Rama Albastră. Fotografii de pe pereții caselor abandonate, pe Instagram

Europa Libera, 26 noiembrie 2021 01:20

Fotografiile vechi de prin case abandonate pot reda nu doar istoria unei familii, dar şi a regiunii. Surprind nu numai spațiile din locuințe, îmbrăcămintea ori coafurile de epocă, dar şi trăiri, emoţii şi un portret colectiv al epocii. Este convingerea lui Victor Organ, un tânăr care a terminat Academia de Arte şi a lucrat un an la Arhina Naţională, ocupându-se de digitalizarea fototecii naţionale. El îi îndeamnă pe oameni să aducă imagini vechi din albumele de familie, care vor fi scanate, restaurate şi valorificate.Proiectul numit „Rama Albastră” este în grija câtorva tineri care fac voluntariat, dar care îşi propun să adune o arhivă digitală, o hartă interactivă şi să spună istoriile din spatele fotografiilor. Victor Organ spune că ideea i-a venit după ce a cutreierat mai multe case abandonate, pe a căror pereţi rămesese colaje cu cele mai importante momente din viața oamenilor plecaţi demult în altă lume.„Noi facem restaurarea pentru a motiva oamenii să aducă fotografii, pentru că noi nu doar le scanăm şi poftim înapoi originalul şi digitalul, dar uite putem să le facem într-o calitate mai bună, să le scoatem găurile, zgârieturile, colbul, petele sau să facem faţa mai clară. Mergând în drumeţie cu prietenii mei şi intrând în diferite case părăsite şi fotografiind casele acestea părăsite, am observat că acolo nu sunt numai pereţi, este o icoană, chiar dacă au căzut doi pereţi stau hainele în cuier, poţi să găseşti şi fotografii”.Europa Liberă: De ce trebuie salvate fotografiile vechi?„Pentru a înţelege istoria, în primul rând, pentru a ţine vie flacăra asta a memoriei”.Victor a reuşit cu ajutorul unui cont pe Instagram să şteargă praful de pe imagini surprinse decenii în urmă, dar rămase uitate în nişte sertare. El i-a îndemnat pe elevi de liceu să caute poze cu buneii lor şi să răscolească contextul istoric în care au trăit.Foto: satul Bădragii Noi, raionul Edineț, anul 1950Tânărul spune că a plecat de la Arhivă pentru că digitalizarea nu mai este o prioritate pentru noua conducere, dar şi din cauza salariului modest. Dar nu a abandonat recuperarea istoriei în imagini. Se gândeşte să scrie un proiect pentru care să găsească finanţare, pentru că este convins că ideea lui va avea priză la public şi ar putea implica mai mulţi entuziaşti în istoria fotografiei.„Era o situaţia încordată acolo, mai mult legată de politic, era slab cu salariul, asta era tot timpul, şi am zis că ajunge să fac voluntariat şi pot să-l fac şi eu, fără cenzură, fără control, pentru că tot ce postam eu trecea vreo cinci controale. Noi putem să facem mult mai multe chestii şi să adunăm mult mai mult material şi eu sunt sigur că o să vină multă lume. Noi deja avem peste 200 de fotografii”.Foto: Nuntă în satul Găuzeni, raionul Șoldănești, anul 1948Victor Organ este discipolul fotografului Nicolae Pojoga, la fel ca şi Victor Găluşcă, un alt tânăr implicat în salvarea patrimoniului fotografic. Nicolae Pojoga care este profesor la Academia de Arte îşi îndeamnă studenţii să descopere farmecul arhivelor de familie. Pojoga este convins că anii 50-60 ai secolului trecut rămân nevalorificaţi din punctul de vedere al imaginilor, or tocmai acea perioadă a lăsat amprente adânci asupra omului sovietic plămădit de fostul regim.„Este aici un arc de timp important, în opinia mea, anii 50-60 care au fost cruciali. Sovieticii au impus foarte dur altă ideologie precum că tot ce e vechi merită călcat în picioare. Atunci s-a făcut o ruptură şi ce a ieşit vedeţi, oamenii nu-şi respectă trecutul. Pe mine mă interesează foarte mult acest proiect, căci măcar ceva se mişcă, se mişcă şi în mintea foştilor studenţi, şi în mintea oamenilor”.Întrucât tot mai mulţi cetăţeni ai R. Moldova pleacă din ţară, „Rama Albastră” sau albumele de familie în format digital îi pot însoţi în orice colţ de lume, zice Victor Organ, căutând aplicarea practică pentru proiectul ce-l pasionează. Iar fotograful Nicolae Pojoga se arată convins că iniţiative de acest fel pot avea succes, chiar şi numai cu entuziasm, depinde doar dacă le captezi interesul celor cărora li se adresează. El dă exemplu hărţilor digitale Google, cu integrarea imaginilor fotografice, aplicaţii care demult nu mai sunt o noutate în alte ţări. La fel şi istoria în fotografii din case părăsite se poate muta în mediul virtual tot mai confortabil. 

Citeşte toată ştirea

• • •

Alte ştiri de Europa Libera

Acum 4 ore
07:40
Ştiri, interviuri, analize. Programul care stabileşte agenda zilei. Programul în care puteți asculta rubrica lui Iulian Ciocan „Realitatea cu amănuntul” şi „Jurnalul de corespondent”, semnat de corespondenţii Europei Libere în străinătate.  In fiecare miercuri, Europa Liberă vă invită la „Librăria din cartier”.
07:00
Ştiri, informaţii, interviuri, corespondenţe. De luni până vineri de la ora 6.30 la 6.45.
06:20
06:10
Din agenda principalelor evenimente anunțate ale zilei.
Acum 6 ore
04:30
Președintele Statelor Unite Joe Biden l-a informat pe omologul său rus Vladimir Putin despre „adânca îngrijorare” cu privire la masarea de trupe rusești în apropiere de Ucraina, avertizînd că Washingtonul și aliații săi „vor răspunde cu măsuri economice ferme și de altă natură în cazul unei escaladări militare”, se spune într-un rezumat al discuțiilor avute de cei doi lideri în 7 decembrie, prin videoconferință, rezumat pus la dispoziție de Casa Albă.„Președintele Biden și-a reiterat sprijinul pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și a făcut un apel la detensionare și la revenirea la diplomație”, se mai spune în documentul citat.Cei doi președinți au vorbit puțin peste două ore în videoconferință, a treia rundă de discuții directe între cei doi din ianuarie încoace.Kremlinul nu a comentat deocamdată cu privire la discuțiile de marți.Oficialitățile ucrainene spun că mai mult de 90.000 de militari ruși au fost masați la granițele Ucrainei, și în peninsula Crimeea, ocupată cu forța de Rusia în 2014.Estimările serviciilor de informații americane sugerează că numărul militarilor ruși desfășurați la granițele Ucrainei ar putea în cele din urmă să ajungă la 175.000. E una din cele mai masive mișcărr de trupe rusești spre Ucraina din ultimii ani, în afara exercițiilor militare obișnuite, anunțate în prealabil.Aceste mișcări de trupe și absența procedurilor de notificare obișnuite au declanșat semnale de alarmă nu numai în Ucraina dar și în multe țări din Alianța Nord-Atlantică, în special cele din Europa de est.Potrivit rezumatului de la Casa Albă cei doi președinți au mai discutat și despre dialogul americano-rus legat de stabilitatea strategică, despre atacurile cibernetice cu scopul de a obține recompense și despre cooperarea în chestiuni regionale cum ar fi Iranul. 
Acum 8 ore
03:10
Acum 12 ore
00:20
Discuția prin video de astăzi a lui Vladimir Putin cu Joe Biden, despre situația din Ucraina și tensiunile de la frontieră, are loc în condițiile în care serviciile secrete SUA, dar și experți NATO, estimează că numărul trupelor rusești la granița Ucrainei ar putea urca la 175.000 și că un atac ar putea veni din patru direcții, inclusiv dinspre Crimeea.Experții se așteaptă ca Putin să îi ceară lui Biden ca, în ciuda promisiunii făcute de NATO Kievului în 2008, Ucraina să nu fie niciodată primită în Alianță. S-a mai spus că pentru Putin, Ucraina i-a fost „furată” Rusiei de către Occident. Pentru Putin, orice nouă extindere a NATO, in special in Ucraina, ar însemna – cum a spus el – încălcarea unei "linii roșii".Este limpede că Biden dispune în realitate de o marjă de manevră foarte redusă aici. Washington Post, de pildă, estimează că Biden, care l-a tratat deja pe Putin de «asasin» (killer) are la îndemână un arsenal retoric și un set de argumente foarte redus.În ajun, principalele cinci mari puteri occidentale au lansat un nou avertisment Rusiei, punând-o în gardă contra unei intervenții militare în Ucraina. În timp ce Rusia este acuzată că pregătește un atac asupra Kievului, în scopul probabil de a anexa Donbasul, regiunile rusofone din est, Paris, Londra, Roma, Berlin și Washington au reamintit necesitatea ca Moscova să mențină negocierile pașnice cu Kievul.Inițiativa comună a avut loc ieri seară, în ajunul videoconferinței de astăzi între Biden și Putin, dar în urma unui avertisment, ieri, al SUA, care a avertizat Rusia că va exista o ripostă în cazul unei agresiuni împotriva Ucrainei.La jumătatea lunii noiembrie, în cadrul unui interviu telefonic cu Vladimir Putin, Emmanuel Macron își anunțase deja „intenția de a apăra întregul teritoriu al Ucrainei”, ca o reacție în urma desfășurării de trupe rusești la granița cu Ucraina.Vorbind astăzi cu CNN, ministrul ucrainean al apărării Oleksi Reznikov a avertizat ca separatiștii din Donbas primesc tot mai mult armament greu, iar un mare număr de sniperi sunt acum pregătiți de instructori ruși. El a mai spus ca o invadare a Ucrainei ar duce la "un sângeros masacru".CNN mai anunță că SUA s-ar pregăti sa retragă cetățenii americani din Ucraina in cazul unei invazii.Ce poate NATO să facă?Sigur, armata ucraineană este mult mai pregătită acum decât era în 2014, în momentul anexării Crimeei de către Rusia. Sprijinit în special de SUA, Kievul rezervă 4% din Produsul Intern Brut (PIB) pentru cheltuielile militare, mai mult, proporțional, decât majoritatea țărilor din NATO, în care, teoretic, Ucraina ar trebui să fie primită, după promisiunea care i-a fost făcută la summitul de la București al Alianței, în 2008.Îndoielile persistă însă în legătură cu capacitatea forțelor ucrainene de a rezista, chiar așa modernizate și dispunând de armament de ultimul tip, cum sunt acum. Ian Brzezinski a rezumat recent pe site-ul Atlantic Council cum NATO a împiedicat în 1980 o invazie sovietică a Poloniei, dar punea întrebarea dacă Alianța militară occidentală ar putea face față astăzi.Atunci, în 1980, președintele Jimmy Carter și administrația lui au reușit să convingă Moscova să renunțe la o invadare a Poloniei, unde mișcarea populară de protest declanșată de sindicatul Solidaritatea devenise de necontrolat de către putere. Situația Poloniei era atunci și mai dificilă decât a Ucrainei astăzi, înconjurată fiind în totalitate de blocul comunist.Carter și consilierii săi au reușit atunci să calmeze situația, avertizând mai ales cu o serie de sancțiuni economice distrugătoare pentru URSS.Putin lucra atunci de mai mulți ani în KGB. E de conceput că el a urmărit atunci și cunoaște astăzi foarte bine felul în care Occidentul a descurajat URSS-ul de la o invadare a Poloniei, așa încât este cât se poate de în măsură să judece răspunsurile de astăzi în fața amenințării lui de a invada Ucraina. 
00:20
După șase ani în care nu a scris nimic nou, rapperul rus Oxxxymiron a scos, la 1 decembrie, albumul „Frumosul și urâtul” (Красота и уродство), dedicând piesa numărul doi „agentului străin”.În Rusia, „agent străin” este un termen juridic, care a fost introdus în legislație în 2012 pentru a fi aplicat organizațiilor neguvernamentale finanțate de peste hotare. Dar categoria a fost extinsă treptat și include acum ... hmm... include pe cine vrea Kremlinul să includă. Chiar așa cântă și Oxxxymiron:„Agent străin în RusiaPoate fi oricineDacă nu e polițaiȘi nu are pile”.La patru zile de la apariția albumului, Oxxxymiron/Pre numele său/Fiodorov Miron/A putut afla/Că împotriva sa...În proză, poetul a aflat dintr-un comunicat că Alexandr Bastrîkin, șeful Comitetului de Investigații al Rusiei, a dispus analiza pieselor sale la cererea „unui grup de patrioți”. Acest comitet de investigații unde lucrează chiar agenți cu acte în regulă va cerceta dacă Oxxxymiron și un alt rapper rus, Noize MC,promovează prin cântecele lor extremismul.Miron Fiodorov a făcut literatură la Oxford (e clar: Oxford+Miron= Oxxxymiron) și a locuit 20 de ani în Anglia și Germania. A revenit în patrie pentru că este ... patriot. În ultimul timp, a cam fost văzut în compania opoziției: a înregistrat un trek cu un activist condamnat pentru participare la proteste neautorizate, Samariddin Radjabov, a făcut campanie în sprijinul blogger-iței Maria Motuznaia, s-a dus la procesul de „extremism” al altui activist, Egor Jukov...Așa încât „grupul de patrioți” anonimi l-a denunțat pentru „propagandă a unor atitudini negative față de colaboratorii organelor ... ” și pentru „eforturi de reabilitare a nazismului”.Înainte de Oxxxymiron și Noize MC, Comitetul de Investigații s-a ocupat de alt rapper: Morgenstern. Într-o emisiune a vedetei de televiziune, devenită politiciană, redevenită vedetă de televiziune, Ksenia Sobciak, Morgenstern a spus în luna octombrie că nu prea înțelege de ce guvernul președintelui rus Vladimir Putin cheltuiește atâția bani în fiecare an pentru comemorarea victoriei în cel de al doilea război mondial.La scurt timp, Comitetul de Investigații a dispus „expertiza de extremism”, iar Morgenstern a prins a înțelege cam cum stau lucrurile. Adică, s-a gândit că e mai bine să afle rezultatul expertizei de la distanță, online, pe calea undelor... Pe scurt - a plecat din Rusia. Și cine-l poate condamna pentru asta?În Rusia, campaniile împotriva rapperilor și muzicii alternative mai la general s-au intensificat în ultimii ani. Zeci de concerte au fost anulate după 2019, când unii rapperi au fost văzuți la mitinguri contra excluderii opoziției de la alegerile locale din Moscova. „Cine merge la mitinguri, rămâne fără concerte”, spune înțelepciunea populară. O altă vorbă de duh îi aparține lui Vladimir Putin: Rap-ul este „muzica sexului, drogurilor și protestului”.Unele formații (ca duetul de muzică electronică experimentală IC3PEAK) sunt atât de oribile, ca încât trebuie interzise de tot. Ce aberație mai e și asta: „Vin dintr-o poveste rusă, nu contează ce faci tu/Nu mi-e frică de lumină, întuneric e destul.”?Că este întuneric destul o arată și cazul lui Oxxxymiron. În ziua în care Comitetul de Investigații al Rusiei anunța că începe cercetările împotriva rapperului la cererea unui „grup de patrioți”, blogger-ul Dmitri Iakușev a scris că autorul cererii este el, iar grupul de patrioți – invenția sa. „A fost o glumă, a scris blogger-ul, o plângere fabricată și compusă deliberat într-un mod idioțesc, o satiră a timpurilor noastre”.Într-adevăr, este foarte amuzant . Oxxxymiroane, roagă-te să râdă și Comitetul lui Bastrîkin. 
