analize. Programul care stabileşte agenda zilei. Programul in care puteți asculta rubrica lui Iulian Ciocan „Realitatea cu amănuntul” şi „Jurnalul de corespondent”, semnat de corespondenţii Europei Libere în străinătate.
07:30
Ştiri, informaţii, interviuri, corespondenţe. De luni până vineri de la ora 6.30 la 6.45.
06:10
Din agenda principalelor evenimente anunțate ale zilei.
04:50
În Republica Moldova pot fi întâlnite persoane cărora trei decenii de independență a Republicii Moldova nu le-au fost destule ca să-și perfecteze actele de cetățenie. Deși sunt născuți pe teritoriul actualului stat moldovenesc, ori sunt descendenți din părinți băștinași din Moldova, în lipsa de acte valabile ei fac parte din categoria de oameni cu statut incert. Ceea ce îi lipsește de orice drepturi și protecție socială.Cu ei se învecinează în evidențe apatrizii, care solicită de la autorități să li se recunoască oficial acest statut ca să poată beneficia de un minim de drepturi social-economice.Centrul de Drept al Avocaților, organizație neguvernamentală, asistă în repunerea în drepturi în fiecare an zeci de persoane care nu au acte, nu au cetățenie și solicită o formă de protecție în Republica Moldova. Iată ce ne spune directorul organizației, avocatul Oleg Palii:„Aceste persoane acum sunt cele mai vulnerabile, pentru că dacă nu ai un document, nu ai un cod personal, nu poți să pretinzi la prestații sociale. Conform datelor Agenției Servicii Publice, doar 47 dintre aceștia cu pașapoarte sovietice, din peste 7000, sunt beneficiari de prestații sociale. Restul n-au nimic, nici pensii, nici alte alocații. Aceștia sunt cetățeni ai Republicii Moldova, dar mai avem persoane în evidența statului persoane care au un statut juridic nedeterminat. Statul cunoaște despre existența lor, dar nu știe ce sunt ei - cetățeni străini, apatrizi, cetățeni ai Republicii Moldova. În evidențele statului ei figurează cu statut juridic nedeterminat.”Cei mai mulți dintre cei rămași nedocumentați au statut incert întrucât în urma destrămării fostei uniuni sovietice nu au făcut demersuri să obțină cetățenia statului Republica Moldova, care în anii 90 s-a acordat tuturor deținătorilor de pașapoarte sovietice, prin aplicarea unei ștampile în actul de identitate. Cele mai multe persoane s-au născut pe teritoriul Moldovei sau au părinți care au trăit aici în perioada sovietică. Unii, cu părinți moldoveni, au venit după destrămarea fostei uniuni sovietice.Oleg Palii menționează că procedura obținerii cetățeniei statului moldovenesc a fost simplificată în ultimii ani, acum persoana solicitantă trebuie să facă dovada că a locuit aici sau are cel puțin un părinte sau un bunel care s-a născut și a trăit pe teritoriul Moldovei:„Sunt unele persoane care s-au trezit copii aici, de unde au venit, de unde i-au adus părinții nu știu. Sunt alte persoane care știu cu exactitate cine le sunt rudele, cine le sunt părinții. Sunt persoane care au un șir de acte și doar o simplă îndrumare la o autoritate sau alta rezolva situația. Dacă sunt născuți pe teritoriul Republicii Moldova, ei pot obține cetățenia prin procedura de recunoaștere, o procedură simplă care durează câteva luni, dar nu ani de zile. Dacă nu sunt născuți pe teritoriul Moldovei și nu sunt cetățeni ai niciunui stat, aceștia trebuie să meargă la Biroul Migrație și Azil ca să să le fie determinat statutul de apatrizi.”Apatrizii sunt persoane care nu au cetățenia vreunui stat, dar au un statut legal, care le asigură tot pachetul de drepturi social-economice, cu excepția celor politice, cum ar fi dreptul de a alege și fi ales în funcții publice. Numărul persoanelor care au statut de apatrid în Republica Moldova este de circa 1900. Dintre aceștia, doar câteva persoane sunt venite din statele asiatice, restul fiind foști cetățeni moldoveni, care au acest statut din perioada de până la 2011, anul în care Republica Moldova a ratificat convențiile privind apatrizii și reducerea apatridiei și a stabilit o nouă procedură de acordare a statutului de apatrid.Aceștia au renunțat la cetățenia Republicii Moldova întrucât solicitaseră la acel timp cetățenia unui alt stat, dar nu se știe din care motiv nu au obținut-o și atunci au rămas cu statutul de apatrid, explică directorul Centrului de Drept al Avocaților:„Din 2011, atunci când Republica Moldova a adoptat procedura legală de apatridie, nu se mai acordă statut de apatrid celor care doresc așa pur și simplu să renunțe la cetățenia Republicii Moldova. Pentru a renunța la cetățenia Republicii Moldova deja este necesar să ai confirmare a primirii altei cetățenii sau promisiunea oficială a autorităților acelui stat că vei primi acea cetățenie. Și poți renunta doar din afara teritoriului Republicii Moldova. Trebuie să ai o ședere legală în țara x, să ai promisiunea autorităților țării respective că îți va fi acordată cetățenia și numai după asta ți se aprobă renunțarea la cetățenia Republicii Moldova.”Persoanele care nu au acte sau un statut determinat, sunt refugiate și solicită o formă protecție în Republica Moldova și cei care cunosc astfel de cazuri trebuie să știe că aceste persoane pot solicita asistență la orice subdiviziune a Agenției Servicii Publice, la Biroul Migrație și Azil din cadrul Ministerului de Interne sau pot apela la ajutorul organizațiilor neguvernamentale active în domeniul protecției drepturilor omului. 
04:40
01:10
25 octombrie 2021
22:30
21:50
Programul de seară al Europei Libere. Ştiri, interviuri, analize şi comentarii.
19:50
Programul de seară al Europei Libere. Ştiri, interviuri, analize şi comentarii. În fiecare luni, puteţi asculta rubricile „Dreptul tău” şi „Carte la pachet”, semnată de Emilian Galaicu-Păun.
19:00
Confruntarea PAS vs Stoianoglo o să ni se pară în curând lipsită de importanţă. Şi asta deoarece numărul celor infectaţi şi morţi din cauza Covidului creşte pe mică de ceas. Moldovenii şmecheri, şi ei se mai cred şmecheri în continuare, nu prea au vrut să se vaccineze, unii şi-au tras certificate de vaccinare false, alţii sfidează ostentativ normele antiepidemice şi, iată, urmarea acestui comportament infantil-iresponsabil este că ne îndreptăm cu paş viforoşi spre un nou lockdown. Da, da, aţi auzit bine, mergem spre un nou lockdown şi se pare că va fi unul foarte real.    E evident că guvernanţilor nu le trebuie acest nou lockdown, dar atunci când o să înceapă a muri peste 35-40 de oameni pe zi, când numărul infectaţilor va creşte şi mai mult, va exista doar o singură opţiune, carantina. Iar cei care nu au vrut să se vaccineze, cei care ignoră normele antiepidemice vor fi, de fapt, creatorii lockdownului. Din cauza lor va trebui să stăm ascunşi prin casele noastre. Şi, cum e lesne de presupus, chiar cei care nu s-au vaccinat şi care au potenţat această situaţie vor fi cei mai nemulţumiţi de carantină, vor striga în gura mare că drepturile le sunt lezate, că ei jinduiesc libertatea. Libertatea lor, aşa cum o înţeleg ei, e mai presus de libertatea noastră, a oamenilor care ne-am vaccinat, chiar dacă am avut temeri.    Mi se pare de domeniul evidenţei, dacă nici acum, în ceasul al doisprezecelea, moldovenii nu se vor vaccina, lockdownul va fi inevitabil, iar suferinţele vor curge gârlă. Asta am vrut, nu? Asta vom avea. Pregătiţi-vă, concetăţeni, vin zile grele… 
18:30
China este un competitor al UE cu ambiții care depășesc aria economică și ajung în cea de securitate, spune într-un interviu cu Europa Liberă europarlamentarul polonez Witoldjan Waszczykowski (ECR). Atât Rusia, cât și China ne pot șantaja cu materiile prime atât de necesare tranziției verzi, mai spune politicianul polonez. Cât privește recenta rezoluție a Parlamentului European care cere tăierea fondurilor europene destinate Poloniei, pentru că „subminează, în mod flagrant, intenționat și sistematic” valorile europene, fostul ministru de externe polonez, actualmente membru al AFET (Comisia pentru Afaceri Externe din PE) este de părere că UE nu are argumente în justiție împotriva țării sale pentru că „Polonia respectă tratatele europene”. Justiția poloneză trebuie să fie independentă atât față de politicienii polonezi, cât și față de cei de la Bruxelles, iar noi considerăm că atitudinea Bruxelles-ului este nedemocratică și de aceea protestăm”, adaugă Waszczykowski.Europa Liberă: Domnule Waszczykowski, în ciuda dorinței și a unor eforturi care se fac, relațiile UE cu China nu par să aibă o abordare comună europeană. Fiecare stat membru are propriile interese și propria strategie, dictate în principal de situația economică. Pe de altă parte, blocul european, în ansamblu, și nu pe bucăți, pe țări, și-a asumat Pactul Verde European, o strategie de schimbare a paradigmei energetice și de consum, prin renunțarea la combustibili fosili (petrol, gaze etc) și trecerea treptată la combustibili alternativi și electricitate. Dar pentru toate acestea, mai ales pentru electricitate, UE are nevoie de materii prime critice, cum ar fi Cadmiul, care sunt deținute de China sau de țări aflate sub controlul Chinei. Unii analiști spun că în timp ce UE și-a asumat la nivel politic Pactul Ecologic, China deține tot ce are nevoie pentru punerea lui în aplicare: materii prime, costuri de producție reduse și piețe de desfacere. Este China rivalul sistemic al UE?Witoldjan Waszczykowski: „Este o întrebare bună, dar nu cred că există un răspuns pentru ea. Până la începutul pandemiei, China era privită ca un partener excelent pentru cooperare economică. Noi luam materii prime și alte mărfuri de la China, și vindeam pe piața lor alte produse. Pandemia a dezechilibrat lanțul de distribuție, iar acum trebuie să ne gândim cum să reindustrializăm Europa. Dincolo de asta, este problema securității. Monitorizăm influența economică pe care o are China și observăm un model al acestei influențe. China merge din loc în loc, de la o regiune la alta, creând baze economice care se pot transforma în timp în baze militare, inclusiv în Africa. Am monitorizat acum câțiva ani exercițiile militare chineze în regiunea Marii Baltice, unde au cooperat cu rușii. Asta înseamnă că au ambiții globale, nu doar din punct de vedere economic, ci și militar. Administraţia Biden a încercat să ne convingă că China este o amenințare la adresa civilizației vestice. De aceea, administrația Biden a susținut North Stream 2 (gazoductul care va aduce gaze din Rusia în Germania), care este foarte controversat, pentru că cooperarea ruso-germană poate crea multe probleme pentru securitatea energetică în centrul și estul Europei. Ca atare, este foarte delicată întrebarea: cum ar trebui să adresăm relația cu China, ca prieten sau ca rival. Este un competitor neîndoielnic și există și acest aspect al securității care evoluează nu știm încă încotro.”Europa Liberă: Securitate nu mai înseamnă neapărat arme, astăzi. Mai degrabă, pentru un continent ca Europa care joacă aproape totul pe cartea Pactului Verde, securitate înseamnă materii prime critice necesare pentru tranziția verde, nu credeți?Witoldjan Waszczykowski: „Aveți dreptate. Competitorii noștri, China, Rusia, pot folosi numeroase alte instrumente în afară de arme când vine vorba de securitate, deși rachetele și tancurile încă sunt importante. Desigur, cele două state ne pot șantaja cu materiile prime. Asta împreună cu fake news si manipularea prin media, dacă ne gândim la fermele de troli și la televiziuni ca Russia Today. La fel se poate spune despre televiziunea de stat din China, care încearcă să intervină în problemele curente ale diferitelor state europene. Aș mai dori să menționez aspectul tehnologic: tehnologia 5G și telefonia mobilă de tip smartphone. Există suspiciunea că anumite tehnologii create în China dezvoltă de fapt o rețea de supraveghere în toate domeniile, de la tranzacțiile comerciale la cele militare. De aceea, suntem foarte atenți și precauți când vine vorba de importul unor astfel de tehnologii în UE.”Europa Liberă: Suntem martorii unui proces de separare între lumea vestică și cea estică, mai ales în interpretarea drepturilor fundamentale? În timp ce în Europa copiii primesc tablete de la școală pentru învățământ online, China limitează utilizarea tehnologiei de către copii prin lege, nu prin control parental lăsat la latitudinea părinților. Tot China reglementează chestiunea LGBTQI într-o abordare de „conservare a rolurilor sexelor”, un soi de negare a noțiunii de gen, așa cum se întâmplă și în anumite state din estul Europei. Și pentru că sunteți polonez, să nu uităm de ultima rezoluție adoptată de PE săptămâna trecută legată de Polonia, în care Polonia este somată cu tăierea fondurilor europene, printre altele, pentru că nu respectă valorile europene. Witoldjan Waszczykowski: „Nu este nimic rău în controlul parental. Încercăm de decenii să limităm timpul folosit de copiii noștri în fața televizoarelor. Acum avem computere și jocuri pe calculator, dar acum 25 de ani problema era MTV-ul sau alte programe care nu erau potrivite pentru copii și care îi distrăgeau de la școală. Ca tată a trei copii înțeleg această chestiune, deși ce se întâmplă în China nu este o simplă chestiune de control parental. Da, există o diviziune, iar această diviziune începe în Europa. Civilizația europeană s-a dezvoltat în ultimii 2000 de ani în baza a trei piloni: filozofii antici greci, ideea republicanismului și dreptul roman și etica creștină. Încă considerăm că aceasta este rețeta noastră de dezvoltare pe mai departe. Dar această idee este pusă sub semnul întrebării chiar aici, în Europa, mai ales în statele din vestul Europei dominate de partide liberale de stânga.Dezbaterile UE cu Polonia, Slovenia, Ungaria au altă temă: legea europeană. Noi considerăm că legea europeană este stabilită și descrisă în Tratatele Europene. Noi respectăm tratatele europene. Problema este că anumite instituții europene, Comisia Europeană și Parlamentul European au ambiția de a extinde prerogativele legii europene la domenii care nu sunt acoperite de tratate, cum sunt: educația, religia, viața socială, viața de familie, cultură și justiție. Toate acestea nu sunt politici europene, pentru că nu sunt cuprinse în tratatele UE.Tot ce nu este acoperit de tratatele UE, cade sub jurisdicția statelor membre, este atributul Constituției statului respectiv. Majoritatea liberală de stânga din PE dorește să impună o schimbare care nu este acoperită în tratatele UE. Deci, nu sunt statele estice care nu sunt de acord cu această abordare, ci multe alte state din Vest, de la Italia și Germania, la Franța. Bineînțeles, această diviziune este parte din ciocnirea civilizațiilor estice și vestice, la nivel global. Cat privește chestiunea LGBTQI, cred că este o problemă creată în mod artificial de partidele de stânga, care încearcă să folosească chestiunea drepturilor acestor minorități, așa cum acum o sută sau două sute de ani marxiștii încercau să instrumentalizeze așa numita luptă de clasă și să impună domnia clasei muncitoare. Acum este folosită tema gender pentru a câștiga putere politică și influență.”Europa Liberă: O ultimă întrebare legată de Polonia: are UE un caz puternic în justiție în chestiunea priorității dreptului european în fața celui polonez?Witoldjan Waszczykowski: „Răspunsul meu este nu. Polonia își apără drepturile conferite de tratatele europene, acolo unde sunt clar definite ariile de competență ale UE și ariile de competență ale statelor. Trăim un paradox. Comisia Europeană ne obligă să creăm instituții independente politic. Perfect. Justiția din Polonia trebuie să fie independentă față de politicienii polonezi, dar să accepte ceea ce le dictează politicienii UE și să fie influențați de aceștia. Corect ar fi să fie independenți față de oricare politician, fie el din Varșovia sau Bruxelles. Noi considerăm că aceasta este o atitudine nedemocratică și de aceea protestăm.” 
16:30
Printre schimbările socio-culturale și economice deja perceptibile pretutindeni, dar cu efecte pe termen lung încă neînțelese, se numără și ceea ce am putea numi «business-ul lenei», toate acele noi tehnici și pretinse desfătări și facilități contra plată pentru a ne permite să lucrăm de acasă, ba chiar pentru a nu mai ieși niciodată din casă, precum personajul acelui valet din romanul «Being There» al lui Jerzy Kosinski, care ajunge la vârsta adultă neieșind niciodată din locuința milionarului pentru care lucra din copilărie și crezând că realitatea exterioară poate fi controlată printr-o telecomandă.Sigur, cinematografia și canalele de TV și de video la cerere în streaming sunt deja o realitate veche. Ruina sălilor de cinema e considerată un efect „colateral”. Important e că ne-am lăsat convinși că este mai interesant să renunțăm la această experiență colectivă care e mersul la un film în sală și că mai bine aducem cinematografia acasă. Acum suntem însă încurajați să ne facem și cumpărăturile prin comenzi de acasă, să ne bazăm cât se poate pe livrările la domiciliu.În Franța poți deja să-ți imprimi timbrele poștale acasă și ești încurajat să trimiți chiar și recomandate direct de la domiciliu. Poți astfel să nu mai ieși din casă cu săptămânile, iar o adevărată masă a lucrătorilor din sectorul serviciilor sau al artelor sau din IE au început deja să o facă.Pe măsură ce tele-munca s-a generalizat, s-a ajuns astfel la un soi de atomizare a societății, întărită de iluzia din fața ecranului. Puțini psihologi își pun întrebarea care vor fi efectele distrugătoare ale iluziei unor oameni încurajați și obișnuiți să trăiască în izolare, iluzia de a controla realitatea de afară totul prin claviatura computerului și prin câteva butoane, de la abonament la restaurante fast-food chinezești care îți trimit totul prin curier, la nenumăratele aplicații de Quick commerce ale unor firme care-ți oferă posibilitatea, precum într-un soi de Uber generalizat al societății de consum, să-ți aducă acasă, cu bicicleta, o gamă restrânsă de produse, bere, alune sau șampon, în maximum 15 min., ca să nu mai cobori tu la night-shop.Sigur, dincolo de regulile de igienă ale pandemiei, ni se dau asigurări că trăind prin streaming și comenzi la domiciliu câștigăm timp. Timp!... Asta ne amintește de episodul în care una din primele persoane întâlnite de Micul Prinț al lui Saint-Exupéry, atunci când revine pe pământ, este acel neguțător de buline «care potolesc setea» și permit să economisești «cincizeci și trei de minute» pe săptămână. Și la ce folosesc acele «cincizeci și trei de minute»? întreabă fals naiv Micul Prinț.Aceeași întrebare ar trebui să și-o pună și contemporanii noștri «uberizați»: minutele acelea economisite grație aplicațiilor și platformelor, care te ajută să nu mai mergi la cinema, la magazin sau la restaurant, ei bine la ce performanțe sau idei creative ne duc acele minute economiste?Sau să fie oare aceea că mult-promisul «trans-umanism» să însemne doar o tot mai mare îmbucătățire a țesutului social, o lume de monade care vor trăi vieți prin procură pe Netflix și care vor comunica doar prin cardul VISA și prin puncte de fidelitate acumulate, în loc să interacționeze, banal-tradițional, prin afecțiune socială acumulată. 