7 decembrie 2021
21:50
Programul de seară al Europei Libere. Ştiri, interviuri, analize şi comentarii.
21:00
În condițiile globalizării de care profită funcționarii publici pentru a-și ascunde averile dobândite pe căi ilegale, investigațiile jurnalistice sunt realizate mai lesne de echipe transfrontaliere. Cooperarea internațională le permite jurnaliștilor să dobândească informațiile necesare, depășind riscurile și presiunile mafiilor locale. Oportunitățile cooperării jurnalistice au fost pe agenda unei conferințe regionale a jurnaliștilor de investigație, desfășurată recent la Kiev, Ucraina.Printre participanții la conferința de la Kiev a fost și cunoscuta jurnalistă azeră Khadija Ismaylova, care, acum cinci ani, a fost ținută în detenție de regimul de la Bacu, fiind condamnată urmare a dezvăluirilor pe care le făcuse în achete despre corupția la nivel înalt din țara ei. Ziarista a fost eliberată la presiunea comunității din toată lumea a jurnaliștilor și a forurilor internaționale. Ea a decis să rămână în țara sa, să facă jurnalism de investigație, chiar dacă îi este extrem de dificil. Despre cum e să faci jurnalism în condiții de presiune, Khadija Ismaylova ne-a vorbit într-un interviu pentru Radio Europa Liberă:„Represaliile continuă și ele se răsfrâng nu numai asupra mea dar și a membrilor familiei dacă atingi teme sensibile, dar probleme de acestea la noi sunt multe, mai ales cele ce țin de corupție. Sunt teme tabu, de care nu trebuie să te atingi. Nu trebuie să vorbești despre poliție, despre funcționari la nivel înalt. Nu poți să scrii despre președintele țării și despre membrii familiei lui. Chiar dacă site-urile pe care publicăm ne sunt blocate în țară. Mie nu mi se dau răspunsuri la solicitările de informație. Unde apar eu, se aprinde imediat un beculeț roșu și toți intră în alertă. Lucrez cu jurnaliști tineri, care obțin ceea ce mie mi se refuză. În ultimii ani tot mai mulți jurnaliști, activiști și bloggeri fac investigații pe teme de corupție. Ni se spune că nu se poate, dar noi continuăm să ne facem munca...”  Khadija Ismaylova activează în cadrul rețelei internaționale a jurnalistilor pentru lupta împotriva crimei organizate OCCRP, din care fac parte jurnalisti din mai multe țări, inclusiv din Republica Moldova și România și asta o ajută să reziste și să muncească în continuare:„ Este important să nu rămâi singur. Dacă jurnalistul rămâne singur în munca sa, este mai ușor să-i închidă gura, să-l reducă la tăcere, să-l ucidă chiar. Eu continui să fac investigații jurnaslistice și asta datorită cooperării cu jurnaliștii din diferite tari in cadrul OCCRP - o retea internationala din care fac parte si jurnalisti din Moldova si România. Cu cât mai mult jurnalisti lucrează în echipe, ei sunt mai protejați. Cu cât mai mulți jurnalisti scriu cu atât cetățenii au de câștigat, pentru că este mai multă informație” Pentru a se proteja şi a minimaliza riscurile, jurnaliştii de investigaţie îşi creează sisteme de protecţie. În ultimii ani s-au consolidat mai multe rețele, la nivel internațional și regional care reunesc jurnalişti de investigaţie din mai multe ţări.Jurnaliștii trebuie să învețe a evalua riscurile de fiecare dată când încep o anchetă pe subiecte sensibile sau complicate, cum ar fi cele ce țin de crimă organizată și corupție, spune Gohar Khodjayan de la organizația International Media Support (IMS) https://www.mediasupport.org/ din Kopenhaga, Danemarca, organizație care acordă suport jurnaliștilor din toată lumea, atât pentru susținerea anchetelor de presă, dar și atunci când asupra lor planează riscuri serioase:„Una dintre ultimile inițiative de care se ocupă International Media Suport impreuna cu Asociatia jurnalistilor de Investigatie din Danemarca este un fel de punte prin care noi incercăm să ajutăm jurnaliștii din diferite țări, regiuni de pe glob, ca să coopereze, să lucreze în echipe la istorii asemănătoare” O rețea a femeilor jurnaliste de investigație la nivel regional a fost lansată în toamna anului curent. Din această rețea fac parte jurnaliste de investigație din Republica Moldova, Ucraina, Armenia, Georgia, Azebaidjan și Belarus. Gohar Khodjayan este printre inițiatorii inițiativei. Ea spune că o analiză recentă arată că în toate aceste țări femeile jurnaliste de investigație sunt supuse mai des decât bărbații presiunilor, violenței și este important ca ele să coopereze, să învețe cum să evite riscurile și să se protejeze:„Jurnalistele femei au nevoie de sprijin, au nevoie să se reunească în rețele profesionale, nu numai în interiorul țării, dar și la nivel regional. Analiza noastră arată că problemele femeilor ziariste sunt similare în toate țările din regiune - femeile jurnaliste sunt întrun număr mai mare decât barbații jurnalisti, dar cu toate acestea drepturile lor sunt încălcate, la funcțiile de conducere în media sunt mai multi bărbati. Femeile jurnaliste sunt deseri atacate, hărțuite, inclusiv în mediul on-line...” Organizația International Media Support își propune să ajute jurnalistele din retea ca să obțină mai multe abilități profesionale, dar și suport juridic și psihologic, atunci când sunt discriminate sau supuse presiunilor, urmare a muncii pe care o fac. Organizația va ajuta și redacțiile să pună în practică politici gender, precizează Gohar Khodjayan.În Republica Moldova, în ultimii ani, au fost înregistrate mai multe atacuri verbale și amenințări pe rețelele sociale sau în discursuri publice asupra jurnaliștilor, toate condamnate de organizațiile de media și cele care apără drepturile jurnaliștilor. În 2019, în premieră pentru Moldova, Consiliul nediscriminare a constatat că un deputat socalist a instigat la discriminare pe criteriu de gen, statut profesional și origine națională, atunci când a atacat verbal și a amenințat cu răfuiala fizică, pe o rețea de socializare, o reporteră a Centrului de Investigații Jurnalistice. Deputatul socialist nu și-a cerut scuze, așa cum l-a obligă autoritatea publică. De altfel, până acum nici un demnitar moldovean nu a fost condamnat pentru atacuri asupra jurnaliștilor. 
Acum 24 ore
19:50
Programul de seară al Europei Libere. Ştiri, interviuri, analize şi comentarii. În fiecare marţi, rubrica „Cui îi este frică de NATO?”.
16:20
Statele Unite au anunțat că nu vor trimite oficialități la Jocurile Olimpice de iarnă de la Beijing, în semn de protest pentru încălcări ale drepturilor omului, comise de către Partidul Comunist Chinez.Această decizie, care nu va afecta participarea sportivilor americani la Jocurile Olimpice, reprezintă o escaladare a confruntării dintre cele două mari puteri în legătură cu tratamentul aplicat minorității musulmane din China, amenințări militare împotriva Taiwanului și practici economice care au antrenat sancțiuni americane. În aprilie, Beijingul declarase că, dacă Statele Unite vor boicota jocurile, riposta chineză va fi una „robustă”.În declarația americană se arată că hotărârea boicotului diplomatic este ca urmare a genocidului din provincia Xinjiang și altor crime împotriva umanității. „Sportivii noștri se bucură de tot sprijinul și îi vom încuraja de acasă”, a spus purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Jen Psaki. Ea a adăugat că atleții, care au depus eforturi în toți acești ani pentru a ajunge la performanțe și a concura la Olimpiadă, trebuie să aibă oportunitatea să o facă.La începutul anului, Statele Unite au arătat că acțiunile împotriva musulmanilor din Xinjiang – între care internări în lagăre, muncă forțată și sterilizări – constituie „genocid” și crime împotriva umanității.Înainte de anunțul boicotului diplomatic, medii de informare apropiate de regim din China au acuzat administrația Biden că politizează un eveniment sportiv.Circa jumătate dintre americani sunt împotriva faptului că China organizează aceste jocuri, în conformitate cu un recent sondaj. Această decizie a administrației survine și după ce Asociația Jucătoarelor de Tenis din lume a suspendat toate turneele din China și Hong Kong, în legătura cu maniera în care regimul de la Beijing o tratează pe jucătoarea Peng Shuai, a cărei libertate de mișcare și exprimare sunt limitate după ce acuzase o fostă oficialitate chineză de rang înalt de abuz sexual.Firmele americane care sponsorizează Jocurile și care fac afaceri în China se tem că regimul va folosi luările lor de poziție ca pe un test de loialitate. Pentru China aceste jocuri au o semnificație politică, dincolo de sport în sine, dorindu-se ca ele să ilustreze forța și influența țării. 
14:00
Occidentul a cunoscut periodic recrudescențe ale „anticapitalismului romantic”, cu alte cuvinte, renașterea unui radicalism alimentat de iluzia utopiei. Un astfel de moment a fost, cu siguranță, și anul 1968.În contextul șocului produs de ofensiva Tet în Vietnam și al crizei identitare a fostelor puteri coloniale, 1968 începuse pentru Noua Stângă, așa cum spunea și Jeffrey Herf, „cu parfumul victoriei în aer” (Promises of 1968). Paul Auster ne amintea, într-un articol publicat în New York Times, că lumea lui ’68 „părea că se îndreaptă spre o prăbușire apocaliptică”.A doua parte a anilor 1960 a marcat deopotrivă o reîntoarcere la Marx și respingerea practicilor democratice existente (cu excepția notabilă a Spaniei și Portugaliei, acolo unde, între 1966 și 1968, neliniștea civilă era orientată împotriva dictaturilor de dreapta ale lui Salazar și Franco).Influența Noii Stângi, revoluția culturală chineză, războiul din Vietnam, acele guerilleros din America Latină și mișcările de decolonizare, s-au combinat, într-un amestec amorf, cu ciocnirea generațională, o criză instituțională (ocuparea Sorbonei, paralizarea pe timp de aproape doi ani a universităților italiene) și un val de recesiune (anunțat de grevele muncitorilor și proiectele de autogestiune).Această suprapunere a produs ceea ce anumiți autori au numit mai târziu les années 1968. Șaizecioptiștii pretindeau a fi dezvoltat o critică a fundamentelor ideologice ale Occidentului în contextul Războiului Rece (totodată și împotriva vechilor autoreprezentări ale Stângii) și o „acțiune directă” spontană împotriva „opresiunii mascate” a ordinii liberal-capitaliste.„Antipolitica”| lui 1968 a fost, într-un anumit sens, expresia haotică a încercării de a reconcilia teoria cu practica (Theoriewut). Radicalizarea extremă a anumitor segmente din sânul mișcării studențești și cultivarea violenței ca instrument catartic au condus la un divorț între gânditorii de stânga post-marxiști precum Adorno, Horkheimer și Habermas, și cei pe care îi suspectau de înclinații „fasciste roșii”. În Franța, Raymond Aron propunea o critică nimicitoare la adresa noii explorări după paradigme revoluționare izbăvitoare.În cele din urmă, 1968 a produs, deopotrivă în Vest și în Est, o reacție anti-ideologică care a constituit premisa „proiectului unei societăți civile globale”. Sau, așa cum a formulat-o Tony Judt, „un ciclu de 180 de ani al politicii ideologice în Europa se apropia de sfârșit” (Epoca postbelică). Alții, precum Immanuel Wallerstein, au înțeles, din contră, anul 1968 ca pe punctul de pornire al globalizării și generalizării mișcărilor anti-sistemice.      Mișcarea 1968 a fost într-adevăr unul din evenimentele istorice mondiale ale epocii noastre, la brèche, clivajul care a fixat un curs al evenimentelor ce par încă a trebui să-și deruleze cursul. Charles Maier a rezumat excelent această transformare: „1968 a închis o epocă la fel de sigur precum a deschis o alta” (Promises of 1968).În Est, tentativele zadarnice de a găsi căi de reformare a comunismului din interior au fost înlocuite de sublinierea centralității demnității umane și a inviolabilității drepturilor omului.  Pe măsură ce regimurile comuniste au decăzut sub povara propriei lor ineficacități și elitele și-au pierdut conștiința predestinării istorice, a devenit posibil ca mult timp tăcuta societate civilă să se reorganizeze și să lanseze o bătălie pentru reconstituirea sferei publice.Revoltele de la sfârșitul anilor 1960 și urmările lor au avut un efect formator asupra intelighenției sovietice, în mod special asupra noilor cohorte de experți așa-numiții mezhdunarodniki, „acei analiști politici, jurnaliști, experți, etc. preocupați în mod special de afacerile externe” (vezi cartea lui Robert English, Russia and the Idea of the West).  Dacă în cazul anumitor intelectuali revizioniști ai Europei de Est și ai Uniunii Sovietice concluzia evenimentelor din 1968 i-a îndreptat spre opoziția liberală, pentru alții, în special din zona centrului moscovit, lecția a fost una diferită. Cei care mai târziu aveau să pună bazele reformelor perestroikăi ajunseseră să creadă că „reformele erau posibile, însă doar sub un lider luminat pe care mulți «îl așteptau ca pe Mesia»”.Același Robert English a discutat în termeni extrem de preciși această poziționare: „Naivitatea lor—dacă liderii ar avea voință, atunci reformele ar «funcționa strună»—urma să fie un handicap serios pentru liderul care se angaja pe calea «socialismului cu față umană»”. 