15:40
Dacă pe la 1929 britanica Virginia Wolf îşi dorea O cameră doar a ei, eroina romanului Librăria, de Penelope Fitzgerald (1916 – 2000), Nemira, 2021, îşi investeşte toţi banii proveniţi din moştenirea ei modestă de văduvă într-o librărie, singura din Hardborough, o localitate din Sussex. Zis şi – după ce învinge tot felul de obstacole birocratice & financiare – făcut, ceea ce nu-i entuziasmează pe localnici, gata mereu s-o descurajeze: „Umblă vorba că sunteţi pe cale să deschideţi o librărie, ceea ce arată că sunteţi gata să încercaţi lucruri cu mici şanse de reuşită”.Mai cu seamă „doamna Violet Gamart, amfitrioana obişnuită a tuturor activităţilor publice din Hardborough”, care-o face pe patroana artelor, îi arată o ostilitate pe faţă, iar după un anume incident, „Librăria se transformase într-un câmp de bătălie tăcut…” Doar că Florence Green, proprietara librăriei, nu-i dispusă să cedeze, şi chiar, sfătuită de bătrânul domn Brundish („Am citit Lolita, este un roman bun şi astfel ar trebui să-l vindeţi locuitorilor (…) Nu-l vor înţelege, dar e mai bine aşa”), comandă 250 de exemplare ale romanului lui Nabokov, astfel că „librăria a făcut un profit de 82 de lire, 10 şilingi şi 6 penny în prima săptămână doar din vânzarea Lolitei (…). Pentru prima dată în viaţa ei, Florence avea sentimentul alarmant al prosperităţii”. A se reţine acest schimb de replici de la p. 98:„– Nu trebuie să mă îngrijorez, a zis ea. Câtă vreme e viaţă, e şi speranţă.– Ce gând înspăimântător, a bombănit domnul Brundish.”Ei bine, prin strădaniile aceleiaşi Violet Gamart, al cărui nepot „un tânăr strălucit, de succes şi prostănac, a introdus un proiect de lege” – îndreptată explicit împotriva proprietarei Librăriei Old House! – care „împuternicea consiliile locale să achiziţioneze, cu titlu obligatoriu şi contra unei compensaţii, orice clădire ridicată în întregime sau parţial înainte de 1549”, după un an de la deschidere, în iarna lui 1960 Florence Green se vede nevoită să cedeze, şi chiar să părăsească localitatea, şi nu cu fruntea sus, ci „cu capul plecat de ruşine, pentru că orăşelul în care trăise preţ de aproape zece ani nu îşi dorise o librărie”.O dată în plus, colecţia „Babel” a Editurii Minerva excelează prin gust rafinat şi eleganţă.                                                                                                                           25 octombrie ’21
10:30
07:40
Ştiri, interviuri, analize. Programul care stabileşte agenda zilei. Programul in care puteți asculta rubrica lui Iulian Ciocan „Realitatea cu amănuntul” şi „Jurnalul de corespondent”, semnat de corespondenţii Europei Libere în străinătate. În fiecare luni, „Dicţionar de sunete”, semnat de Lucian Ştefănescu.
07:30
Ştiri, informaţii, interviuri, corespondenţe. De luni până vineri de la ora 6.30 la 6.45.
05:30
Din agenda principalelor evenimente anunțate ale zilei.
01:40
O discuţie la masa rotundă, găzduită de Vasile Botnaru.
24 octombrie 2021
19:40
19:40
O emisiune în reluare cu un buletin de ştiri actualizat, emisiunea se poate asculta şi pe unde scurte
15:10
Vladimir Putin l-a lăudat pe redactorul șef al publicației ruse Novaia Gazeta, Dmitri Muratov, și l-a felicitat pentru recent acordatul premiu Nobel pentru pace. Este adevărat că l-a lăudat nu pentru că Muratov a luat premiul, ci pentru decizia acestuia de a împărți suma de bani primită unor fundații și organizații caritabile.Mai devreme, Putin a declarat că Muratov „nu ar trebui să se ascundă în spatele Premiului Nobel”, și că „asta nu-l va salva” dacă va încălca legea.Iată cum a decurs dialogul dintre redactorul șef al Novaia Gazeta și președintele Rusiei la Forumul Valdai:„Vă promit că ne vom uita mai atent la aceste criterii nu foarte clare”, a declarat Putin, referindu-se la legea agenților străini. Și a adăugat că în permanență dă instrucțiuni administrației prezidențiale și deputaților Dumei de Stat pentru ca aceștia „să revină, să îmbunătățească acest instrument și în niciun caz să nu abuzeze de el”.Între timp, numărul „agenților străini” în Rusia este în continuă creștere. În prezent, doar pe lista jurnaliştilor şi mass-media sunt 88 de entități. Acolo se regăsește și Radio Europa Liberă/Radio Libertatea și o serie de proiecte regionale, cum ar fi postul de televiziune Current Time, Vocea Americii, postul TV Rain, Meduza, The Insider și alte instituții mass-media. 56 de jurnalişti au fost declarați „Mass-media – agenţi străini” în calitate de persoane fizice. Pe lângă acestea, încă 78 de organizații non-profit sunt considerate „agenți străini” de autoritățile ruse.Lista este extinsă în permanență, ultima completare a registrului oficial al „mass-media - agenți străini” s-a făcut deja după ce Dmitri Muratov a primit Premiul Nobel pentru Pace. Premiul a fost acordat cu mențiunea „pentru eforturile de a proteja libertatea cuvântului și de exprimare, care este o condiție fundamentală pentru democrație și pace durabilă”.Împreună cu Muratov, premiul a revenit și jurnalistei filipineze Maria Ressa. Însuși redactorul șef al revistei Novaia Gazeta a declarat în repetate rânduri că îi consideră drept un premiu acordat tuturor jurnaliştilor publicației sale care au murit făcându-și meseria.Dmitri Muratov a vorbit, într-un interviu acordat Radio Svoboda, lui Iaroslav Șimov, despre dialogul cu Putin, despre protecția jurnalismului independent în Rusia, precum și despre schimbările care s-au produs în viața sa „după Nobel”.RFERL: - Ați fost mulțumit de răspunsul lui Vladimir Putin la întrebarea pe care i-ați adresat-o la Forumul Valdai?Dmitri Muratov: „În unele privințe, da, în unele privințe, nu. Nu se prea întâmplă să fie totul așa cum ceri tu. Și nu se prea întâmplă să primești răspunsul cerut atunci când și se refuză chiar totul. Iată de ce, atunci când mi se spune că au fost date indicații de a revedea anumite prevederi din cadrul unei legi, înțeleg că nu este chiar decizia pe care mi-aș fi dorit-o. Dar idea este că nici nu mă așteptăm la o altfel de decizie, asta este problema.”RFERL: Dar la ce vă așteptați? La ce abordare? Sau vă așteptați să fie evitat răspunsul la întrebare?Dmitri Muratov: „În acest caz, nu atât așteptam reacția președintelui, cât înțelegeam că problema cu această lege, când fiecare dintre noi poate fi transformat într-o secundă într-un dușman al poporului, este că exact despre asta trebuie să vorbim. Și nu era chiar atât de important cum va răspunde președintele.”RFERL: Și credeți că partea pozitivă a răspunsului, aceste ordine ale lui Putin, vor fi chiar puse în aplicare?Dmitri Muratov: „Nu sper la nimic. Am făcut ceea ce, în opinia mea, eram pur și simplu obligat să fac. După, vom vedea. Fiți sigur că nimeni nu se va opri. Cred că guvernul nu se va opri din această „curățare”, dar nici noi nu vom înceta să apărăm interesele cititorilor și ale jurnaliștilor.” RFERL: Ați spus că premiul pe care l-ați primit este „un premiu pentru țara noastră”. Ce ați avut în vedere?Dmitri Muratov: „Am vrut să spun că acest premiu este ca un fel de baghetă magică. Înțeleg că trebuie să învăț încă cum să o folosesc. Se pot face diverse lucruri importante și demne cu acest instrument. Eu Încă nu înțeleg însă cum și ce anume se poate face, pentru că au trecut doar câteva zile. Dar am spus că este un premiu acordat țării în sensul că acesta poate fi folosit pentru a realiza lucruri importante. Asta e ceea ce am vrut să spun.”RFERL: Aveți deja un plan cu privire la aceste „lucruri demne” care pot fi făcute?Dmitri Muratov: „Planul este că acum, atunci când sună colegii noștri, nu mai pot răspunde cum mi-aș fi permis înainte: „Sunt ocupat, sună