13:10
În anii ’90, când locuiam în sectorul Râşcani al Chişinăului, discutam uneori cu un pensionar, un vecin care şedea ore-n şir pe o bancă din faţa blocului nostru. Era un bătrânel cam nostalgic, cam prosovietic, dar era destul de îngăduitor faţă de alte puncte de vedere şi ştia să mă asculte cu multă răbdare. Totuşi, de multe ori discuţiile noastre vii se transformau în polemici crâncene.Părerea bătrânelului nostalgic era că tranziţia de după 1991 e mai rea şi mai hidoasă decât perioada sovietică, pe când eu susţineam că tranziţia, deşi plină de chestii urâte, era totuşi mai bună decât epoca sovietică. Într-o zi a anului 1998, polemica noastră a fost deosebit de aprinsă. Era un an greu, complicat, preşedinte era atunci Lucinschi, era multă sărăcie şi era multă corupţie în jur, dar am îndrăznit să afirm că problemele Moldovei independente se vor termina peste câţiva ani şi va fi bine. „Problemele noastre sunt temporare”, i-am spus interlocutorului mei nostalgic şi chiar credeam că binele va veni în curând.Ei bine, bătrânelul prosovietic a râs cu poftă, ca şi cum auzise ceva extrem de deşănţat, şi a rostit apoi cu o hotărâre de granit următoarele: „ Nu va mai fi bine, tinere. Tranziţia asta spurcată va fi veeeeeeeşnică!!!”„De ce?”, l-am întrebat.„Deoarece atât vă duce capul!”, a zis pensionarul, privindu-mă cu o compasiune ofensatoare.Peste doi-trei ani pensionarul nostalgic a murit, dar mie îmi răsună şi acum în urechi cuvintele sale: „Tranziţia va fi veeeeeeşnică!” Mi-am amintit de interlocutorul meu din ani ’90 deunăzi, când am cumpărat la piaţă o lămâie, cu 7,5 lei, şi o legătură de leuştean care costa 15 lei… 
13:10
Ieri
07:40
Ştiri, interviuri, analize. Programul care stabileşte agenda zilei. Programul in care puteți asculta rubrica lui Iulian Ciocan „Realitatea cu amănuntul” şi „Jurnalul de corespondent”, semnat de corespondenţii Europei Libere în străinătate.
07:20
Cum văd tinerii de pe ambele maluri ale Prutului politica, implicarea civică, sursele de informare, dar și rolul tinerilor în societate? În ce direcție ar trebui să se miște lucrurile, în opinia noii generații, și cum ar trebui să fie viitorul României și a Republicii Moldova, în așa fel încât tinerii să vrea să rămână acasă? Sunt întrebări la care a căutat răspunsuri echipa Forum Apulum din România, care a realizat proiectul „Ceilalți” – o serie de podcasturi în opt orașe din România (Alba Iulia, Mediaș, București, Ploiești, Vaslui, Galați, Bacău, Slobozia) și două din Republica Moldova – la Chişinău și Cahul. Un proiect realizat cu sprijinul Black Sea Trust for Regional Cooperation.Florin Râșteiu este un tânăr de 20 de ani din Alba Iulia, moderatorul și gazda podcastului „Ceilalți 2.0”. La Chişinău, acesta a discutat cu Sorin Afanasiu, vicepreședinte al Consiliului elevilor, Ciprian Rafael Raețchi, elev și producător de animație, și cu Ion Bulgac, student la Drept și președinte al Asociației Naționale a Dezbaterilor Academice. Discuția este în prima parte a podcastului.Urmează argumentele care l-au determinat să intre în politică pe Adrian Băluțel, un tânăr de 28 de ani, care acum este deputat PAS.Iar în partea finală, despre comunitate, unire și generații de sacrificiu în Republica Moldova, cu Elena Vatamanu-Mărgineanu, studentă la Academia de Film din Varșovie, și Irina Bogdan, studentă la Drept în Chişinău.***Florin Râșteiu: Acum am ajuns în Chișinău și sunt în drum spre Tucano, unde o să mă văd cu oamenii cu care voi vorbi astăzi. Și am și un fun fact: am aflat că Tucano e o cafenea din Moldova, doar pe care o vezi peste tot în România.Sincer, sunt pentru prima dată în Chișinău și în Republica Moldova, de asemenea, și abia aștept să-mi formez o opinie despre ce se întâmplă aici.***Florin Râșteiu: Ce poți face ca tânăr în Chișinău? Dar așa, concret, cu liniuțe, vă rog!Sorin: „OK, eu personal consider că noi avem foarte multe structuri pentru tineri, pentru dezvoltarea tinerilor, pentru implicarea tinerilor. Acestea sunt foarte multe, ideea e că ele nu sunt folosite chiar adecvat. Dar avem consilii de tineret, avem centru de tineret, avem foarte multe ONG-uri, avem grupuri de inițiativă, avem proiecte care fac follow-up-uri, de exemplu este programul Wave Week Moldova de la Asociația pentru Dezvoltare Creativă (ADC) și mai multe proiecte de tipul dat, în urma căruia se dezvoltă un proiect de voluntariat. Și cred că chiar sunt destul de multe locuri unde un tânăr să se poată implica.”Ion: „Eu cred că ceea ce lipsește în Chișinău cu desăvârșite și, în general, în Republica Moldova ar fi câteva puncte, un fel de puncte de greutate care să concentreze energia tineretului, unde...”Florin: Cum ar trebui să arate astea?Ion: „Eu sunt student. Din punctul meu de vedere, problemele pe care le simt eu sunt, în primul rând, la nivel de universități. Dacă vreți tare, după asta și dacă aveți timp, eu pot să vă invit să mergeți cu mine să vă arăt cum arată universitatea noastră. Eu, sincer, nu înțeleg, în contextul în care noi primim atâta finanțare de la partenerii noștri din Vest, de ce e atât de complicat să găsești finanțare pentru ca să construiești un campus mare studențesc, unde să concentrezi întreaga energie de studenți, tot ce este în Chișinău?”La campusul de Arhitectură Urbană din Praga am văzut vreo 6-7 evenimente timp de o lună, cu mulți tineri…Rafael: „Am văzut un exemplu foarte fain de felul a ceea ce spunea Ion acum – exemplul campusului de Arhitectură Urbană din Praga. Este un centru extrem de fain, cu un look modernist, unde tot timpul când mergeam – eu veneam tot timpul să lucrez acolo, că era foarte comod de lucrat – puteai să vii să lucrezi unde vrei, când vrei, să interacționezi cu oameni.Era o cafenea mică acolo, era o sală de proiecții și de prezentări cu niște televizoare mari, cu spațiu mare pentru mulți oameni; erau evenimente organizate pentru tineri. Eu fiind acolo o lună, am văzut, cel puțin, vreo 6-7 evenimente timp de o lună, cu mulți oameni.Și este un exemplu de ceva ce ar fi foarte fain să avem și noi, dar la moment nu avem – un nucleu de concentrare a tinerilor, unde să se poată discuta idei. În primul rând, să se poată discuta idei.”Pentru mine contează foarte mult sentimentul că ești acasă…Ion: „Eu cred că prima problemă mare despre care noi putem să vorbim e faptul că ne ia mult timp să ne gândim la lucrurile care se întâmplă bine.Majoritatea prietenilor mei sunt plecați din țară, cei cu care am fost colegi de școală, colegi de liceu, cei care sunt de-o vârstă cu mine majoritatea sunt prin Olanda, prin Danemarca, eu sunt aici. Și încercând să mă gândesc la motivele pentru care eu sunt aici și la beneficiile pe care le am în Chișinău, mi-am dat seama că, până la urmă, pentru mine contează foarte mult sentimentul că ești acasă.Cum n-ai da, din punct de vedere cultural, din punct de vedere energetic, noi avem așa o vorbă că acasă și pereții te ajută. Deci, până la urmă, acesta-i unul dintre marile plusuri pe care le simt eu în Chișinău – el îmi dă cumva sentimentul că mă aflu în apele mele.Într-al doilea rând, eu cred că un plus mare al Chișinăului, care, probabil, trebuie de valorificat mai bine este energia și capacitatea intelectuală a multor oameni. Noi avem mulți oameni deștepți, noi avem mulți oameni cu idei și mulți oameni cu energie ca să facă lucruri frumoase.”Rafael: „Uite, un plus la care mă gândesc este un spațiu unde se întâmplă evenimente culturale pentru tineri, este un loc cunoscut pentru faptul că fiind tânăr, uite, poți să te duci acolo cu niște prieteni, să iei ceva de băut, de mâncat, comod, să stai, să ai unde să-ți petreci timpul. Este spațiul Artcor, este un spațiu care ne-a fost construit și realizat cu finanțarea unor parteneri din Vest. Fără partenerii din Vest nu știu dacă ceva ar fi fost făcut la noi, poate troleibuzele sovietice, care au fost făcute fără partenerii din Vest...”Ion: „Cu partenerii din Est...”Florin: Atât Republica Moldova, cât și România sunt țări din care se pleacă. De ce credeți că se întâmplă asta și, în primul rând, despre tine știu că ai ales să rămâi, Ion. Dar vreau să aflu de la voi, Rafael și Sorin, dacă vreți să plecați sau vreți să rămâneți aici.Succesul înseamnă să pleci din Moldova. La moment aceasta este definiția…Rafael: „Hai că voi începe eu. Vreau să plec, lucrul, ca și freelancer, îl pot face oriunde, dar, per general, majoritatea planurilor mele sunt în afară.”Florin: De ce?Rafael: „De ce? Pentru că aici, în țară, oportunități nu prea sunt, nu prea sunt oportunități… sau nu sunt la fel de multe. De fapt, cred că ar fi greșit să spunem că nu sunt, pentru că, ca și peste tot, sunt oportunități. Dar ceea ce există aici nu e neapărat în domeniul în care lucrez eu și nu neapărat acestea sunt accesibile și la fel de calitative.Eu lucrez în animație. Și atunci, în Moldova nu numai că e practic inexistentă industria animației, dar și singurul studio pe care îl știu eu din Moldova de animație a plecat și acela în New York. Adică succesul înseamnă să pleci din Moldova. La moment aceasta este definiția.”Florin: O să te rog să-mi zici, așa, aproximativ măcar, câți dintre prietenii și colegii tăi vor să plece.Rafael: „Cam 90-95 la sută.”Ion: „Eu aș vrea să-mi trăiesc viața în Republica Moldova. În contextul acesta, nu te duci în Olanda să înveți Dreptul ca să vii să lucrezi procuror în Republica Moldova, nu funcționează asta în Moldova. Legislația Republicii Moldova poți s-o înveți doar în Republica Moldova. Și, până la urmă, decizia de a rămâne la facultate aici a fost cumva condiționată și de acest aspect.Las’ să plece lumea. Totodată, la noi în Republica Moldova este cultul acesta al diasporei și a dorinței de a aduce diaspora acasă. Eu nici asta n-o înțeleg. Dacă omului i-i bine să trăiască în Franța, lasă-l să trăiască acolo! Ce treabă ai tu? Tu trebuie faci viața mai bună pentru omul care a rămas aici, în Republica Moldova. De ce să încerci să fugi după trenul care a plecat în contextul în care tu poți să te gândești la trenul următor care vine?”Florin: Se simte un val de speranță când se vorbește despre Republica Moldova și despre perspectivele din Republica Moldova, mai ales. E adevărat? Așa simțit și voi?Rafael: „În Republica Moldova acum este un singur partid care conduce și pe care se vor pune toate greșelile și toate problemele care vor apărea sau vor fi observate în următorii câțiva ani vor fi puse pe umerii Partidului Acțiune și Solidaritate care a câștigat acum, partidul majoritar.”E destul de complicat să fii un președinte mai rău decât a fost Igor Dodon…Ion: „Pentru mine conceptul de prag electoral se termină acolo unde există limita logică de un mandat. În contextul în care tu ai luat voturi suficiente măcar pentru un mandat din partea oamenilor, ca tu să stai acolo să le reprezinți interesele, eu nu înțeleg noțiunea de prag electoral și mereu o să fiu împotriva lui, chiar dacă oamenii spun că lipsa pragului electoral cumva face o diversitate mult prea mare în instituția parlamentului.Eu raportez lucrurile la normalitate. Deci, eu nu raportez și nu analizez activitatea președintelui Maia Sandu în raport cu activitatea președintelui Igor Dodon. Mi se pare prostesc să faci asta. Pentru că e destul de complicat să fii un președinte mai rău decât a fost Igor Dodon.