peste o sută de zile”. Tot ce fac acum este să-i servesc pe colegii noștri.”RFERL: Deci, acum, ca să spunem așa, v-ați asumat povara de a fi principalul apărător al jurnalismului rus?Dmitri Muratov: „Toate acestea sunt noțiuni exagerate care nu au nicio legătură cu mine. Fac exact ceea ce am făcut la ziar, doar că acum în mod public. În altă privință aveți dreptate – că este o greșeală să se creadă că acordarea acestui premiu este un punct final și atât. Judecând după ceea ce se întâmplă acum, acesta nu este decât începutul unei misiuni gigantice, căreia încă nu știu dacă îi voi face față.” RFERL: După ce vi s-a fost acordat acest premiu s-a scris mult despre faptul că acest Nobel nu este un carte blanche, ci un fel de „scrisoare de protecție” pentru „Novaia Gazeta”. Dvs. cum îl percepi?Dmitri Muratov: „Știți foarte bine că la noi „toată lumea știe tot”. Oamenii stau la tastatură și se dau cu părerea, unii spun că Novaia Gazeta a fost propusă de Gorbaciov pentru acest premiu. Păi iată că vă spun că nu. Pentru că am discutat cu el.Alții spun că aceasta este o victorie a Kremlinului. Altă tabără – că, dimpotrivă, este foarte bine că acesta a fost primit de Novaia Gazeta și Muratov. Alții spun că am luat premiul care ar fi trebuit să revină lui Aleksei Navalnîi. Probabil că așa își imaginează: m-am dus la Oslo și le-a spus: „ei bine, văd că ați decis să-i acordați premiul lui Aleksei Navalnîi, n-ați putea să faceți mai bine și să mi-l dați mie?”. Nu pot să iau în serios toate aceste povești, pentru că ele nu se bazează pe lucruri reale. Adevărul este că nimeni nu știe care este starea reală a lucrurilor, nici măcar eu.”RFERL: Dacă tot l-ați menționat pe Aleksei Navalnîi, ce părere aveți despre faptul că acestuia i-a fost decernat Premiul Saharov? Dmitri Muratov: „I-am scris o scrisoare lui Aleksei Anatolievici Navalnîi în care l-am felicitat, iar în diferite comentarii am spus deja că acest premiu [Saharov] a fost acordat de mai multe ori oamenilor care, de dragul idealurilor și principiilor lor, au mers la muncă silnică. Așa a fost cu Marcenko, așa a fost cu Kovalev, așa este acum cu Navalnîi. Acesta este un premiu foarte onorabil și îl felicit pe Aleksei Anatolievici pentru acest premiu”.RFERL: Cum vă veți împărți acum responsabilitățile între munca editorială de la ziar și cea nouă care, așa cum ați spus deja, va apărea acum în viața Dvs.?Dmitri Muratov: „Pe 15 noiembrie, așa cum am avut întotdeauna o dată la doi ani, avem alegeri pentru poziția de redactor șef al Novaia Gazeta. Acestea vor fi cele mai oneste alegeri din țară, conduse de Andrei Zaiakin, un minunat specialist în numărarea voturilor și campanii electorale oneste. Acestea vor fi un etalon de alegeri. Dacă voi fi ales eu, atunci în primul rând, bineînțeles, îmi voi dedica în continuare cea mai mare parte a timpului lucrului la Novaia Gazeta și, în al doilea rând, sunt sigur că redacția mă va ajuta foarte mult.De exemplu atunci când Liza Kirpanova, Sașa Djordjevici, Nastia Egorova, Vania Jilin se ocupau de subiectul atrofiei musculare spinale (Novaia Gazeta a investigat situația cu deficitul pe piața rusă de medicamente pentru copiii afectați de această boală gravă), jumătate din redacția noastră s-a ocupat de asta. Așa că și acum cred că la niște lucruri foarte importante pe care vom vrea de făcut redacția noastră va pune umărul. Este o redacție absolut unică, am o încredere absolută în ea, mizez total pe ea și sunt convins că putem răsturna munții împreună. La fel de bine cum ne putem rupe și gâtul.”RFERL: Credeți că acum va trebui să comunicați mai des cu reprezentanții autorităților? Și, dacă da, cum vă gândiți să faceți asta? Despre ce ați putea vorbi cu acești oameni?Dmitri Muratov: „Este o întrebare bună, nu m-am gândit la asta. Mulțumesc, mă voi gândi”.• Ceremonia de acordare a Premiului Nobel pentru Pace pentru 2021 va avea loc la Oslo pe 10 decembrie. 
13:40
În termeni de profit, traficul de persoane este considerată a treia activitate ilicită din lume, situându-se imediat după traficul de droguri si cel de armament.Traficul de persoane există de când e lumea, și nu altceva au făcut pirații etrusci când l-au răpit pe imberbul Dionysos, stârnind mânia zeului, care i-a transformat pe pirați în delfini.Traficul de persoane, comerțul cu sclavi practicat de neguțătorii de oameni, este ceea ce a justificat ocuparea uriașei regiuni pe care o numim astăzi Congo de către belgienii regelui Leopold, care au justificat ocuparea acelui teritoriu de 80 de ori mai mare decât Belgia prin aceea că i-ar fi apărat pe locuitorii junglelor de acolo de negustorii de sclavi musulmani din Zanzibar.Mai spre zilele noastre, traficul de persoane a devenit un business transnațional uriaș, având, în Europa, două mari branșe: prostituția și imigrația clandestină. Despre imigrația clandestină dinspre Bielorusia au discutat de altfel și liderii UE la summitul de două zile din 21-22 octombrie de la Bruxelles.ProstituțiaProstituția, în mai multe țări ale Europei occidentale, a fost un teren de luptă între mai multe rețele inegale, dintre care cea care a reușit să ocupe piața, în țări precum Elveția, Belgia sau Olanda, au fost albanezii, în special kosovarii. În Belgia, cel puțin, lucrul este constatat oficial, cum a spus-o pentru Europa Liberă purtătoarea de cuvânt a procuraturii belgiene Leen Nuyts, un foarte mare număr de tinere din Moldova sunt implicate în prostituție, însă rețelele sunt în general controlate de albanezi din Kosovo și din Albania propriu-zisă.Despre prostituția dinspre Europa de est spre cea occidentală am mai scris aici.Traficul de imigranți ilegaliAcesta a demarat în Europa în urmă cu mai bine de un deceniu și funcționa deja, pe rețele care vin în special prin Balcani, în momentul anului pivot care a fost 2015. În acel an au avut loc atentatele din Paris, în ianuarie 2015 – atentatul de la Charlie Hebdo, iar în noiembrie 2015, masacrul care a făcut 131 de morți și peste 400 de răniți.Tot atunci, în 2015, Angela Merkal a invitat imigranții să vină în Germania, pronunțând celebra frază „Wir schaffen das” („O s-o rezolvăm”, „o să o ducem la capăt”), acela a fost răspunsul, devenit de atunci proverbial, dat de Merkel, când a fost întrebată dacă ea consideră că Germania poate face față unui asemenea flux migrator cum se vedea atunci.Peste un milion de refugiați a primit Germania în acel an, iar Merkel, invitându-i să vină și să se instaleze, spunea prin asta că Germania poate primi sistematic, an după an, câte un milion de refugiați, absorbindu-i și ajutându-i să devină cetățeni responsabili și integrați.Asta, însă, desigur că o vreme a spart traficul de refugiați ilegali și rețelele de „călăuze”, cu tarife cunoscute, care aduc oamenii în Europa, fie pe cale terestră, ca în Balcani, fie pe cale maritimă, cum este „cimitirul marin” cum a devenit Mediterana, dinspre Libia sau Tunisia spre Italia, înainte ca el să redemareze recent.Câteva cifreÎn termeni de profit, traficul de persoane este considerată a treia activitate ilicită din lume, situându-se imediat după traficul de droguri si cel de armament.Potrivit Organizației Internațional a Muncii, munca forțată (considerată parte integrantă a traficului de persoane) generează profituri de 150 miliarde de dolari în profituri ilicite anual. Aceeași organizație estimează că peste 20 de milioane de persoane pot fi considerate a se situa în stare de sclavie modernă, fie ca muncă forțată, fie ca sclavi sexuali.Potrivit departamentului de stat al SUA, Iranul, Rusia și Turkmenistanul sunt țările care oferă cea mai puțină protecție împotriva traficului de persoane.  
13:40
13:10
Bine v-am găsit, doamnelor și domnilor! La microfon e Vasile Botnaru, autorul și moderatorul emisiunii „Punct și de la capăt”. Despre Convenția de la Istanbul vorbim astăzi, pentru că, după ratificarea acestui document internațional al Consiliului Europei, anumite segmente ale societății iarăși au prins la curaj și își anunță opinia separată. Or, Convenția de la Istanbul este despre situații concrete și despre soluții concrete, care trebuie să fie introduse în legislația națională. Nu e prima dată când adversarii Convenției de la Istanbul încearcă să dea peste cap ratificarea sa în Parlament, căutând în disperare diverse argumente. Eu am invitat două experte în materie de discriminare și violență împotriva femeilor, ca să vorbim despre oportunitatea, utilitatea acestei convenții și, eventual, să polemizăm cu acești adversari, dar ei mai puțin ne interesează. Pe noi ne interesează, de fapt, cum se va pune în aplicare această convenție și dacă își face și când își va face efectul această convenție. Până acum, deși experții adversari ai acestei convenții spun că în materie de legislație există tot ce ne trebuie ca să luptăm cu violența împotriva femeii și discriminarea femeilor, în realitate statisticile arată că ne mișcăm foarte greu din varii motive. Și întâi vreau s-o întreb pe Veronica Teleucă (coordonatoarea Coaliției Naționale „Viața fără violență”), apoi pe Mariana Gornea (șefa Secției justiție juvenilă, Procuratura Generală), să vă întreb, mai întâi, dacă e cazul să ne împotmolim în polemici cu adversarii, dacă sunt de luat în seamă sau trebuie să ne vedem de treabă – legislatorii, experții, procurorii, victimele acestor violențe, înarmându-se cu convenția, să meargă mai departe pe această cale?Veronica Teleucă: „Sunt câteva întrebări. O să le iau pe rând: să ne împotmolim în polemici – nu, pentru că ea deja este promulgată și de președinta țării. Deci, este un document care are un caracter obligatoriu pentru statul nostru; să discutăm cu populația, în primul rând cu comunitățile și cu oamenii care se împotrivesc și să explicăm atunci când este cazul, atunci când este ocazia, atunci când este acest spațiu – da, trebuie, pentru că nu este o convenție a cuiva, este o convenție care trebuie să servească, întâi de toate, intereselor femeilor din Republica Moldova.”Europa Liberă: Sau este o soluție – Republica Moldova să iasă din Consiliul Europei, să spună nu mai vrem?...Veronica Teleucă: „Sau da, dar eu la soluția asta nu mă mai gândesc, pentru că mă gândesc că noi totuși vom merge înainte, și nu vom da înapoi, pentru că Convenția de la Istanbul, de fapt, înseamnă că, cel puțin, majoritatea statelor cred că statul nu va da înapoi, dar va merge înainte – mai încet, mai repede, deja depinde de fiecare stat.”Europa Liberă: De ce am zis despre împotmolire? Pentru că, trebuie să explicăm, convenția presupune ajustări legislative. În momentul în care în parlament se va veni cu un amendament, atunci oricum o să polemizați cu deputatul proaspăt Lebedinschi, pe care l-ați văzut deunăzi într-un talk-show, ce argument ingenios a găsit. A zis: „Mai lăsați voi să discutați doar despre violența împotriva femeilor. Voi nu știți cât de violente sunt femeile”. Și a făcut o paranteză: „La mine acasă totul e în regulă, dar am vorbit cu femei de la Rusca, care...” ș.a.m.d. Și atunci o să polemizați cu deputatul Lebedinschi care trebuie să voteze un amendament.Veronica Teleucă: „Bine, eu cred că de polemizat și în parlament, da, trebuie de venit cu critici, de venit cu argumente și este OK să fie și alte păreri, doar că deputatul Lebedinschi probabil nu a citit și nu cunoaște care este situația femeilor de la Rusca, pentru că marea majoritate a femeilor de la Rusca, condamnate pentru omor și pentru leziuni corporale grave, sunt ca urmare a violenței în familie. Deci, după ce au răbdat ani de zile, la un moment dat au luat și și-au omorât partenerul, pentru că nu au mai putut răbda. Exact cum s-a întâmplat în cazul surorilor Haceaturean în Rusia. Fetele și-au omorât propriul tată după ani de violență sexuală, fizică și psihologică. Asta este și la Rusca. De aceea, în cazul în care vii cu astfel de afirmații, cred că trebuie foarte bine de documentat și e bine să mergi și în comunități și să vorbești cu femeile, doar că femeile se deschid de cele mai multe ori tot femeilor, pentru că dacă vine un deputat și spune că la dânsul totu-i bine și frumos, femeile au să tacă, au să-i spună „La revedere!” și au să meargă acasă.”Europa Liberă: Acesta era genul de argument publicistic, dar totuși statisticile... Eu am pornit de la premisa că, în pofida condițiilor legislative care, așa cum iarăși spune dl Lebedinschi, și nu numai el, „sunt fixate în legislație, sunt mecanisme”, statisticile ce spun?Veronica Teleucă: „Mariana o să vină cu statisticile.”Mariana Gornea: „Statisticile, într-adevăr, sunt destul de îngrijorătoare, anual mii de femei trec prin experiențe traumatizante. Adevărul e că nu toate raportează și nu toate au acel curaj ca să se adreseze celor care ar putea să le ajute, în special poliției și altor servicii din teritorii.”Europa Liberă: Imediat trebuie să vă întreb – de ce nu se adresează?Mariana Gornea: „În mare parte, „de ce”-ul acesta este ascuns și de frica sau de dependența de agresor, poate din lipsă de educație sau chiar și de cultură juridică și nu vreau totuși să ignor situația când, uneori, femeile au fost descurajate poate chiar și prin inacțiunile acelor actori obligați să intervină. Mă refer la organele de drept, sunt autocritică și în acest sens.”Europa Liberă: Să le luăm pe rând. Întâi și-ntâi, în familie, când e bătută tânăra nevastă, soacra spune: „Rabdă, că și pe mine m-a bătut”.Mariana Gornea: „Exact. Femeile și, în genere, societatea este ghidată de multe stereotipuri și prejudecăți în acest sens. Eu, fiind și formatoare în cadrul Institutului Național al Justiției, apar și cu diverse prezentări. Sunt uneori nevoită să combat sau să înlătur și acele stereotipuri și prejudecăți de care sunt ghidați chiar și reprezentanții organelor de drept, dar deja asta, vreau să vă spun, că este puțin în trecut. Acum situația este cu totul alta și atitudinea față de această tematică este mult mai serioasă, victimele sunt luate în serios, procedurile corespunzătoare sunt potrivite nevoilor și necesităților acestor victime, dar, desigur, componenta educațională prevalează.”Europa Liberă: Deci, vă întrebam, familia; doi – societatea, adică cei care trebuie să intervină. Există o diferență la oraș și la sat?Mariana Gornea: „N-aș vrea să fac această diferență, dar statisticile totuși sunt diferite, cea mai mare pondere a violenței este în localitățile rurale. Poate explicația este că în localitățile rurale sunt mai puține servicii la care pot să apeleze aceste victime, ele mai greu au acces la susținere și ajutor din partea autorităților sau poate că și situația economică, starea materială a familiei, dependența de agresor. Dacă revenim la statistici, vreau să spun că justiției penale i se acordă un cuvânt de spus în combaterea violenței în familie. În Codul penal a fost introdusă o componentă de infracțiune distinctă – violența în familie. Asemenea practică nu este caracteristică tuturor țărilor europene, în multe state violența comisă între membrii de familie este apreciată sau constituie doar o situație de circumstanță agravantă ce atentează la viața și integritatea persoanei.”Europa Liberă: La noi, în Codul penal aceasta-i o crimă separată, condamnabilă?Mariana Gornea: „Este o crimă separată care inserează toate cele patru sau cinci forme de violență, apropo, care sunt vizate și de Convenția de la Istanbul, și anume: violența fizică, psihologică și spirituală, economică, iar cea sexuală este condamnată la capitolul infracțiunii contra vieții sexuale.”Europa Liberă: La modul practic, când un bărbat urlă la nevasta sa pe motiv că nu i-a încălzit borșul, aceasta-i violență condamnabilă penal?Mariana Gornea: „Da, și aceasta este o formă de violență și dacă această violență continuă și ea se exprimă printr-o conduită violentă de durată, ea exprimă un abuz emoțional care la fel lasă urme. Ele sunt mai puțin vizibile și pentru noi, practicienii, este destul de complicat ca să acumulăm probatoriu și să demonstrăm vinovăția în comiterea acestei forme de violență.”Europa Liberă: Dar până la probatoriu trebuie să audă oamenii care să fie încurajați să lupte cu asemenea fenomene? La modul practic, femeia trebuie să declare că este agresată inclusiv verbal, după aceea trebuie să vină sectoristul, ce trebuie să se întâmple pentru ca acest caz să devină, eventual, unul penal și să ajungă la judecată?Mariana Gornea: „Aș vrea să revin la acea întrebare pe care ați adresat-o anterior.”Veronica Teleucă: „Între conflict și violență să facem diferența asta foarte clară.”Europa Liberă: OK.Mariana Gornea: „Legislația națională, chiar dacă oponenții semnării convenției declară că legislația națională conține norme care combat violența în familie, să știți că aceasta n-a venit chiar de la sine. Deja de ani buni legislația națională este ajustată la prevederile acestei convenții, astfel încât odată ratificată să fie posibil de implementat și să avem indicatori potriviți cerințelor convenției.”Veronica