Și atunci, în momentul în care tu ierți toate greșelile unui președinte nou doar din simplul fapt că el e mai bun decât un alt președinte care a fost, mie mi se pare că greșești aici. Noi suntem într-o zonă de complacere continuă și noi ne complăcem cu ceea ce avem și spunem că hai măcar așa. Moldovenilor tare le place să spună că mulțumim lui Dumnezeu că nu-i mai rău.”Sorin: „Deci, ajungem la al doilea punct. Faptul că din cauza acestei viziuni că era, practic, războiul PAS versus BECS, Blocul Comuniștilor și Socialiștilor. Era acest război între ele două și celelalte partide au fost foarte marginalizate. În sensul că „noi nu vrem BECS, noi votăm PAS”; „noi nu vrem PAS, noi votăm BECS”. Pentru că lumea nu avea încredere că orice alt partid va trece de pragul electoral.”Ion: „Deci, revenind la ideea de mai devreme, eu consider că partidele unioniste eșuează în a oferi ceva oamenilor, ceva pentru care oamenii să-i voteze. Eu nu văd motive pentru care un om ar dori să voteze unioniștii. Mai ales în contextul în care numărul unioniștilor, în urma sondajelor care apar la noi în spațiul public, el e în jur de 30 la sută oameni care ar vota pro-Unire. Dar aceștia sunt oameni care ar vota pro-Unire în mod teoretic, dar nu oameni pe care îi doare de Unire aici și acum. Și în momentul în care vine un partid și-i spune: „Măi, eu o să-ți rezolv problema asta, asta și asta” și vine alt partid și-i spune că „hai, că noi suntem unioniști”, pe om mai tare îl interesează să vadă problemele lui aici și acum rezolvate.”Florin: Credeți că se poate întâmpla Unirea? Și ar trebui să se întâmple?Rafael: „Nu, nu cred că se poate. De ce? În primul rând, sunt niște diferențe în societate, sunt niște diferențe de perspective și sunt și niște probleme mici pe care le avem în Moldova, care ar trebui mai întâi ele rezolvate, în primul rând. Dar cel mai mare factor eu cred că sunt lipsa de interes...”Florin: Din partea cui – a românilor sau a moldovenilor?Rafael: „Din partea tuturor... A moldovenilor în primul rând. Românii eu nu știu la moment cum e situația și cât de doritori sunt românii de Unire cu noi. Dar mă gândesc că dintr-o anumită perspectivă Moldova ar fi și o povară pentru România, la început cel puțin.”Florin: În ce sens?Rafael: „În sensul că noi din punctul de vedere al infrastructurii suntem în urmă, ca și...Sorin: „...ca și tot...”Rafael: „OK, foarte pe scurt așa ar fi – ca și tot. Suntem foarte, foarte în urmă din multe aspecte.”Sorin: „Până la urmă, eu cred că Unirea poate să fie posibilă. Probabil, asta s-ar întâmpla deja în contextul Uniunii Europene.Omul de rând așteaptă pensie mai mare, el așteaptă venituri mai mari. Dacă tu vrei ca și politician să fii votat, tu trebuie să mărești pensiile, trebuie să mărești indemnizațiile de șomaj, alocațiile pe care oamenii le primesc – toate astea-s măsuri de stânga.Deci, toate politicile sociale se întâmplă pe seama oamenilor care fac bani. Și noi riscăm foarte curând să trecem de momentul în care o persoană care lucrează asigură un bătrân sau o persoană din punct de vedere social. Deci, noi în curând o să ajungem în punctul în care eu ca și contribuabil o să trebuiască să lucrez pentru ca doi oameni să aibă pensie. Până la urmă, asta sună foarte cinic, foarte cinic și eu îmi dau seama cum asta sună, dar e un adevăr care doare.”Florin: Să vă întreb acum, vă pun o întrebare deschisă - dar legat de ce ai zis tu: considerați că ar trebui să existe pensie și salariu minim garantat de stat?Rafael: „Uite, eu cred că ar trebui. Dar chestia asta poate funcționa într-o economie și societate sănătoasă, într-un mediu în care sunt acei bani, este acel flow de bani, acel flux de bani și valută și în care un tânăr nu trebuie să susțină 2-3 bătrâni. Adică, respectiv, într-o societate tânără este nu numai că mai ușor, dar și posibil, fără să-ți jertfești sufletul și piciorul stâng...”Sorin: „Mai multe bonusuri din punct de vedere social – asta înseamnă pensii pe viitor, asta înseamnă indemnizații. Dar adevărul e că aceste salarii minime și aceste pensii ar fi foarte bine de avut, dar dacă ne gândim din punct de vedere realist, chestia aceasta devine un pic mai problematică. Pentru că noi trebuie să avem un mecanism prin care să obținem toți banii aceștia. După cum s-a discutat până acum, trebuie să fie o modalitate realistă de a integra toate aceste lucruri...”Ion: „În ceea ce privește cursul politic care este la noi la nivel de societate mie mi se pare că-i complet greșită abordarea și atitudinea. Deci, eu nu prea am văzut în general politicieni care să iasă, să vorbească cu oamenii și să le explice ce fac ei. Nu știu, la noi oamenii sunt considerați proști, probabil – la noi nimeni nu consideră necesar să explice măsurile pe care le fac.De exemplu, noi am avut acum chestia asta cu testele COVID pentru profesori pe care ei trebuie să le achite din banii lor. Până la urmă, asta tot la nivel de comunicare s-a rezumat la postări pe Facebook, unde a ieșit ministrul sănătății într-o conferință și, fără ca să răspundă după asta la întrebările jurnaliștilor, a spus că, OK, profesorii trebuie să se vaccineze obligatoriu, dacă nu fac treaba asta își vor plăti teste COVID o dată la două săptămâni singuri. Gata, interacțiunea s-a terminat. După asta a ieșit primarul capitalei într-un text pe Facebook și a scris că e o prostie ceea ce fac ei și de aceea asta în Chișinău n-o să fie valabil. După care iarăși ministra i-a răspuns pe Facebook.”Cu cât ai mai multe surse de informare, cu atât e mai bine…Sorin: „O sursă din care eu deseori mă informez ar fi Agora, e un site foarte bun; după asta, portalul #Diez și cam astea-s. Pentru că eu în mare parte mă informez pe teme despre tineret, nu pe teme politice. Pentru că, cum n-ai da, dacă te uiți pe Instagram, tot găsești informația. și pe Facebook. A, da, și pe Telegram – Dumitru Ciorici, a treia sursă.”Rafael: „Eu poate sunt puțin înclinat să spun Agora și eu, pentru că lucrez cu băieții. Dar lucrând am putut să văd și echipa lor și știu că sunt niște oameni care chiar au intenție și rezultate, până la urmă, să facă un jurnalism cât de cât sincer. La ei citesc mai mult știri, actualitate.Mai este Radio Europa Liberă. Radio Europa Liberă nu este cunoscut de tineri cam deloc. TV8 mai este, din nou, actualități, e OK, decent...”Ion: „Eu n-o să dau nume la nicio sursă media și n-am s-o fac din simplul motiv că nu acesta-i modul în care eu mă informez. Eu în mod deliberat m-am abonat la toate canalele de știri posibile pe care le cunosc. La mine Facebook-ul, news feed-ul, constă din știri, știri, știri, articole. Același lucru e și pe Telegram. Eu urmăresc bloggeri care scriu despre lucrurile care se întâmplă. Lumea poate să spună: „Măi, de ce tu îl citești, pentru că el e de la acela sau aista îi de la altul?”. Dar eu cred că doar având acces la toate modurile în care se reflectă azi informația, până la urmă poți să ajungi la punctul în care înțelegi cu adevărat ce se întâmplă. Cred că cu cât ai mai multe surse de informare, cu atât e mai bine.”Moldova în Uniunea Europeană? Dacă-s foarte optimist, poate peste 10-15 ani... Dacă nu-s optimist, atunci 20-25…Florin: Ca o ultimă întrebare, v-aș provoca să dăm niște statistici, și anume vreau să-mi spuneți când vom avea o Uniune Europeană cu 28 de state din nou, un număr de ani.Rafael: „Un număr de ani? Nu știu… Dacă sunt foarte optimist, poate peste 10-15 ani...”Florin: Dar dacă nu ești optimist?Rafael: „Dacă nu-s optimist, atunci 20-25 de ani.”Sorin: „În opinia mea, e foarte complicat să vizualizezi asta. Pentru că noi ajungem la un punct în care creșterea noastră nu este o linie chiar dreaptă. Pentru că pe măsură ce crești mai mult, și viteza ta de creștere crește.”Dar, în opinia mea, hai să spunem că ar lua vreo 10 ani, pentru că noi suntem minimum 10 ani în urmă de aceeași Românie.”Ion: „Noi, la etapa actuală facem parte din politica de vecinătate a Uniunii Europene, asta e foarte important să înțelegem, în primul rând.Într-al doilea rând, în raport cu procesul de integrare în Uniunea Europeană al Republicii Moldova, eu am sentimentul că noi o să ajungem la petrecere când ea o să se termine. Și spun asta pentru că noi nu putem să vorbim despre viitorul Republicii Moldova în procesul de integrare europeană fără ca să încercăm cumva să analizăm și viitorul Uniunii Europene.Acum valul de euroscepticism devine mai mare în țările din Uniunea Europeană, acum putem să vorbim despre fenomenele care s-au întâmplat în Polonia, în Ungaria și despre faptul că fiecare dintre țările acestea are cel puțin un partid eurosceptic, care, la un moment dat, ar putea să vină la guvernare. Știu că sunt partide eurosceptice și în alte țări. Și atunci, viitorul Uniunii Europene mie mi se pare nu la fel de sigur cum, probabil, unii ar putea să creadă. Dar totuși dacă noi o să ajungem să ne integrăm în Uniunea Europeană, asta cu siguranță n-o să fie în următorii 10 ani, asta cu siguranță n-o să fie în următorii 20 de ani. Și eu cred că atunci când o să ajungem acolo noi o să fim tipul care a ajuns ultimul la petrecere și petrecerea s-a terminat.”* * *Florin: Acum vorbesc cu Adrian Băluțel, care are 28 de ani și este proaspăt ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea PAS – a partidului din care face parte și președinta Maia Sandu. Dacă vom reuși să livrăm elemente care le vor îmbunătăți viața, oamenii vor înțelege că este imposibil să le faci pe toate în patru ani…Eram curios cum de ai ales să vii din străinătate în Republica Moldova și, mai ales, cum de ai ales să te implici și în politică?Adrian Băluțel: „Eu ca să povestesc cum am venit acasă, trebuie să povestesc cum am rămas acasă inițial, pentru că eu, după liceu, după colegiu am aplicat la studii peste hotare, probabil ca majoritatea tinerilor, am obținut loc la universitate, dar nu am obținut bursă. La acea etapă, la licență, am aplicat în Berlin și era opțiunea fie să merg la o altă universitate, eventual să aplic în România, pentru că mai prindeam, probabil, o bursă, pentru că avem o medie destul de bună, dar am decis să rămân acasă, pentru că la acea etapă eram implicat în foarte multe activități civice.Și, uite, aveam și o am până acum această încredere că, dacă ești activ, dacă dorești să te realizezi, poți s-o faci oriunde. Și dacă dorești să înveți, poți s-o faci și în Republica Moldova.Cu toate eforturile de a fi un student bun, am resimțit diferența de pregătire între mine și colegii mei care au plecat la facultăți similare peste hotare și am spus că am nevoie de un master. Niciodată nu am avut remușcări că am rămas acasă să-mi fac licența.”Florin: Și implicarea politică în ce an a venit și de ce atunci?Adrian Băluțel: „Implicarea politică a venit în 2016, când s-a fondat Partidul Acțiune și Solidaritate. Eu eram implicat civic, deci eram implicat mult în proiecte de tineret, în organizațiile non-guvernamentale legate de tineri. Dar atunci în societate era un grad sau un val de nemulțumire enorm față de clasa politică – era Vladimir Plahotniuc la putere, practic controla totul și tot alaiul lui de oameni în jur.Și implicarea politică a mea a venit, pe de o parte, ca o trăire internă pe care o aveam și simțeam că ceea ce fac eu în mediul asociativ, în organizațiile non-guvernamentale, în engleză este termenul acesta: only scratch the surface, deci el nu produce un impact extrem de mare asupra nemulțumirii și asupra situației care ne deranja pe noi toți, pe toți prietenii, toată societatea în general.”Florin: Uite, ai spus că voiați schimbarea...Adrian Băluțel: „Da!”Florin: Dar sunt curios - ce înseamnă „schimbare” pentru Republica Moldova, concret?Adrian Băluțel: „O țară guvernată... bine. Eu nici măcar nu vreau să ajung la viziunile geopolitice. În 2016-2017, lucru care a continuat până aproape în 2019, țara a ajuns efectiv un stat oligarhic, unde lucrurile se întâmplau la voința unui grup extrem de restrâns de oameni și elementele de guvernare a statului propriu-zis pur și simplu dispăruseră.”Florin: Care sunt, nu știu, două sau trei măsuri pe care actuala conducere ar trebui să le ia, ca lucrurile să se schimbe într-o guvernare în interesul cetățenilor?Adrian Băluțel: „Bune, noi deja le luăm, fac parte dintr-un partid care este la guvernare. Sunt câteva chestii: reforma justiției, oamenii trebuie să știe în țară că legea este egală pentru toți și statul, și instituțiile statului trebuie să râvnească spre acest lucru și asta se întâmplă și se va întâmpla inclusiv prin evaluarea judecătorilor, modele care s-au întâmplat și în Georgia, și în Albania, de exemplu. O modalitate în care oamenii din sectorul justiției vor fi evaluați prin prisma integrității, prin prisma profesionalismului lor.Un alt lucru este suportul social. Noi suntem un partid de centru-dreapta, dar noi credem că într-o țară care a dezvoltat atât de multe inegalități, statul trebuie să aibă un rol social de susținere a cetățenilor săi. Și acest lucru se reflectă în promisiunea noastră să avem de la 1 octombrie pensia minimă de 2 mii de lei pe economie, în faptul că ne dorim programe de abilitare economică a tinerilor, atragerea investițiilor, deci programe care să susțină reformarea modului cum noi alocăm subvențiile către agricultorii noștri sau către persoanele din domenii economice vulnerabile lit by example.Deci un model de guvernare deschis, un model în care tu ca decident politic, ca echipă guvernamentală ești deschis la critici, încurajezi pluralismul de opinii, nu dai afară presa și accepți întrebările incomode de la presă, nu trimiți a doua zi Ministerul Afacerilor Interne sau poliția la redacția unui jurnal care publică o știre care nu tare îți place...”Florin: Uite, aș rămâne un pic în zona asta de schimbare și, nu știu dacă ai povestit până acum cu foarte mulți români, dar noi când vorbim despre Republica Moldova și, în special, despre alegerile care au avut loc de curând în republică, se simte așa, un val de speranță. Și vreau să te întreb dacă aveți un plan despre cum gestionați valul acesta de speranță.Adrian Băluțel: „Înțelegem că în societate sunt așteptări foarte, foarte, foarte mari de la noi. Și toată lumea ne spune că, uite, sunt așteptări atât de mari față de voi, încât este imposibil voi să le îndepliniți și, respectiv, din start you are set to fail. Și eu sincer cred că dacă noi o să reușim să le livrăm oamenilor niște elemente concrete care le vor îmbunătăți viața și noi vom reuși să nu furăm și să construim un sistem oameni integri, deci să combatem corupția, oamenii au să înțeleagă și oamenii deja înțeleg că este imposibil să le faci pe toate în patru ani.”