Teleucă: „Adică numai, dacă îmi dai voie, Mariana, că sunt două metode de a ajusta cadrul normativ la prevederile convenției. Or, statul se pregătește până la...”Europa Liberă: ...anticipând.Veronica Teleucă: „Da, un pic, pentru că nu ajustează chiar tot, dar, cel puțin, cadrul normativ în domeniul specializat ori după; majoritatea statelor fac după...”Europa Liberă: În cazul Moldovei cum s-a făcut?Veronica Teleucă: „În cazul Moldovei, practic, noi am avut două valuri de modificări mari la Legea nr. 45, când s-a introdus ordonanța de protecție și ordinul de restricție, în 2016, și când s-a introdus componenta în Codul contravențional, ceea ce, pe de o parte, a creat mitul acesta că am criminalizat justiția, dar aici Mariana cred că foarte bine o să explice, că acesta este un argument deseori folosit de criminalizare a domeniului și a justiției în ceea ce privește violența în familie.”Mariana Gornea: „Și după cum mă întrebați, dacă este obligatorie plângerea victimei. Procedura în cazul violenței în familie este o procedura extra-oficiu, ceea ce înseamnă că inițierea investigațiilor nu depinde de plângerea prealabilă a victimei, dar toți cei care sunt în cunoștință de cauză sau uneori sunt obligați să cunoască, mă refer la autoritatea publică locală, care cu siguranță ar trebui să știe care este situația în comunitatea lor, mă refer la poliție și la alți subiecți cu competențe de prevenire și de combatere a violenței în familie. Odată ce cunosc despre situația violentă în cazul unei sau altei persoane sunt nu doar în drept, dar chiar și obligate să sesizeze și să refere cazul investigației.”Europa Liberă: Un sectorist care n-are transport, are patru sate de umblat; un primar care are de tras apă și de găsit cărbune să se autosesizeze din cauza unui scandal sau unui conflict, și aici vă rog să mă lămuriți – violența și conflictul –, deci e puțin probabil ca el să aplece urechea. Dacă, Doamne ferește, se întâmplă un omor sau prejudicii foarte grave la sănătate, atunci, da, reacționează, pentru că vine televiziunea și face reportaje.Mariana Gornea: „Din păcate, într-adevăr, uneori intervenția este tardivă și atunci când lasă violența urme grave, cazul este pus în evidența atât a poliției, cât și a altor servicii. Într-adevăr, atunci când investigăm suntem obligați și să constatăm care sunt acele condiții și cauze care au determinat violența, în special în cazurile când violența este soldată cu urmări grave sau, Doamne ferește, letale. De fiecare dată practic ne convingem că despre acest caz societatea cunoștea, comunitatea însă a tăcut, n-a venit nimeni în ajutorul și în susținerea acestei victime, acestei persoane și ea, rămânând unu la unu cu agresorul, a avut de suferit în acest fel.”Europa Liberă: Veronica, argumentul social, să le spunem, eventual, și deputaților care au acasă condiții bune, de ce totuși trebuie să avem grijă de victimele violenței? Ce repercusiuni în timp are? Oamenii aceștia care cresc după asta copii, victimele violențelor nu pot să vină la serviciu, trebuie să se ducă la doctori să se trateze etc. Dacă o luăm, așa, strictamente din punctul de vedere...Mariana Gornea: „...uman...”Europa Liberă: Nu doar uman, strictamente managerial?Mariana Gornea: „E o întrebare foarte bună, pentru că eu mi-am dat seama și noi ne-am dat seama că cu guvernanții de multe ori trebuie de vorbit în cifre și costurile violenței – am să verific încă o dată cifra care este, ca să nu vin cu cifre din pod – în 2017, din câte țin minte, a fost efectuat un studiu de cost al violenței față de femei și violenței în familie. Costurile sunt uriașe pentru sistemul de justiție, pentru sistemul medical și pentru sistemul social, fiindcă polițiștii, asistenții sociali sunt persoane care trebuie să se ocupe cu aceste cazuri. Cu cât mai multe cazuri sunt, cu atât mai mult trebuie să fie și ei implicați, costurile acestea adiționale de plasament, de transport la fel, de tratament, mai ales când trebuie să fie spitalizare. Astea sunt costurile vizibile, plus mai sunt costurile invizibile. În marea majoritate, femeile suportă costurile acestea invizibile personal, pentru că până nu am avut asistență juridică garantată de stat femeile își plăteau avocatul singure, dacă nu veneau la un centru unde este asistență juridică. Eu, bunăoară, am avut o situație când o femeie și-a vândut vaca și purcelul, ca să-și plătească avocatul doar ca să ajungă, în sfârșit, ca partenerul să fie pedepsit în instanța de judecată. Costurile medicale, pentru că multe femei nu au asigurare medicală, ele lucrează la negru, primesc salariul în plic, nu au asigurare medicală și guvernul nu are calitatea de asigurare pentru aceste femei. Costurile medicale sunt mari, începând de la comoție și terminând cu diferite hemoragii interne și multe, multe alte lucruri care se descoperă pe parcurs.”Europa Liberă: Și greu se recuperează...Mariana Gornea: „Da, și greu se recuperează. Costurile atunci când lipsește de la lucru, deja nu mai vorbim de costurile când lipsește de la lucru, nu știu, costurile de a pleca undeva, o femeie când este în situație de abuz nu se va mai putea concentra pe altceva, pentru că pentru ea la momentul respectiv siguranța și protecția sunt nevoia de bază, ea nu va mai putea fi un cetățean deplin. Deci, foarte autonom, foarte integrat în societate. Acum haideți să ne uităm și la copii, pentru că copiii sunt cei care transmit aceste consecințe sau acest bagaj invizibil. Este o diferență foarte mare între un copil dintr-o familie bună, unde nu există violență, unde părinții investesc tot în acest copil, activități de tot felul și este o diferență foarte mare între un copil în a cărui familie există violență, unde mama lui este bătută. Și iată, apropo, Convenția de la Istanbul vorbește despre faptul că copilul deja nu are statutul de martor al violenței, el este victimă. Deci, ce înseamnă „martor”? Eu privesc cum mama mea este bătută și eu sunt, așa, un martor pasiv? Nu, tu retrăiești, mai ales dacă ești un copil, tu faci parte din acest tablou, tu interiorizezi toată această violență. Și atunci trebuie să alegi un model sau altul. Dacă este o fetiță, este mai mult înclinată să preia acest model de victimă sau de agresoare în raport cu propriii copii, pentru că, da, ea transmite același model de relaționare, altul nu a văzut. Și băieții...”Europa Liberă: Și convenția ce recomandă, apropo, pentru situația copiilor?Veronica Teleucă: „Îmi permiteți?”Europa Liberă: Da.Veronica Teleucă: „Convenția în acest sens indică foarte clar și tranșant că în asemenea situații copiii urmează să fie recunoscuți nu ca martori, dar ca victime și, respectiv, noi, organele de drept, suntem obligate să-i atragem în proces, la fel, în calitate de părți vătămate și, respectiv, o altă calificare a faptei va fi și alt impact al pedepsei penale la care urmează să fie supus agresorul. Ordonanța de protecție este un mecanism de protecție și de garantare a siguranței victimei destul de valoros.”Europa Liberă: Când spuneți „ordonanța de protecție”, să explicăm, asta e vorba despre obligarea agresorului să se țină mai departe de victimă?Veronica Teleucă: „Deci, ordonanța de protecție, pe de o parte, are ca scop de a proteja partea vătămată sau victima violenței în familie, dar pe de altă parte, impune niște restricții pentru agresor. De multe ori ordonanța de protecție de protecție este confundată poate cu o sentință și se așteaptă la fel să fie comis actul de violență, apoi să intervină cu această solicitare de emitere a ordonanței de protecție de către instanța de judecată. Menționez că ordonanța de protecție este un mecanism care are drept scop să prevină violența. Și iată atunci când victima ne declară că ea simte acest pericol al violenței la care poate fi supusă din partea agresorului, atunci instanțele de judecată practic sunt obligate să elibereze această ordonanță.”Europa Liberă: Ați auzit și Dvs., și eu am auzit situații în care ordonanța este neglijată de către agresor. Ce pățește agresorul în acest caz?Veronica Teleucă: „În situația încălcării ordonanței de protecție la fel este prevăzută o răspundere penală distinctă. Este vorba de articolul 3201 din Codul penal, care așa și este intitulat: Răspundere penală pentru neexecutarea ordonanței de protecție. Sunt și aici cifre destule, anual documentăm 200-300 de asemenea cazuri. Totuși, statisticile spun, chiar în ultimele luni, apropo, că numărul de cazuri de încălcare a prevederilor ordonanței de protecție este în scădere și aceasta se datorează nu doar nivelului mai înalt de conștientizare de către agresor, dar și faptului că, odată eliberată această ordonanță, agresorul este monitorizat electronic și această monitorizare electronică are loc sau este ghidată de către Serviciul de probațiune.”Europa Liberă: Deci, efectul benefic al tehnologiei. Veronica Teleucă: „Exact. Uneori e așa.”Europa Liberă: Acum să vă întreb o chestiune mai așa, iarăși eu sunt în ipostaza să fiu avocatul diavolului, să încerc să prezint logica adversarilor, care spun așa: „Dlor, voi interveniți într-o tradiție, interveniți într-o societate, unde „valorile” spun că femeia nebătută este ca și casa nemăturată sau că trebuie să nu iasă din cuvântul bărbatului, n-are voie să intre în altar etc., etc. Dvs. veniți cu această convenție pe un teren care poate încă e devreme și societatea nu-i pregătită, la ruși au introdus „suverennaia demokratia” ș.a.m.d. La adoptarea acestei convenții, pentru ca să se miște carul din loc, poate trebuie făcute niște paranteze, mai ales acolo unde adversarii sunt alertați, știți foarte bine, din cauză că deschide, vezi Doamne, o portiță cu asumarea rolului social, familii de gay ș.a.m.d.Mariana Gornea: „Eu o să răspund la întrebarea aceasta, dar mai înainte de asta...”Europa Liberă: Ați găsit cifra?Mariana Gornea: „Am găsit cifrele. Deci, pentru sistemul de sănătate – 15 milioane 845 de mii, pentru sistemul de protecție socială – 5 milioane 195 de mii, pentru sistemul juridic, aspecte juridice – 14 milioane 990 de mii pe an. În perioada 2012-2016, Republica Moldova a pierdut la CEDO 81.450 de euro în calitate de despăgubiri, costurile suportate de victime depășesc o dată și jumătate contribuția statului. Acestea sunt costurile financiare, dacă vorbim în cifre, deja nemaivorbind de costurile invizibile, de care am vorbit atunci când copiii transmit aceste lucruri.”Europa Liberă: Deci, cei care nu se sensibilizează la argumente umanitare să asculte de cifre.Mariana Gornea: „Să asculte de cifre, da. Și asta este, tot timpul trebuie să prezentăm și un stat normal vrea să progreseze economic, vrea să aibă cetățeni psihologic OK.”Europa Liberă: Sună cinic, dar așa-i.Mariana Gornea: „Așa este, da...”Europa Liberă: Întrebarea mea este despre cât de matură și de pregătită este societatea să accepte schimbarea paradigmei valorice?Veronica Teleucă: „Când noi am introdus ordonanța de protecție și ordinul de restricție, știu că am avut o întâlnire și cu reprezentanții bisericii, pentru că la fel era: „Cum să scoți bărbatul din casă, dacă asta-i casa la care a contribuit și el și a construit?”. Da, într-adevăr, a construit, a contribuit... În primul rând, se uita că nu se decide asupra dreptului de proprietate în cadrul ordonanței de protecție sau ordonanței de restricție, dar a fost o rezistență mare în principal din partea reprezentanților bisericii.”Europa Liberă: A fost?Veronica Teleucă: „Da. Noi am avut și o întâlnire, discuții, pentru că au fost discuții publice...”Europa Liberă: Nu, dar spuneți în trecut „a fost”. Și acum?Veronica Teleucă: „Anume la instrumentul ordonanței de protecție și de restricție. Și țin minte că am avut o întâlnire în cadrul căreia un preot care avea o fetiță și-a imaginat că este vorba despre fetița lui și după asta întrebări n-au mai fost referitoare la necesitatea ordonanței de restricție. Am mers pe poveste, pe povestea unei fetițe, fete, tinere femei, femei...”Europa Liberă: Am înțeles. Dar acum?Mariana Gornea: „Dacă îmi permiteți, completez eu.”Europa Liberă: Da. Mariana Gornea: „Referitor la valoarea convenției și a tot ce ține de prevenirea și combaterea violenței în familie. Violența în familie, în primul rând, este despre atentarea la integritatea fizică și psihologică a unei persoane, este despre limitarea în libertate a persoanei, este un atentat la demnitatea ei și afectează nu doar persoana concretă care este abuzată, cum am mai menționat, dar și toți membrii familiei și, în felul acesta, întreaga societate. Nu poți crea o societate democratică, o societate care să fie ghidată de o bunăstare, atunci când în familie persoanele se simt neprotejate și neajutorate. Și în convenție nu este nimic despre igienă și despre...”Europa Liberă: Mariana, și eu încerc să vă spun că și bunica noastră a fost bătută, a născut în fân și nu i s-a mai întâmplat nimic, da?Mariana Gornea: „Trăiau în alte timpuri. În sfârșit, avem ocazia și oportunitatea, și terenul de a ne simți protejați și de a transmite mesajul tuturor celor care mai trăiesc în acest cerc al violenței că e timpul să-l întrerupă.”Europa Liberă: De ce?Mariana Gornea: „Pentru că aceasta este o încălcare a drepturilor omului și fiecare om, și fiecare persoană are dreptul...”Europa Liberă: Dar lăsați-ne cu drepturile omului și ale femeilor, mai ales. Noi suntem o societate în care bărbatul e stâlpul familiei, casa nemăturată ș.a.m.d., așa gândește foarte multă lume, ce facem cu ei?Mariana Gornea: „Componenta educațională contează foarte mult.”Veronica Teleucă: „Chestia asta pe mine de fiecare dată mă enervează foarte mult...”Europa Liberă: Așa, asta și urmăresc.Veronica Teleucă: „Mi-am dat seama. De obicei, argumentele acestea le auzim de la bărbați, pentru că noi suntem într-un context patriarhal, deși toată lumea spune că nu, nu, femeile...”Europa Liberă: Care, apropo, statistic sunt minoritari.Veronica Teleucă: „Sunt minoritari, dar bărbații au deținut pe timpuri și privilegiile, și puterea în societatea și evident că toate aceste argumente au să vină în primul rând de la bărbați. Noi mergem pe două căi în astfel de argumente, fie pe partea de încălcări ale drepturilor omului, valori democratice, nu ne reprezintă violența ca valoare societatea și tot așa și mergem pe partea asta financiară, cum am spus, și mergem pe partea umană. „Dvs. vreți ca ai Dvs. copii să trăiască așa, vreți ca fetița Dvs. să se teamă să iasă în stradă, pentru că nu se știe cine o să fie prin troleibuz sau cumva să o atragă în mașină, pentru că eu, de exemplu, am o fată adolescentă, ea când mergea pe stradă și era de multe ori agățată (și asta au s-o spună o grămadă de fete) în stație, niciodată nu i-am spus: „Să intri în polemici, Laura, să vorbești despre drepturile omului” și nu știu ce. Nu, eu îi spuneam: „Suni la poliție, vorbești cu voce tare, te uiți primprejur unde tu ești, ca poliția să te poată localiza și vorbești așa ca să te audă băiatul sau bărbatul din mașină”. Deci, asta este întrebarea: „Tu ce fel de societate vrei la modul practic pentru copiii tăi?”, pentru că o bună parte din cei care sunt împotrivă au copii și o bună parte n-ai să-i poți schimba.”Europa Liberă: Și funcționează argumentul acesta?Veronica Teleucă: „Da, în mare parte. Sunt cazuri când echilibrăm argumentele și pe partea asta de standarde internaționale și nu știu ce, care sună bine, da, dar mergem la modul practic: „Ce fel de societate vrei pentru tine, pentru copiii tăi, pentru mama ta, pentru oamenii din jur, în primul rând?” Da, sigur că tu te uiți la partea asta a violenței fizice, pentru că ea șochează cel mai mult, dar sunt formele acestea subtile și trebuie de discutat că este vorba și de hărțuire, hărțuire în stradă, hărțuire sexuală la universități sau la locul de muncă umilință, care-i violență psihologică – umilință, intimidare, batjocură, zeflemea, ș.a.m.d., pentru că este un spectru foarte larg. Tu ce fel de familie vrei pentru copiii tăi? Și când începi să vorbești despre lucrurile acestea... Iată eu mi-am adus aminte de „Dragă deputat, ascultă-mă și pe mine”, un ciclu de scrisori pe care l-a inițiat Centrul de Drept al Femeilor, de la femeile care au trecut prin violență, unde povesteau despre viața lor, cum s-a ajuns la asta, că era o violență structurală, dintr-o familie în alta. Și violența vine la pachet tot timpul cu un șir de probleme – cu sărăcia, cu mult alcoolism sau dependență de droguri, cu probleme medicale, probleme medicale serioase, pentru că femeile acestea au atacuri de panică, depresii, anxietate, fobie socială. Cu multe din ele atunci când merg să se angajeze, merge și un reprezentant al organizației care le-a ajutat pe parcurs, pentru că ele se tem, se tem să vorbească în public. Eu am avut o cunoștință care spunea că, după ce a intrat într-o relație normală după o relație abuzivă, întreba partenerul: „Se poate să mă duc la WC? Se poate să iau asta?”. Șocul lui a fost mare: „Dar de ce îți ceri voie?”, ca după aceea, în terapie, ea să-și dea seama că asta făcea, asta făcea în familia de origine – își cerea voie –, asta a făcut și mai departe. A nimerit, evident, într-o relație violentă, familia de origine i-a fost foarte violentă.”Europa Liberă: Guzel Iahina... Veronica, iarăși în rolul meu de provocator vă adresez și așa o întrebare: Oare femeile sunt total nevinovate atunci când se întâmplă scandaluri urmate de violență? Oare nu cumva și femeile au o contribuție când, de exemplu, se apucă să discute cu bărbatul care vine beat și-l provoacă sau când ele se îmbracă provocator, sau când la televizor se promovează un comportament de obiect sexual, de jinduire sexuală și atunci e logic că șeful ca să angajeze secretara se uită la ea ca la un obiect sexual etc.? Cum răspundeți la această întrebare provocatoare?Mariana Gornea: „Da, mai este o tendință, într-adevăr, de a plasa pe umerii victimelor vinovăția pentru ceea ce li s-a întâmplat. Noi spunem că, și iarăși nu este poate vocea unui jurist, dar e vocea unui psiholog, dar ghidăm și juriștii ca să țină cont că violența nu este provocare, fiecare trebuie să răspundă pentru acțiunile sale și dacă n-a reușit ceva să...”Europa Liberă: Adică, curmăm din start?Mariana Gornea: „Exact. Dacă a trecut în violență acel conflict despre care ați spus Dvs., eu cred că se întâmplă, în primul rând, pentru că acea persoană nu are inteligență emoțională suficientă ca să depășească altfel decât prin violență. E mai ușor atunci când tu te simți mai puternic fizic să deții controlul asupra persoanei, însă noi mai spunem că atunci când tu