* * *Florin: Acum vorbesc cu Irina Bogdan, o studentă la Drept în Chișinău, și cu Elena Vatamanu-Mărgineanu, o viitoare studentă în Varșovia la Academia de Film.Florin: Ce, Doamne, pot să facă tinerii în Chișinău?Elena: „Tinerii trebuie să privească cu ambii ochi și să asculte cu ambele urechi ca să înțeleagă ce pot să facă în Chișinău, pentru că de făcut ai găsi chestii, trebuie să le cauți și tu. Poți să fii voluntar în diferite domenii, cred că despre asta Irina știe o grămadă...”Și, cumva, e complicat să strângi o comunitate. E complicat să găsești oameni cu același interes…Florin: Putem vorbi despre comunitate în Chișinău?Elena: „Hm... Poți să te plimbi prin Chișinău și să vezi comunități. În mare parte, nu cred că vor face mare lucru: pot să stea fie la palat să joace cărți, pot să stea la „Asachi” să bea o cafea... Mai mult vezi astfel de grupuri, decât să vezi grupuri care se implică cu adevărat sau care vor să facă ceva. Și, cumva, e complicat să strângi o comunitate. E complicat, în primul rând, să găsești oameni cu același interes. Pentru că dacă evenimente nu sunt destule unde, să zicem, se arată un film și oamenii care sunt pasionați de cinematografie nu se întâlnesc atât de des, aceeași chestie e și în materie de literatură, de teatru, de muzică...”Irina: „În ceea ce ține de domeniul meu, eu cred că am găsit ușor comunitatea, pentru că știam mereu că voiam să fac ceva în justiție, drepturile omului și procese democratice. Și cumva, am ajuns deodată în comunitate, după care comunitățile veneau deja la mine și eu am intrat mai ușor în comunități.”Florin: Putem vorbi despre o justiție independentă la ora actuală în republică?Irina: „Nu știu, cred că încă nu. Pentru că există foarte multe presiuni. Bine, poate eu încă nu sunt în poziția să analizez totul tare profund și tare corect și să mă dau mare expert, dar eu cred că atâta timp cât există multe acte de corupție, când oamenii ajung să facă închisoare pentru fapte pe care nu le-au făcut, atunci justiția nu lucrează, nu?”Florin: Și acum să vă întreb – care sunt problemele care vă supără la Chișinău?Elena: „Cred că lipsa de investiții în cultură. Bine, Chișinăul încă este cumva un caz particular fericit, pentru că în alte părți din Republica Moldova e foarte greu să găsești un teatru sau un cinematograf. Și se investește foarte prost în cultură.Este și lipsa de investiții în educație. Vorbeai și tu mai devreme despre cât de puțin se investește în educație în România, ei bine, în Moldova nu te aștepta să auzi un răspuns mai pozitiv. Profesorii și ei nu sunt foarte tentați să meargă la lucru cu aceleași fețe obosite, să vadă aceiași copii dezinteresați și în plus la final de zi să mai primească și câteva copeici pentru asta.”Florin: Copeici, definește un pic...Elena: „A, bănuți!Cred că mai e lipsa interesului administrației publice de a face pași concreți, să zicem. Avem probleme cu reciclarea, care nu există; avem probleme chiar și cu traseele pentru bicicliști – toți tinerii vor acuma să circule cu bicicleta prin Chișinău și nu există drumuri pe care ai putea să faci acest lucru.”Florin: Și aș vrea să-mi spuneți, așa, concret, cum vedeți voi un politician corupt. Ce trebuie să facă pentru a primi eticheta de „politician corupt” și cum vedeți un politician competent?Elena: „Dacă te plimbi prin Chișinău și vezi o clădire care a apărut peste noapte, îți dai seama că acolo a fost mâna unui politician corupt. Bine, asta-i în materie de construcții, pentru că e cel mai evident, noi când ne plimbăm pe străzile Chișinăului, dar lucrurile se întâmplă foarte...”Irina: „...nevăzut.”Elena: „Da, da, peste noapte te trezești cu unul cu o pungă cu calendar pe ea…”Florin: Nu căutăm politicieni perfecți, dar măcar competenți – cum arată ei?Elena: „Competenți? Sunt cei cărora le pasă de interesele cetățenilor, cei care mai fac efortul de a comunica cu cetățenii, cei care merg, caută, întreabă, răspund, cei care țin cont de ceea ce vor cetățenii. Și cred eu că Moldova, cumva, în ultimele luni a ajuns pe o astfel de undă.”Irina: „Problema este că oamenii merg în politică nu ca să facă politică, ci ca să facă bani. Și în Republica Moldova cineva deține politica, deține instituțiile unde sunt foi peste foi, unde trebuie să semnezi foia, care să semneze pentru foaia ca, în sfârșit, să ajungă foaia. Asta este, așa funcționează lucrurile. Și așa funcționează lucrurile cred că nu numai în Moldova, dar în tot spațiul post-sovietic.”Florin: Care credeți că ar trebui să fie proporția dintre competența pe care ar trebui s-o aibă în domeniul pe care îl conduce și abilitățile politice ale omului respectiv?Oamenii nu trebuie idealizați, oamenii trebuie priviți critic, chiar dacă vin de la partidul care îți place…Elena: „Cred că trebuie să fie un echilibru. Cu siguranță, competențele politice vin pe parcurs. Nu știu dacă competența într-un anumit domeniu mai vine pe parcurs, dacă ești numit într-o anumită funcție.Uite, zilele trecute au fost Zilele Independenței Republicii Moldova și, am impresia că în cei 30 de ani – bine, din care eu am petrecut doar 19 urmărind toate celebrările – cred că a fost prima oară ziua în care am văzut un tort cu o lumânare, o lumânare de speranță, și am văzut chestii nobile, am văzut un discurs pe care l-am ascultat cu interes cap-coadă...”Florin: Discurs al cui?Elena: „Al președintelui țării, al Republicii Moldova”.Irina: „Nu știu dacă am speranță. Speranță – așa de fastuos sună cuvântul „speranță”. Aș vrea să cred că oamenii vor putea face și vor putea fi buni buni în ceea ce vor face.Doar că, în același timp, oamenii nu trebuie idealizați, oamenii trebuie priviți critic și dacă vezi că, da, chiar dacă e de la partidul care îți place, dar dacă a călcat cu stângul, ia și spune. Cumva e nevoie și de critică și trebuie să spui că „nu, nu-i corect așa, chiar dacă în alte privințe sunteți bravo...”Eu mai degrabă nu aș avea speranță, dar nu aș vrea s-o spun cu conotații negative. Eu aș vrea să văd că lucrurile se întâmplă fără ca eu să sper la ele, fără ca să aștept ceva ca politicienii să-mi dea. Pe politicieni, de fapt, eu m-am dus și i-am ales ca ei să lucreze și să-mi dea. Deci, dacă le-am acordat deja votul, sorry, dar nu mai merge chestia cu speranța. Ești pe locul acela și fă-ți treaba bine acolo, pentru că altfel în următorii patru ani n-ai să mai stai acolo.”Florin: Consideri că faptul că oamenii ajung să se îndrăgostească de politicieni și să găsească un salvator într-un om politic dăunează democrației?Irina: „Da, cu siguranță. Mai mult decât da. Mai ales în contextul Republicii Moldova, oamenii crescuți în spațiul post-sovietic, oameni care au fost deprinși cu faptul că lor li se promitea un sac de grâu înainte să se termine sezonul agrar...”Florin: Elena, tu ce părere ai despre subiect?Elena: „Cred că cetățeanul Moldovei e deja călit în urma tuturor relațiilor distruse cu politicienii – cumva ca în dragoste: ai avut mai multe relații care au eșuat, nu mai poți să te uiți cu aceeași dragoste sau cu aceeași speranță de fiecare dată. Și cetățeanul a obosit, și, într-adevăr, cum spune Irina, e nevoie să vezi lucrurile critic. Să te îndrăgostești de un politician cred că e mult spus. Nu există un politician care să facă check la fiecare interes al tău, mai ales că și cetățenii sunt mulți, și fiecare are interesele proprii...”Unirea era foarte reală, ea putea fi făcută mult mai ușor decât ar fi s-o facem astăzi. Și, din nou, ceva a lipsit…Florin: Uite, în manualul meu de clasa a IV-a de limba română era un text care se numea România dodoloață. Și vreau să vă întreb, dacă voi credeți că ar putea și ar trebui ca România să se unifice cu Republica Moldova?Elena: „Dacă eram din 1991 și m-ai fi întrebat asta, și-aș fi zis că da. Bine, ambii mei bunei au semnat Declarația de Independență a Republicii Moldova și au vorbit de la tribună, și era mișcarea acelor oameni care erau capabili să facă schimbarea atunci.Unirea era foarte reală, ea putea fi făcută mult mai ușor decât ar fi s-o facem astăzi. Și, din nou, ceva a lipsit, ceva nu s-a întâmplat, lucrurile n-au funcționat. Și acum ar fi mult, mult, mult mai greu să convingi întreg poporul de necesitatea acestei Uniri.”Florin: Când credeți că o să avem o Uniune Europeană cu 28 de state din nou, dar de data asta unul dintre ele să fie Republica Moldova? În ani?Elena: „Nu știu dacă în următorii 10 ani...”Irina: „15? Cam așa, 15-17 ani?”Florin: Uite, v-am mințit că o să fie ultima întrebare, pentru că m-ai provocat să mai pun una. Există ideea de generație de sacrificiu în Republica Moldova?Elena: „Eu zic că da.”Irina: „Da!”Florin: Ai spus de „copiii noștri”. Copiii noștri din Republica Moldova au să mai fie considerați o generație de sacrificiu?Irina: „Sper că nu...”Elena: „Cred că nu, pentru că părinții noștri n-au avut manualele de istorie care spune adevărul; părinții noștri nu au avut exemplul de o guvernare care să asculte părerile oamenilor; părinții noștri au trăit în perioada când au simțit pe pielea lor libertatea, independența, mișcările de independență, cenaclurile sau tot ce vrei.Generația care o să vină cred că o să aibă exemple mult mai stabile, cumva mult mai sănătoase, sper eu. Dar nu știu dacă există vreo generație care ar putea să aducă salvarea.”***Florin: La final de două zile în Chișinău, principala observație e că tinerii din Moldova, la fel ca cei din România, se uită mai mult în afară decât înăuntru. Și pot să spun că sunt mai precauți, când vine vorba de discuții despre politică. Optimismul vine mai degrabă din încrederea în forțele proprii decât din sprijin din partea societății. Cât despre Chișinău ca oraș, am găsit aici și restaurante care se aseamănă mult cu cele din vestul Europei, dar au fost și multe situații în care mi-am adus aminte de România de diainte de Uniunea Europeană. „Ceilalți” este un proiect marca Forum Apulum, realizat cu sprijinul The Black Sea Trust for Regional Cooperation. 
06:50
Din agenda principalelor evenimente anunțate ale zilei.
06:50
Ştiri, informaţii, interviuri, corespondenţe. De luni până vineri de la ora 6.30 la 6.45.
6 decembrie 2021
22:50
21:40
Programul de seară al Europei Libere. Ştiri, interviuri, analize şi comentarii.
20:10
Primele date despre bolnavii de COVID-19 care s-au infectat cu varianta Omicron a virusului sugerează că simptomele cauzate de aceasta sunt mai puțin severe decât în cazul tulpinii Delta, care rămâne dominantă în lume și este responsabilă de un val de spitalizări.Concluziile au fost trase de consilierul Casei Albe pe problemele sanitare, Anthony Fauci. Totuși, expertul american a precizat că oamenii de știință au nevoie de mai mult timp pentru colectarea de informații despre Omicron înainte de a determina cât de periculoasă este tulpina Omicron.„Până acum, nu pare să existe un grad mare de severitate (...), dar trebuie să fim precauți înainte de a afirma că este mai puțin periculoasă sau că într-adevăr nu provoacă vreo formă gravă, ca Delta”, a spus Fauci într-un interviu la televiziunea CNN, la 5 decembrie.Concluziile se bazează pe datele din Africa de Sud, unde Omicron a fost identificată pentru prima dată, la sfârșitul lunii noiembrie. Se crede că varianta găsită de atunci în numeroase țări, din Europa până în America de Nord și Asia, este mai contagioasă decât cele de până acum, inclusiv decât Delta.Oamenii de știință mai încearcă să stabilească în ce măsură Omicron poate penetra scutul de protecție contra coronavirusului creat de vaccinurile existente. Omicron se poate dovedi mai puțin periculoasă decât Delta, dar cu toate acestea va pune probleme, spune Maria Van Kerkhove, expertă în epidemiologie a Organizației Mondiale a Sănătății.„Chiar dacă avem un număr mare de cazuri ușoare, unele dintre persoanele infectate vor avea nevoie de spitalizare (...). Vor ajunge în terapie intensivă iar unii bolnavi vor muri. Suprapus pe o situație deja dificilă cauzată de Delta la nivel global, acest lucru nu poate să bucure”, a spus Van Kerkhove la televiziunea CBS News.Oficiali medicali din Uniunea Europeană au estimat deja că, în câteva luni, Omicron va fi responsabilă de jumătate din toate noile cazuri de infectare cu COVID-19.Pe moment, Europa se confruntă cu un al patrulea val al pandemiei cauzat de tulpina Delta, iar multe țări se află de trei săptămâni în lockdown parțial, ca Belgia și Cehia, sau aproape total, ca Austria.La week-end, zeci de mii de oameni au protestat în zeci de orașe europene, inclusiv în Belgia, Olanda, Germania și Austria, contra a ceea ce numesc o obligație de facto a vaccinării. Nevaccinaților (sau mai exact celor care nu pot demonstra absența infecției) li se interzice accesul în restaurante, săli de spectacol și alte locații publice.La Viena, peste 40 000 de anti-vaxeri au manifestat sâmbătă pentru al treilea weekend consecutiv. Austria este și prima țară din Uniunea Europeană care a anunțat că vaccinarea devine obligatorie, și de facto, și de jure, din luna februarie. 
19:50
Programul de seară al Europei Libere. Ştiri, interviuri, analize şi comentarii. În fiecare luni, puteţi asculta rubricile „Dreptul tău” şi „Carte la pachet”, semnată de Emilian Galaicu-Păun.
17:30
16:20
Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și va prezint astăzi, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene.Din sumarul ediţiei:Schimbările climatice, pădurile și acțiunile de voluntariat – sute de copaci au fost plantați de voluntari în regiunea transnistreană. Reuniunea anuală ministerială a OSCE a adoptat o nouă rezoluție în care susține integritatea teritorială a Republicii Moldova. Și o discuție despre conflictele înghețate și viitorul regiunii cu Konstantin Borovoi, politician și om de afaceri rus, emigrat în Statele Unite ale Americii.***Pentru început, o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute.O nouă declarație privind reglementarea transnistreană a fost aprobată la Consiliul Ministerial al OSCE de la Stockholm. În declarație, miniștrii afacerilor externe din cele 57 de state participante la OSCE au reiterat hotărârea lor fermă de a ajunge la o reglementare cuprinzătoare, pașnică și durabilă a conflictului transnistrean, bazată pe suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova, în cadrul frontierelor sale recunoscute internațional și cu acordarea unui statut special pentru localitățile din regiunea transnistreană. Un comunicat al Biroului de reintegrare de la Chişinău anunță că în declarație „s-a accentuat necesitatea implementării angajamentelor din pachetul Berlin+, încurajându-se noi măsuri de consolidare a încrederii”. Declarația pune accent și pe asigurarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, având în vedere Îngrijorările serioase care există în această privință.O investigație semnată de Mădălin Necșuțu și Ilie Gulca publicată de anticorupție.md scoate la iveală schemele complexe prin care este alimentată cu combustibil tehnica de luptă a armatei ruse din regiunea transnistreană. Combustibilul pleacă din portul rusesc Novosiisk de la Marea Neagră, tranzitează România prin portul Constanța. De aici, îl importă Republica Moldova, pentru Transnistria, printr-o firmă înregistrată la Galați și al cărei profit a explodat în ultimii doi ani. Întreaga schemă este coordonată de un offshore elvețian, condus de un cetățean sârb, despre care se știe că a reușit să câștige multe licitații cu mari companii de stat din Rusia. Amănuntul cu adevărat semnificativ este însă că fostul ministru al apărării de la Chișinău, Anatol Pânzari, este amestecat în această firmă din România. „Cu alte cuvinte, firma ministrului Apărării din Republica Moldova, în care fiul său Artiom Pânzari era folosit ca paravan în acte, transporta motorină pentru tehnica de luptă a rușilor din Transnistria.Săptămâna trecută în regiunea transnistreană a început administrarea dozei booster a vaccinului anti-Covid. În două zile s-au re-vaccinat 250 de persoane, anunță departamentul de sănătate din regiune. Pentru cea de a treia doză sunt folosite vaccinurile Pfizer și Sputnik V care există acum în stoc, iar vaccinul Moderna ar urma să ajungă în viitorul apropiat. În regiunea transnistreană rata vaccinării rămâne foarte scăzută, de doar 26 la sută. Pentru a accelera vaccinarea, administrația de la Tiraspol organizează maratoane și echipe mobile care merg prin sate, iar săptămâna trecută Vadim Krasnoselski a propus ca întreprinderile mari să organizeze vaccinarea angajaților. Regiunea transnistreană generează aproape jumătate din statistica de îmbolnăviri zilnice ale Republicii Moldova. Republica Moldova a ieşit din „zona roşie" de COVID. Cu o incidenţă de 2,4 cazuri la 1000 de locuitori, Moldova a fost inclusă în lista statelor aflate în „zona galbenă" de alertă epidemiologică.De luni, 6 decembrie, în regiunea transnistreană începe votarea anticipată pentru așa-numitele alegeri prezidențiale din 12 decembrie, unde de facto există un singur candidat. Actualul lideri de la Tiraspol Vadim Krasnoselski îl are drept concurent pe Serghei Pânzari, un locuitori al satului Hârtop din raionul Grigoriopol, o persoană absolut necunoscută publicului și care nu a avut o campanie electorală în care să-și prezinte platforma. La precedentele alegeri, care au avut loc anul trecut și unde s-au ales membrii legislativului local, prezența la urne a fost de 27 la sută. Experții care urmăresc evoluțiile din regiunea transnistreană notează că la actualul așa-zis scrutin prezența ar putea fi și mai mică, dat fiind faptul că locuitorii regiunii practic nu au de făcut o alegere reală și rezultatul este clar din start. Autoritățile constituționale de la Chişinău consideră ilegale așa-numitele alegeri prezidențiale din regiunea transnistreană.Republica Moldova a primit un puternic mesaj de susținere din partea Statelor Unite ale Americii pentru agenda de reforme inițiate de autorități.Declarația a fost făcută de vicepremierul Nicu Popescu, în cadrul unei întrevederi cu șeful diplomației americane Antony Blinken, în marja reuniunii Consiliului ministerial al OSCE. Potrivit lui Nicu Popescu, asistența și expertiza americană este utilă în consolidarea instituțiilor democratice, lupta împotriva corupției de nivel înalt, avansarea reformei justiției și îmbunătățirea climatului investițional. În cadrul întrevederii, șefii celor două diplomații au discutat și despre evoluțiile din regiune și din dosarul transnistrean, iar ministrul moldovean de externe a apreciat sprijinul american în cadrul negocierilor în formatul 5+2.Secretarul de stat al Statelor Unite, Antony Blinken, s-a întâlnit la Stockholm, pe 2 decembrie, în marginea reuniunii ministeriale a OSCE, cu ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, pentru a-l avertiza că Rusia va suporta „consecințe grave” dacă întreprinde vreun nou atac asupra Ucrainei și pentru a-l convinge să aleagă calea diplomației.Președintele Statelor Unite Joe Biden și liderul rus Vladimir Putin vor avea o teleconferință on-line marți, 7 decembrie, pentru a discuta evoluțiile din Ucraina și alte subiecte, au confirmat atât Casa Albă, cât și Kremlinul. Întâlnirea virtuală are loc în timp ce Washingtonul și Kievul spun că Moscova a amplasat zeci de mii de soldați, tancuri și armament greu în vestul Rusiei și ar putea planifica o ofensivă împotriva Ucrainei chiar în luna ianuarie. Moscova a insistat că nu are o astfel de intenție, acuzându-și adversarii de faptul că ar vrea să-și ascundă presupuse planuri agresive proprii. „Președintele Biden va sublinia preocupările Statelor Unite cu privire la activitățile militare rusești la granița cu Ucraina și va reafirma sprijinul american pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei”, a declarat Casa Albă sâmbătă, pe 4 decembrie. Cei doi lideri vor discuta, de asemenea, o serie de probleme, inclusiv acordurile despre armele nucleare strategice, atacurile cibernetice și probleme regionale, a mai anunțat Casa Albă.Noul cancelar al Germaniei, social-democratul Olaf Scholz, urmează să preia conducerea guvernului miercurea viitoare, pe 8 decembrie, după ce candidatura sa este aprobată de camera inferioară a parlamentului, Bundestag. Cu votul de miercurea viitoare se încheie cei 16 ani de guvernare a Angelei Merkel. Cancelarei îi vor lipsi 10 zile pentru a egala recordul predecesorului ei, Helmut Kohl, cunoscut drept „cancelarul unificării Germaniei”, potrivit jurnaliștilor de la săptămânalul Der Spiegel.***Republica Moldova se numără printre cele peste 100 de țări care au semnat recenta declarație de la Glasgow prin care se angajează să oprească până în 2030 defrișările și degradarea terenurilor și să avanseze în direcția inversă, adică a împăduririlor și refacerii calității solului. Valentina Basiul explică ce înseamnă concret acest angajament pentru Republica Moldova.Lideri din peste 100 de ţări şi-au asumat, prin declaraţia de la Glasgow, obligaţia de a conserva pădurile în loc să le defrișeze din rațiuni economice. Guvernarea PAS anunță obiectivul de a extinde anual suprafeţele de teren împădurite cu 10 mii de hectare pe durata unui deceniu, inclusiv permiţând proprietarilor de terenuri să aibă păduri private. Astfel, prin aceste obiective ambiţioase, spune ministra mediului, Iuliana Cantaragiu, se doreşte oprirea schimbărilor climatice în Republica Moldova şi îmbunătăţirea calităţii aerului şi apelor.Ce alte obiective au în calcul autorităţile, ne spune ministra mediului, Iuliana Cantaragiu.Să reducă tăierile până în 2030 şi în acelaşi timp să reducă degradarea terenurilor…„Ambiţia noastră este de a creşte suprafaţa terenurilor împădurite cu circa 10 mii de hectare pe an, reieşind din situaţia actuală tehnico-materială, ar însemna vreo 100 de mii de hectare în următorii zece ani. Dar cel mai important va fi reforma Agenţiei Moldsilva pe care o planificăm anul viitor, în modul în care să nu privim pădurile ca masă lemnoasă, cum este făcută astăzi, dar să privim pădurea care aduce mult mai multe beneficii în forma sa vie, nu ca masă lemnoasă. Și atunci pădurea va trebui să fie întreţinută în mare parte din bugetul de stat.”Majoritatea experţilor din domeniul mediului salută intenţia guvernării de a pune în aplicare un „program ambiţios de restabilire a pădurilor”, aşa cum s-a exprimat preşedinta Maia Sandu.În primul rând, specialiştii în biodiversitate, printre ei şi dr. în ştiinţe biologice Aurel Lozan, prezintă tabloul pădurilor din Republica Moldova astfel: 450 de mii hectare, sau circa 13-14% din suprafaţa ţării, sunt acoperite cu vegetaţie forestieră, incluzând şi plantaţiile tinere. Dintre care păduri mature de zeci şi sute de ani doar 9%. De fapt, cele din urmă sunt considerate „plămânii planetei”. 85 la sută din păduri sunt administrate de 25 de întreprinderi de stat specializate în silvicultură sub egida Moldsilva, dar de fapt şefi de ocoale silvice sunt vreo 80.Această ierarhie stufoasă ar avea deficienţe în management, potrivit lui Aurel Lozan, iar la mijloc în primul rând sunt factori de corupţie. Din acest considerent el este sceptic că pe durata următorilor 9 ani vor fi stopate defrişările.„Interesul este prea mare, pădurea este o sursă de venit, deci, să fim nişte realişti că nu se va stopa, dar sperăm să se diminueze. Acest program nu poate fi realizat ştiţi aşa ne-am culcat seara, ne-am trezit dimineaţa şi avem 100 de mii de hectare. Este un program care necesită o planificare extrem de bună, extrem de calibrată din punct de vedere profesionist şi din punct de vedere logistic”.Un alt expert în mediu, Ilia Trombiţchi, atrage atenţia că pe lângă mai mulţi bani, programul de împădurire asumat de guvernarea PAS presupune şi numeroşi oameni pregătiţi în domeniu, pe care nu este clar de unde îi va lua. Ecologistul la fel a criticat activitatea managerilor din ultimii ani din silvicultură, pe care îi vede „corupţi şi nepregătiţi de astfel de schimbări”.***În regiunea transnistreană nu se vorbește nimic despre afacerile cu pădurile, despre defrișări sau despre corupția din acest sistem. Acolo au avut loc săptămânile trecute acțiuni de plantare a copacilor, organizate de voluntari. În stânga Nistrului situația nu este mai bună decât în restul teritoriului Republicii Moldova – suprafața împădurită este mai mult decât de două ori mai mică decât cea recomandată.Corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, a stat de vorbă cu Boris Efros, directorul Mișcării ecologice de voluntariat din regiunea transnistreană. Organizația condusă de Boris Efros a inițiat o acțiune de plantare de puieți crescuți de voluntari din ghinde de stejar. Iată ce spune ecologistul despre această inițiativă:Boris Efros: „Este o acțiune pe care o organizăm deja de câțiva ani. Adun mai întâi ghindele – se găsesc peste tot la noi: fie în oraș, în parcul Pobeda, fie în pădurea de la Chițcani. Ghindele trebuie ținute într-o de exemplu într-o pungă de la cafea, iarna, la balcon, cu puțină umiditate și cam peste o lună acestea încep să germineze. După care trebuie plantate în ghiveciuri separate, sau să le punem într-un vas mai mare și puieții vor crește ca o pădurice, pot fi și câte 20 de copăcei de stejar. Iar la mijlocul primăverii, când deja e cald, eu le plantezi în sectorul meu – pe perimetrul terenurilor de joacă pentru copii sau de-a lungul aleilor, plantez mulți-mulți stejari. Procentul de supraviețuire este de aproximativ 50 la sută. Problema este că în orașe copăceii sunt rupți. Eu încerc să-i îngrădesc, dar de multe ori copacii oricum au de suferit.Se pot planta ghinde de stejar direct în sol, acum, toamna – dar atunci recomandarea este să fie puse într-un singur loc cam 10 ghinde, se pun cam la 3-4 cm adâncime. Din cele 10 ar putea să iasă 2-3 puieți. Așa că este mai eficient să le germinezi acasă, în acest caz procentul de supraviețuire este, după cum spuneam, de 50 la sută.În plus, copăceii tineri trebuie udați, ei vor multă apă – mai ales vara trebuie udați des. Cel mai important efort este udarea copacilor tineri pe toată perioada verii, măcar o dată la cinci zile.”Europa Liberă: Care este reacția oamenilor de rând atunci când îi îndemnați să planteze copaci sau chiar să crească puieți din ghinde? Și dacă aveți vreo susținere din partea administrației?Boris Efros: „Oamenii ne susțin – toată lumea vrea să existe mai mulți copaci, pentru ca asta înseamnă mai multă umbră și aer curat. Iar în ultima perioadă ați observat că la noi se schimbă clima și în fiecare an e tot mai cald. În copilăria noastră erau 25 de grade vara, iar acum sunt 33-35. Așa că oamenii sunt pentru, chiar am avut un sondaj on-line și întrebarea despre copaci, dacă orașul are nevoie de mai mulți copai, a luat cele mai multe like-uri.În ceea ce privește administrația, aceasta are propriul plan de înverzire. Pentru acest plan e nevoie de bani, e nevoie să fie asigurată udarea periodică.Revenind la oameni – plantarea copacilor este una din puținele ocupații pentru care oamenii ar fi de acord să iasă și să facă ceva. Pentru că ei înțeleg că tot lor își fac un bine, tot ei se vor bucura apoi de umbră și aer curat.Gradul de împădurire la noi trebuie să fie de aproximativ 18 la sută, la modul real însă acesta nu ajunge nici la 8-10 la sută, deci e mult de lucru.Ecologia trebuie să fie o prioritate a statului. Dacă atitudinea se va schimba, în nici 10 ani lucrurile s-ar putea îmbunătăți considerabil și totul ar fi verde.De exemplu, de-a lungul șoselelor la noi trebuie să fie două rânduri de copaci, lucru care nu se întâmplă. Nimeni nu se ocupă de asta, din contra, și acolo unde sunt, copacii sunt tăiați. Voluntarii au reușit să obțină ca autoritățile de la Tiraspol să se angajeze, printr-o decizie a Consiliului orășenesc, să planteze câte un copac nou atunci când se taie unul, dar această prevedere nu mai funcționează – autoritățile spun că nu au bani. În plus, există probleme cu udarea copacilor nou-plantați. În această perioadă voluntarii au plantat cam 10 mii de copaci. Și autoritățile orășenești recunosc că nu au o mașină pentru irigare, iar problema există de ani de zile și nu se mișcă din loc. Adică de facto mulți puieți sunt plantați, dar aceștia nu sunt udați și nu se prind. Așa că de multe ori voluntarii merg cu mașinile lor, cu damigene cu apă și udă puieții plantați prin oraș. Eu de exemplu în sectorul meu ud ceea ce am plantat eu.Ce se mai poate face acum? De exemplu, există o gunoiște abandonată – câțiva kilometri de teritoriu liber. Se pot lua din pădure 10 mii de puieți, se poate pune la treabă armata, soldații și timp de o lună acolo se poate face pădure. Dacă ar exista dorință, o abordare sistemică și interes pentru ecologie problema înverzirii se rezolvă foarte ușor.”***Corespondenții noștri în stânga Nistrului au stat de vorbă cu oamenii întâlniți pe stradă la Tiraspol și Bender, întrebându-i ce pot face oamenii de rând pentru a contribui la soluționarea problemelor ecologice și a avea grijă de natură și de mediu:- Ar fi bine să fie strânse frunzele și să fie scoase din oraș. În regiunea noastră ar fi tare bune niște aparate pe care le-am văzut la Odesa, care din frunze și crengi fac granule și brichete pentru încălzire. Asta ar fi tare bine, doar că la noi nu se aude nimic despre așa ceva. - Să planteze copaci și să arunce mai puțin gunoi. Și mai puține pungi de plastic în magazine, trebuie să se treacă la cele din hârtie sau la torbe din pânză sau din plasă, cum era pe vremea sovietică. Așa ar fi frumos și comod și s-ar polua mai puțin pământul. Și oamenii să fie mai educați – să strângă gunoiul după ei, să-l arunce la coș și nu pe jos. Așa începe totul, cu lucruri mărunte. Dacă oamenii ar fi mai educați, și viața ne ar fi mai ușoară.