ești mai puternic fizic, asta nu înseamnă că tu ești o persoană puternică per ansamblu.”Europa Liberă: Deci, femeile nu sunt vinovate?Mariana Gornea: „Da, referitor la conflict și violență. Deci, diferența cea mai mare este că atunci când există o situație de conflict, persoanele atacă ideea și fiecare vine cu argumentele sau contraargumentele sale, nu neapărat să escaladeze într-o violență, dar dacă escaladează în violență, atunci deja persoana atacă altă persoană, și nu ideea ei. De aceea, ea și trebuie să fie stopată și pedepsită, pentru că trebuie să-ți asumi și responsabilitățile pentru faptele tale.”Europa Liberă: Veronica, cum lucrați cu femeile ca ele să rămână mai deștepte decât agresorii?Veronica Teleucă: „Acum mă întorc un pic la ceea ce a spus și Mariana referitor la diferența dintre conflict și violență, pentru că de multe ori se aduce argumentul acesta: „Da, acuși vom umple pușcăriile cu toți bărbații, că în fiecare familie există conflicte”. Și tot timpul se spune termenul „există conflicte”. Da, în fiecare familie există conflicte, tensiuni, certuri, neînțelegeri, pentru că asta-i o dinamică normală, în conflict nu există victimă și agresor. Deci, ambii au responsabilitatea pentru ce se întâmplă acolo, pentru situație, în conflict nu există relație de putere și control. Ceea ce a spus Mariana că este mai puternic fizic, dar omul care este agresor se simte mai în drept în general, psihologic se simte mai în drept să-și educe femeia, copiii, să-i pună la punct, să le arate locul. Și aici de unde vine inteligența emoțională sau modelul acesta de masculinitate? Bărbații care nu sunt învățați să coopereze, să vorbească, să comunice, în general la noi nu este cultura asta a comunicării nonviolente, dar pentru că se vorbește acum despre cultura asertivă a comunicării nonviolente, tu trebuie să taci, să rabzi, să...”Europa Liberă: Să închizi gura. Lev Tolstoi...Mariana Gornea: „Bine, asta reflecta realitatea care era atunci. Vorbim de Rebreanu, da?”Europa Liberă: De exemplu.Mariana Gornea: „Apropo de Rebreanu, pământul era considerat mult mai important decât viața și sănătatea acestei femei, proprietatea. Exact același fel de mentalitate a fost atunci când am vorbit despre ordonanța de protecție...”Veronica Teleucă: „Cum bărbatul să părăsească propria locuință, dacă-i a lui?”Mariana Gornea: „Da, casa era mai importantă decât viața sau sănătatea acesteia.”Europa Liberă: Dar nu plecați de la întrebarea mea provocatoare. Dacă totuși femeia, ca să evite violența, ar putea să se muleze pe un bărbat agresiv? Veronica Teleucă: „Iarăși pornesc de la ideea că, dacă este conflict, atunci ambii trebuie să se adapteze și ambii trebuie să vadă care sunt necesitățile și prioritățile individuale și ale familiei sau ale cuplului, dar eu nu mi-aș asuma acum responsabilitatea să spun că femeia trebuie să educe bărbatul. Noi nu suntem educatori, noi nu trebuie să educăm pe cineva, noi intrăm într-o relație deschiși, nu să educăm.”Europa Liberă: Nu de educație, eu zic să se muleze pe o situație reală, când așa cum ați spus Dvs. de la Rebreanu pornind, bărbatul care dacă el câștigă bani, el consideră că femeia este proprietatea lui, copiii la fel. Și în momentul în care nu se comportă femeia așa cum își imaginează el se începe conflictul și agresiunea.Mariana Gornea: „Eu cred că nu. Sunt categoric împotriva faptului ca femeia să-și modeleze comportamentul ca să evite agresiunea sau violența și să-și păstreze viața. Asta se întâmplă de cele mai multe ori.”Europa Liberă: E o cale greșită?Veronica Teleucă: „Da, e o cale greșită, pentru că niciodată nu ai să-i intri în voie și de fiecare dată ai să inventezi alte și alte scenarii de supraviețuire. De ce ai mers, de exemplu, de la troleibuz până acasă 15 minute, dacă drumul durează 7 minute? Data viitoare, tu ai să alergi acasă ca să te încadrezi în 7 minute. De ce copiii fac gălăgie, când eu vin acasă și-s obosit? Data viitoare tu ai să le spui copiilor: „Copii, înainte de a veni tata, să nu vă aud și să nu vă văd”. Deci, motive au să fie tot timpul, pentru că, cum a spus și Mariana, nu este o situație, omul în sine, problema este în om. Problema este în felul cum a fost educat, în stereotipurile lui, în ideile lui, nu știu, fiecare are un...”Europa Liberă: Și aici urmează întrebarea, dacă dezvoltăm un serviciu de asistență psihologică tocmai pentru ca și bărbatul, și femeia cu conflictul lor să vină, convenția presupune și asta cumva?Mariana Gornea: „Medierea – nu.”Veronica Teleucă: „Da, convenția presupune nu medierea, convenția presupune și lucrul cu agresorii, într-adevăr.”Mariana Gornea: „Și cu băieții, nu numai cu agresorii.”Veronica Teleucă: „Da, și cu băieții. Noi menționăm, chiar atunci când sunt pronunțate sentințe de condamnare, nu este suficient să intervii cu măsuri și cu pedepse penale punitive, este cazul ca să fie referit și acelor servicii care cel puțin vor încerca să schimbe comportamentul violent al persoanei.”Europa Liberă: Și asta costă mult? Veronica Teleucă: „Eu nu știu care sunt costurile serviciilor pentru agresori, acum chiar n-am să vă pot spune, pentru că ele sunt întreținute de către finanțatori, noi avem la momentul actual patru servicii pentru agresori, este la Drochia, Ocnița, Căușeni și Chișinău. La Drochia este cel mai dezvoltat centru pentru agresori. Și aici este o chestie importantă de care trebuie să ținem cont. Într-adevăr, în convenție se vorbește, ceea ce uită oponenții, uită să se uite la faptul că se vorbește despre băieți și bărbați.”Mariana Gornea: „Nu uită, ei nici nu citesc, vin cu concluziile făcute fără a răsfoi, cel puțin, acel proiect.”Veronica Teleucă: „Da, cred că se opresc la termenul de „gen”, mai departe nu mai merg. Centrele pentru agresori au programe educaționale. Programe educaționale în cadrul cărora se discută cu agresorii deja când sunt agresori, când au statutul de agresori. Deci, ei vin, au un caracter obligatoriu de a veni. O bună parte, dar foarte mică, numai țin minte care e procentul, dar tare mic...”Europa Liberă: Cum sunt alcoolicii trimiși la cercul acesta... Veronica Teleucă: „Alcoolicii trebuie să fie în remisiune, deci ei nu pot veni în faza când sunt dependenți, pentru că compromitem programul.”Europa Liberă: Da, dar în filme așa ne arată, îl obligă poliția să se ducă să stea 10 zile la corecție.Veronica Teleucă: „Bine, acolo cumva programul educațional este ca un suport, merge consilierea de grup și consilierea individuală, în consilierea individuală se vorbește individual și este...”Europa Liberă: Da, dar eu vă întrebam de costuri, pentru că statul trebuie să adopte lege, să pregătească psihologi, să aloce bani pentru clădiri, încăperi, nu știu ce, acestea sunt niște costuri?Mariana Gornea: „Da, va trebui. Statul și acum are, de fapt, anumite costuri, le-am citit mai devreme. Dacă statul va interveni pe partea de educare mult mai devreme ca lucrurile acestea să se întâmple, costurile vor fi mai mici.”Europa Liberă: S-ar reduce din cifrele acestea...Mariana Gornea: „Da, costurile vor fi mai mici. Și plus la asta, haideți să nu uităm totuși că noi avem programe de asistență financiară externă foarte mari, resurse financiare în Republica Moldova pentru acest domeniu sunt și vor fi.”Europa Liberă: Și ultima întrebare iarăși la fel de provocatoare, vă arde vouă acum de drepturile omului, când se scumpește gazul și vine iarna?Mariana Gornea: „Da! Eu mă așteptam la o asemenea întrebare – ce folos că ai să ai gaz în casă și căldură, dacă oameni nu vor fi acolo? Or, v-am mai spus, violența, dacă nu este stopată la timp, poate escalada în cazuri letale. Să nu uităm că viața și sănătatea persoanei prevalează asupra altor aspecte materiale.”Europa Liberă: Din toată discuția asta, eu am să apelez la argumentul imparabil pe care l-a dat Veronica. Gândiți-vă dvs., cei care aveți copii, dacă vă doriți o familie în care să troneze violența, dacă insecuritatea în stradă, la serviciu, la școală, bullying ș.a.m.d. – astea toate sunt o normă și dacă în ultimă instanță vrem să ne mutăm mai la Vest sau la Est, pentru că, din păcate, frontiera cam așa trece – cu cât mai la Est, cu atât fenomenele acestea sunt mai acasă, vezi Afganistanul, vezi o sumedenie de exemple, vezi Rusia care nicidecum nu poate să scape de trena asta de ne-europenitate și tot caută justificări în loc să caute soluții. Și până la urmă, dvs., cetățenii, prin reprezentanții pe care îi trimiteți în parlament, decideți ce viață vă doriți nu atât vouă, cât copiilor și nepoților dvs. Un adevăr greu de contestat.Doamnelor și domnilor, aici s-a încheiat emisiunea noastră de astăzi, la care au participat Veronica Teleucă, coordonatoare la Coaliția Națională „Viața fără violență”, și Mariana Gornea, șefă a Secției justiție juvenilă de la Procuratura Generală. Ne reauzim peste o săptămână. Până atunci, ne puteți asculta zilnic, dimineața și seara, pe frecvențele cu care v-ați obișnuit sau pe internet, la orice oră. Iar sâmbătă, ca de obicei, vă dă întâlnire Valentina Ursu, după care negreșit o vom lua de la capăt. Pe curând!
08:20
Mai multe ştiri
©2004—2021 News.yam.md. Toate titlurile si continutul stirilor apartin surselor respective.
Republicarea materialelor este posibila doar cu acordul sursei.Condiţii de utilizare.