- Trebuie introduse amenzi mari pentru aruncarea gunoiului. Și ar mai fi nemaipomenit să se prelucreze materialele reciclabile. Dar la noi din păcate nu va construi nimeni o fabrică de reciclare, pentru că e foarte scump. Se pot organiza mai multe evenimente dedicate acestui subiect, să fie mai multe „zile verzi”. Iar fiecare personalitate mai cunoscută din oraș să-și planteze un copac unde să fie scris numele lui – cred că ar fi o idee tare bună și i-ar motiva și pe alții. - Să plantăm mai mulți copaci, să facem mai puțin gunoi, să fie mai puține mașini…- Trebuie să aruncăm gunoiul doar în locurile special amenajate, să prelucrăm plasticul, iar bateriile și becurile stricate să le ducem doar în punctele de colectare a acestora. Și să nu se mai taie copacii, să fie reciclată hârtia.- Trebuie să refuzăm pungile de plastic în magazine, să protejăm natura ca s-o păstrăm frumoasă, să nu fie tăiați copacii. Copacii trebuie nu tăiați, ci decorați cu beculețe, să fie frumos.- Copacii trebuie plantați nu doar cu ocazii speciale, nu doar de sărbători. ***Ministrul moldovean de Externe, Nicu Popescu, a declarat, cu câteva zile înainte de reuniunea anuală ministerială a OSCE ținută săptămâna trecută la Stockholm, că Republica Moldova pledează pentru soluționarea exclusiv pașnică a conflictului transnistrean.„Poziția Republicii Moldova rămâne neschimbată. Poziția noastră față de reglementarea transnistreană este că singura soluție pentru reglementarea acestui conflict este dialogul, negocierile și metodele pașnice de interacțiune cu conaționalii, concetățenii noștri din stânga Nistrului, dar și cu autoritățile de la Tiraspol, cu ajutorul și contribuția mediatorilor. Această poziție este de fiecare dată foarte clar exprimată: soluția acestui conflict poate fi doar pașnică – negociată și prin dialog.”Țările membre în OSCE au făcut vineri un nou apel, prin rezoluția finală a ministerialei OSCE, la rezolvarea conflictului transnistrean cu menținerea integrității teritoriale a Republicii Moldova și acordarea unui statut special localităților din stânga Nistrului.Iar în discursul ținut la ministerială, Nicu Popescu a exprimat îngrijorarea față de situația alarmantă a drepturilor omului și libertăților fundamentale în regiunea transnistreană, chemând comunitatea OSCE, în particular mediatorii și observatorii din formatul 5+2, să-și consolideze eforturile în scopul asigurării protecției drepturilor omului în regiunea transnistreană, acordând atenția necesară situației școlilor cu predare în grafie latină din stânga Nistrului.Ministerul moldovean de Externe a repetat cererea de retragere a trupelor și munițiilor ruse din stânga Nistrului, iar în marginea discuțiilor s-a întâlnit pentru prima dată cu secretarul de stat american, Antony Blinken. Tamara Grejdeanu cu detalii:„Am fost bucuros să primesc mesajul puternic de susținere din partea Statelor Unite ale Americii pentru agenda de reforme inițiate de autorități”, a spus vicepremierul Nicu Popescu în cadrul întrevederii cu Antony Blinken. Așa cum anunță un comunicat guvernamental, șefii celor două diplomații au avut un schimb de opinii despre situația curentă în regiunea Europei de Est.Oficiali occidentali și ucraineni vorbesc despre situația încordată de la granița dintre Rusia și Ucraina, îngrijorări, care, indirect vizează și Republica Moldova, este de părere analistul politic Nicolae Negru: „În toate capitalele se discută foarte mult despre această concentrare de forțe militare la frontieră cu Ucraina și în acest context, paradoxal, crește cumva și rolul Republicii Moldova. Toată lumea se uită ce se întâmplă în Republica Moldova fiindcă o Republică Moldovă instabilă sau ostilă față de Ucraina să spunem, sigur că ar prezenta un anumit pericol. Desigur, toată lumea dorește ca Republica Moldova să fie un stat democratic, care are anumite capacități de a se apăra, de a-și menține securitatea. De aceea, această întâlnire dintre Blinken și Popescu trebuie privită ca o ocazie de a rezolva niște lucruri pe care Republica Moldova încearcă să le rezolve de mult timp. În primul rând – problemele de securitate și de apărare, și de stabilizare a Republicii Moldova.”Evoluțiile din dosarul transnistrean au fost un alt subiect al întrevederii celor doi diplomați. În cadrul reuniunii OSCE, vicepremierul Nicu Popescu a vorbit despre situația alarmantă a drepturilor omului și libertăților fundamentale în regiunea transnistreană.Nicolae Negru este de părere că situația incertă de la frontiera ruso-ucraineană influențează indirect și evoluția dosarului transnistrean:„Eu nu cred că se va avansa prea repede pe această direcție a conflictului transnistrean, deși se aud anumite voci. Și chiar acum se vorbește despre o rezoluție în Congresul american în favoarea unei rezolvări a problemei transnistrene, cu respectarea integrității teritoriale, a suveranității și independenței Republicii Moldova. Se spune acolo despre un statut special care ar trebui acordat Transnistriei. Nu știu dacă la Chișinău se văd în felul acesta lucrurile, fiindcă Chișinăul deocamdată nu are o proprie viziune, un propriu proiect de reintegrare teritorială a statului. Prin urmare, concluzia mea e că e bine că se discută, dar cel mai bine ar fi dacă Chișinăul, societatea noastră, politicienii noștri s-ar clarifica și ar veni ei cu propuneri către Statele Unite, către alți parteneri, Uniunea Europeană.”***Săptămâna trecută s-a discutat mult despre declarația fostului consilier pe probleme de securitate națională al SUA, John Bolton, care a afirmat că în opinia sa a venit momentul ca Statele Unite și Alianța Nord Atlantică să se concentreze pe regiunea din estul Europei și cea din jurul Mării Negre.Într-un articol pentru sit-ul 19fortyfive.com, publicat în ajunul reuniunii de la Riga a miniștrilor de externe NATO, John Bolton îndeamnă Occidentul să caute soluții politice pentru toate așa numitele conflicte înghețate din fostul spațiu sovietic – Transnistria, Abhazia și Osetia de Sud și estul Ucrainei. „A le aborda separat, înseamnă că facem jocul Kremlinului”, crede Bolton. Despre conflictele înghețate, despre reformele din Republica Moldova și viitorul regiunii colegul meu Ivan Sveatcenko a discutat cu Konstantin Borovoi, politician și om de afaceri rus, emigrat în Statele Unite ale Americii.Konstantin Borovoi: „Ce văd eu că se întâmplă în Moldova pare să fie un fel de căutare, o oscilare de la un concept la altul. Dar eu cred că într-un final puterea, cetățenii au ales calea corectă.”Europa Liberă: Noi mai avem și Transnistria, nu putem uita acest lucru, este destul de complicat de făcut reforme și de implementat lucruri strategice și principiale în condițiile unui conflict înghețat.  Konstantin Borovoi: „Eu cred că nu este vorba atât de Transnistria, cât de faptul că acolo este un teritoriu ocupat al Republica Moldova, un teritoriu ocupat de Rusia. Faptul că acum acest proces este administrat de niște bandiți este un lucru cunoscut, același lucru se întâmplă în Abhazia și Osetia de Sud. Republica Moldova trebuie să soluționeze această problemă așa cum face Ucraina. Doar că acum pare că Ucraina s-a resemnat cu ocuparea estului țării, cu ocuparea Crimeii și în consecință și statele occidentale se resemnează în această privință. Ucraina este astăzi într-o fază în care încearcă să calmeze agresorul și are grijă ca nu cumva să spună ceva ce nu i-ar plăcea lui Putin. Astăzi în Ucraina nu mai este un regim pro-rus, ceea ce înseamnă că Transnistria este o enclavă…Ceva asemănător se întâmplă și în Republica Moldova – este o situație generată de agresiunea Rusiei. Și Chişinăul trebuie să discute cu Kievul despre cum poate soluționa această problemă. Mai ales că acum în Ucraina nu mai este Ianukovici la putere și această problemă poate fi soluționată prin metode mai radicale.” Europa Liberă: La ce fel de metode mai radicale vă referiți?Konstantin Borovoi: „Eu cred că politicienii moldoveni, în măsura profesionalismului lor, potsoluționa aceste chestiuni. Astăzi în Ucraina nu mai este un regim pro-rus, ceea ce înseamnă că Transnistria este o enclavă.”Europa Liberă: Cu pacificatori ruși, cu forțe militare ruse, cu depozite de muniții rusești…Konstantin Borovoi: „Da, depozitele sunt imense. Eu la vremea mea am fost foarte interesat de acest subiect. Eram în relații foarte bune cu Alexandr Lebedi, comandantul trupelor ruse din Transnistria de la acea vreme, eu am fost acolo de mai multe ori, m-am întâlnit cu el, am făcut și câteva interviuri și am încercat să înțeleg cum stau lucrurile cu adevărat. Este o agresiune. O agresiune a Rusiei – nu are rost să ascundem nimic aici.”Rusia a acaparat o parte din teritoriul Republicii Moldova. La fel cum a făcut-o cu Ucraina.Europa Liberă: Credeți că există vreo șansă de soluționare a acestui conflict înghețat în viitorul previzibil? Fără Rusia ar fi complicat de făcut ceva…Konstantin Borovoi: „Nu. Rusia este de facto agresor. Aici nu vorbim doar despre faptul că bandiții transnistreni au acaparat o parte din teritoriul Moldovei. Vorbim despre faptul că Rusia a acaparat o parte din teritoriul Republicii Moldova. La fel cum a făcut-o cu Ucraina. Și la fel ca și în cazul acordurilor de la Minsk este inutilă încercarea de a soluționa ceva cu Putin. El vrea să fie tratat ca terță parte, nu ca o parte în conflict. Vrea să fie văzut ca observator extern. Dar este o poziție absolut falsă, pentru că anume el este cauza conflictului, adică trupele ruse și agresiunea rusească împotriva Moldovei. Eu cred că politicienii moldoveni trebuie să fie mai consecvenți. Și să pornească de la faptul că, la fel ca și în Ucraina, nu avem de a face cu un conflict înghețat. Acest conflict a fost înghețat pentru că Republica Moldova a fost de acord să-l înghețe. Pentru că a existat mereu sentimentul de pericol din partea Rusiei. Dar astăzi există Ucraina. Și astăzi se poate începe soluționarea acestei probleme prin metode mai consecvente.” Europa Liberă: În Republica Moldova, în spațiul public și în mediile politice mai circulă idea că Chişinăul, Republica Moldova, trebuie să devină mai atractivă pentru malul stâng al Nistrului, în particular să dezvolte economia. Credeți că la noi ar putea apărea un reformator de talia lui Kaha Bendukidze din Georgia, care a fost părintele reformelor liberale de acolo? Și ce ar putea face un astfel de reformator?Konstantin Borovoi: „Există o anumită exagerare a rolului lui Kaha Bendukidze în Georgia – el, indiscutabil, a consiliat echipa lui Mihail Saakașvili. Dar ceea ce s-a întâmplat în Georgia a fost făcut de Mihail Saakașvili și de anturajul acestuia. Moldova ar putea și ea să atragă experți internaționali – este o provocare importantă și pentru Republica Moldova, și pentru Ucraina. Ucraina, de exemplu, a spus că nu are nevoie de experți internaționali, și cred că este o mare greșeală. Experții internaționali sunt sigura soluție pentru situația complicată din prezent. Aceștia trebuie atrași, sunt mulți oameni care ar fi gata să răspundă unei astfel de chemări – din Polonia, din Germania, din Statele Unite ale Americii. Noi toți – și în Rusia, și în Ucraina, și în Moldova – suntem invalizi ai Uniunii Sovietice, invalizi ai comunismului…Toate reformele liberale de succes au fost făcute cu participarea organizațiilor și experților mari și obiectivele pe care și le propun acum unii politicieni în Ucraina și Republica Moldova – atragerea investițiilor, crearea unui nou Plan Marshall pentru aceste state – sunt sarcini care pot fi soluționate inclusiv cu sprijinul experților internaționali.” Europa Liberă: În Moldova este uneori auzită idea că moldovenii nu și-au meritat libertatea pentru că nu au luptat pentru ea. Că libertatea, după destrămarea URSS, a căzut ca din cer și, în consecință, de 30 de ani tot „umblăm prin deșert”. În opinia Dvs., care este prețul libertății?Konstantin Borovoi: „Știți, noi toți – și în Rusia, și în Ucraina, și în Moldova – suntem invalizi ai Uniunii Sovietice, invalizi ai comunismului. Am discutat acest lucru la un moment dat cu Vytautas Landsbergis, primul președinte al Lituaniei post-sovietice. Eu încercam să înțeleg de ce apelurile noastre antitotalitare către europeni nu sunt eficiente, de ce europenii tratează cu multă suspiciune democrațiile est-europene moderne.Și el mi-a spus că europenii ne consideră pe toți „invalizi ai comunismului”. Acest lucru înseamnă că opinia noastră este bazată pe prejudiciul care ne-a fost cauzat, pe traumele pe care le-am suferit. Și aici este mult adevăr. Insuccesul Moldovei, insuccesul transformărilor în Ucraina, insuccesul transformărilor în Rusia, la fel ca și succesul transformărilor din țările baltice confirmă acest lucru. Cei din țările baltice s-au eliberat foarte repede de aceste frici induse. Iar noi încă luptăm. Noi încă nu ne putem decide dacă să devenim „colonie energetică” sau să admitem companiile din Occident pe piața Rusiei, Moldovei, Ucrainei? Să luptăm cu unul sau doi oligarhi, azi cu unii, mâine cu alții; sau să mergem pe elemente ale concurenței sănătoase și să atragem în economie companii occidentale mari?Răspunsurile par simple și clare. Dar se pare că pentru noi, pentru „invalizii comunismului”, aceste răspunsuri nu sunt evidente.”Aici e Radio Europa Liberă 
14:10
Un roman al israelienei Zeruya Shalev (n. 1959), în care Kaddish-ul se-mpleteşte firesc cu Cântarea cântărilor, „într-un limbaj de o bogăţie uluitoare, celebrând puterea sexualităţii, dar şi abisurile ei”, Viaţa amoroasă, Humanitas, 2020, o propulsează pe scriitoarea de 38 de ani (la ora apariţiei cărţii), născută într-un kibbutz, pe orbită planetară – de-atunci, a fost tradusă în peste 30 de limbi, iar în 2007, ecranizată de Mariei Schrader.De-o complexitate psihologică & stilistică ieşită din comun, naraţiunea începe cu un coup de foudre al tinerei Yaarah pentru sexagenarul Arie, un prieten de cândva al tatălui său (& un ex-iubit de-al mamei, cum se va afla mai târziu), revenit în Israel (& în casa familiei Korman) după 30 de ani cu soţia sa franţuzoaică, Josephine, care trage să moară (ceea ce se va şi întâmpla pe la mijlocul romanului). Or, Yaarah, „fiica lui Korman”, se dă lui Arie – înainte ca acesta să fi ajuns văduv – din prima, fără fasoane, iar bărbatul nu ezită să profite de dependenţa ei, ba împărţind-o cu Shaul, alt prieten al tatălui, ba sechestrând-o în dormitorul său conjugal, la moartea soţiei sale, în timp ce casa e plină de rude şi cunoştinţe – printre acestea, şi părinţii lui Yaarah! – venite să-i prezinte condoleanţe lui Arie Even: „…cine se crede, un sultan turc? Mă încuie în dormitor ca şi când aş fi proprietatea lui, cine ştie ce s-o fi petrecând în celelalte camere, e posibil ca în fiecare cameră să fie închisă câte-o fată, care sărbătoreşte alături de el proaspăta văduvie, iar în salon se adună cei care-l consolează şi bocitoarele…” În tot acest timp, Yaarah derulează în minte una dintre poveştile „datând din perioada distrugerii celui de-al doilea Templu” – cea a tâmplarului „căruia i-a fost furată soţia, iar în cele din urmă a fost condamnat să-i servească, atât pe ea, cât şi pe soţul ei cel nou, iar lacrimile lui de durere curgeau în cănile lor” –, ajungând să înţeleagă, pe propria piele, „că toţi cei care greşesc ştiu de la bun început că fac o greşeală, dar pur şi simplu nu se pot abţine”.Dacă-ar fi să rezum într-o frază Viaţa amoroasă, aş alege-o pe aceasta: „…apoi, dintr-odată, am simţit întreaga teroare de a fi în postura unei femei inexistente, care nu poate schimba situaţia în care se află şi nici măcar n-o cunoaşte, se agaţă de tot felul de indicii şi n-are idee dacă temerile ei sunt în van sau dacă speranţele ei sunt în van, şi depinde de un bărbat cu mai multe feţe, acum e o femeie dorită, ca imediat după aceea să devină plictisitoare, şi mi-am spus, dacă vei depinde de el, nu vei ajunge departe, sau din contră, vei ajunge prea departe, încât nu vei mai putea niciodată să te întorci la viaţa dinainte”; dar, sigur, merită cetit tot textul, unul dintre „cele mai bune 20 de romane din ultimii 40 de ani” (Der Spiegel) – o adevărată unitate de măsură la evrei, aceşti 40 de ani.6 decembrie ’21   
Mai mult de 2 zile în urmă
07:40
Ştiri, interviuri, analize. Programul care stabileşte agenda zilei. Programul in care puteți asculta rubrica lui Iulian Ciocan „Realitatea cu amănuntul” şi „Jurnalul de corespondent”, semnat de corespondenţii Europei Libere în străinătate. În fiecare luni, „Dicţionar de sunete”, semnat de Lucian Ştefănescu.
07:20
Ştiri, informaţii, interviuri, corespondenţe. De luni până vineri de la ora 6.30 la 6.45.
05:20
M-am dus la piaţa din cartier ca să cumpăr nişte legume şi fructe şi, vă spun cu toată sinceritatea, am boldit ochii şi am fost năpădit de gânduri sumbre. Am cumpărat o lămâie şi ea costa 7 lei şi 50 bani, pe doi ardei verzi am dat 8 lei, iar legătura de leuştean costa acum tocmai 15 lei. S-au scumpit mai toate produsele. O pâine, pe care o luam cu 14 lei, acum costă 17 lei şi vă pot da zeci de alte exemple. Păi, cu asemenea preţuri, ca să supravieţuieşti, îţi trebuie salarii foarte grase. Dar toţi oare le au? Şi încă nu ne-au venit facturile la gazele naturale. Nu vreau să mă las cuprins de panică, dar sunt convins că anul 2022, care se apropie, va fi unul din cei mai complicaţi ani ai tranziţiei. Va trebui să fim foarte puternici şi să găsim soluţii, stimaţi ascultători.Doamna de la piaţă care mi-a vândut doi ardei cu 8 lei mi-a explicat că aşa sunt acum preţurile, că au crescut preţurile externe, că ea nu are nici o vină, că şi ea trebuie să trăiască şi deci nu poate să facă filantropie. O înţeleg şi pesemne ar trebuie să facă ceva guvernarea. Dar fac oare conducătorii ceea ce trebuie? Nu sunt mare economist, dar am nişte îndoieli. Şi o să vă aduc un exemplu.Cunosc trei oameni care în ultima vreme şi-au retras depozitele din bănci. De ce? Pentru că dobânzile se micşoraseră, nu mai erau deloc atractive, şi aceşti oameni nu mai vedeau rostul să ţină banii în bănci. Luaţi din bănci, banii sus-pomeniţi ajung pe piaţă, deci măresc noianul de lei care circulă, iar asta potenţează creşterea inflaţiei şi scumpirea produselor de primă necesitate. Dar nu cumva mai există şi alţi oameni, în afară de aceşti trei, care şi-au retras banii din bănci? Şi a făcut statul tot ce a putut pentru a opri acest trend?Repet, nu sunt economist, dar am impresia că ceva nu e OK. Iar decizia recentă a Băncii Naţionale de a crea condiţii pentru temperarea preţurilor mi se pare niţel întârziată. Nu era nevoie de această intervenţie mai devreme? 
05:20
Ploaie, dar 11 grade cu plus astăzi la Chișinău.La Kiev lapoviță și numai 2 grade. La Moscova a nins ieri -astăzi cerul rămâne acoperit și temperatura maximă nu sare de 4 grade cu minus. La București – 9 grade și ceva soare. Aici, la Praga, oleacă de ninsoare – și o temperatură de 2 grade. În sudul continentului – la Roma - cald cam ca la Chișinău – maxima va fi de 12 grade, dar nu se anunță ploi. La Madrid cam la fel, dar ceva soare, iar la Lisabona chiar 18 grade!!!Din agenda zilei din Moldova – are loc o ședință în plen a parlamentului.Vor fi de urmărit evoluțiile de la Bălți, după ce ieri a fost suspendat al doilea tur al scrutinului, ca urmare a eliminării de către CEC a candidatei partidului Șor, Marina Tauber care a anunțat ca va continua lupta în justiție, iar avocatul ei spunea că va ajunge până la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.Agenția de presă IPN organizează o dezbatere publică pe tema „30 de ani fără URSS – de ce a dispărut, de ce mai trăiește ?”..Din agenda internațională notăm că la București va fi dat astăzi publicității barometrul de sănătate publică.Președintele Rusiei Vladimir Putin, șeful diplomației Serghei Lavrov și ministrul al apărarii Serghei Șoigu vor fi astăzi la New Delhi, în India.In Italia intră în vigoare mai multe restrictii împotriva persoanelor nevaccinate împotriva Covid 19.Astăzi și mâine este anunțată la Bruxelles, la Uniunea Europeana întâlnirea miniștrilor muncii, afacerilor sociale și ai sănătății din țările comunitare. Tot la Bruxelles are loc reuniunea lunară a miniștrilor de finanțe din țările care folosesc moneda unică euro.Și mâine este așteptată întrevederea online a președintelui Statelor Unite Joe Biden cu omologul său rus Vladimir Putin – pe tema evoluțiilor îngrijorătoare de la granița dintre Rusia și Ucraina…
02:20
02:00
O discuţie la masa rotundă, găzduită de Vasile Botnaru.
5 decembrie 2021
20:10
De mici învățăm în școli că otomanii ar fi numit Valahia, adică Țara Românească, cu numele unei culori: “Kara Iflak”, Valahia Neagră. O întreagă mitologie naționalistă a izvorât de acolo: otomanii ar fi numit Valahia „Neagră” pentru că se temeau de întunecimea pădurilor de acolo; sau de duritatea locuitorilor; sau, mai modest, pentru că turcii indicau punctele cardinale prin culori etc, etc.În realitate, în context cartografic și politic kara (mai precis qara, iar nu kara, căci scris:قارة) înseamnă doar țară, teritoriu, oricare ar fi acela, și nu are nicio legătură cu culoarea neagră. Mitul cu culoarea neagră a apărut din simpla necunoaștere a limbii turce printre istoricii români. Turca de azi – dar și turca otomană – posedă, ca orice limbă, câțiva termeni omofoni, altfel zis: care sună întâmplător la fel. De pildă, în română, „coș”, bubița purulentă de pe piele, nu are nicio legătură cu „coș”, obiectul împletit din nuiele în care aducem lucruri de la piață. Cele două n-au aceeași origine și au ajuns doar întâmplător să sune la fel: coș.Unele limbi cu scriitură etimologică sau istorică scriu omofonele diferit, pentru a evita confuzii în lectură. De pildă, în franceză „chant” (cântec) și „”champ” (câmp), pronunțate identic (fonetic: \ʃɑ̃\), sunt scrise de la Renaștere încoace dinadins diferit, cu aluzie la forma lor latină inițială (cantus și campus), pentru a le distinge la lectură. Altminteri, ambele sună exact la fel: ʃɑ̃ .Franceza are mii de asemenea omofone, ca și engleza („read”, a citi vs. „reed”, trestie).Ei bine, turca are la rândul ei o serie de omofone, iar unul din acestea este kara. Kara desemnează într-adevăr pe de o parte o culoare: 1. „negru”; dar pe de altă parte, kara mai înseamnă și 2. „teritoriu”, „pământ”, fără nici o valoare cromatică sau afectivă atașată. Apele teritoriale ale unei țări, oricare ar fi ea, sunt astfel numite: „kara suları”, de la kara = teritoriu; și su = apă. „Kara kuvvetleri” sunt Forțele terestre, Forțele armate; kara-ya çıkmak” înseamnă pur și simplu: „a coborî pe pământ”, a coborî pe kara: a debarca.Cele două sunt absolut întâmplător omofone, nu sunt înrudite, ba chiar au origini total diferite. În sensul de 1. “negru”, adjectivul cromatic, kara este un vechi termen turcesc și se întâlnește în toate limbile turcice, până la uigurii din China. În sensul de 2. țară, teritoriu, kara este împrumutat de turci din arabă, qara: قارة, cu ق inițial, unde înseamnă exact asta: o diviziune teritorială.Era o banalitate așadar, pentru cartografii otomani, să numească Țara Valahilor: Kara Iflak. Nu era acolo niciun fel de trimitere la culori, sau la întunecimea pădurilor, sau la Polul Nord, ori la vreo spaimă ancestrală a turcilor de oștirile răzeșilor. Însemna doar: „teritoriu”.La fel, Moldova era numită Kara Boğdan de la numele voievodului Bogdan I (aprox. 1364-1367) al cărui nume rămăsese convențional în acte, cu kara (قارة) ca fiind întinderea de pământ peste care domnise acela.Mitul cromatic are o singură sursăSingura sursă a lui kara = negru în cartografie (dar în realitate desemnând un banal „teritoriu”) este o carte populară, o enciclopedie: “Enciclopedia Cugetarea”, a unui anume Lucian Predescu, apărută în timpul războiul, în 1940, și plină de erori aranjate conform unei taxonomii naționaliste. Și câte n-am putut citi după aceea despre asta: că era Valahia Neagră (Kara Iflak) pentru că turcii se temeau de păduri; sau, cum am menționat, că ar fi avut ei o împărțire a punctelor geografice pe culori etc, etc.Mitul s-a perpetuat, prin comunism, până astăzi, pe fundal de mândrie națională, căci Valahia Neagră e altceva decât dacă ar fi fost, doamne ferește! Valahia Roz.De altfel, dacă istoricii români ar ști turcă, ar putea verifica faptul că în absolut orice enciclopedie turcească (și, evident, în orice lucrare istorică), Valahia (Eflak, simplu, căci de fapt e absolut indiferent dacă transcriem أفلاق prin Eflak sau Iflak) găsim toate numele pe care le-a avut Țara Românescă în turca otomană: Ulahya, Ulahiye, Vlah, Ulah, Evlah sau Eflak… Nici urmă de “Kara Eflak”, pentru că acel kara era doar: „țară”, „district”, „diviziune”! Toate „județele” imperiului erau kara.Valahia „Regală”Confuzia s-a putut combina cu o alta, rezultată tot din lectură grăbită a cuiva nu prea știutor într-ale convențiilor limbii otomane. Astfel, dacă mergem la "Seyahat Nameh", jurnalul de călătorie al minunatului aventurier turc Evliya Çelebi, care a ajuns printre altele în Valahia și Moldova, găsim acolo o altă sursă de confuzie grafică.Acest Evliya Çelebi (1611–1682), un privilegiat înstărit, a călătorit vreme de patru decenii (!) prin tot Imperiul Otoman, ba chiar a ajuns la Viena și în Abisinia (Etiopia).Așa încât, în volumul al șaptelea al jurnalului său masiv de călătorie, Evliya Çelebi ajunge în Belgrad, apoi în Ardeal și trece granița, și descrie… “Valahia Regală”, cum numește el Țara Muntenească (Qiral-e-Iflaq, قرال افلاق, sau în turca de azi: kıralı Eflak), cu capitala (taht, tronul) la "Buqureș" și cu "Tîrqoviș" ca alt mare oraș. Îi spune Valahia “regală” (kiral-e Iflak) pentru că fusese supusă regilor Ungariei.Și aceasta ar putea fi o explicație suplimentară pentru încăpățânatul și neatestatul “kara” (negru) Iflak: cineva a avut acces la acest manuscris și în loc de qral (قرال, kiral, regal) Iflak - a citit qara luându-l drept „negru”, când qara ar fi însemnat oricum doar „țară”, „teritoriu”, oricare ar fi acela.Și iată cum, de la cineva care a ratat o literă citind grăbit, sau care n-a știut distincția între kara (culoarea neagră) și qara (teritoriu) am rămas și noi, de trei sferturi de secol încoace, cu obsesia și convingerea, perpetuate de generații – pentru că nimeni n-a verificat vreodată – că turcii ar fi numit Țara Românească „Valahia Neagră”, lucru de care turcii înșiși n-au auzit niciodată. 
20:00
20:00
O emisiune în reluare cu un buletin de ştiri actualizat, emisiunea se poate asculta şi pe unde scurte
13:50
07:50
Vasile Botnaru îi are ca invitați pe Ivan Pilchin și Teo Chiriac cu care vorbește despre soartă literaturii și a scriitorilor într-o lume în criză.
02:10
Un program realizat de Valentina Ursu: reportaje, interviuri, voci din ţară despre una din temele de actualitate ale săptămînii. In fiecare sîmbătă, un invitat al Europei Libere semneaza „Jurnalul săptămînal”.
4 decembrie 2021
20:00
O emisiune în reluare cu un buletin de ştiri actualizat, emisiunea se poate asculta şi pe unde scurte
19:30
A îmbătrâni este un privilegiu, dar și un sacrificiu, spunea scriitorul Vladimir Beșleagă. Există multe motive pentru care unii oameni trăiesc o viață lungă și frumoasă, iar alții nu. Cum să îmbătrânești frumos în Republica Moldova? Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.* * *Într-un Top al fericirii, făcut de Organizația Națiunilor Unite, Republica Moldova a urcat în ultimii doi ani de pe locul 71 pe locul 65. Cea mai fericită țară ar fi Finlanda, iar pe ultimul loc, 149, ar fi Afganistanul. Indicele fericirii din diferite state este calculat pe baza mai multor indicatori economici – speranța de viață, rata șomajului, sprijinul social, corupția, inflația, PIB-ul și migrația, care atestă cât de confortabil se simt oamenii în țara lor. Nimic nu te face mai bătrân decât sărăcia, trăim într-un stat care se grăbește să îmbătrânească, pentru că dincolo de granițele oficiale ale țării, în așa-zisa „străinătate” mai trăiește o mică Moldovă – sunt opinii pe care le-am cules în municipiul Ungheni, localitate de la hotarul moldo-român, acolo unde i-am întrebat pe oamenii întâlniți la întâmplare: cum să îmbătrânești frumos în Republica Moldova?– „De ce ziceți de îmbătrânire frumos, dacă psihicul nostru de-amu îi distrus și cu pandemia asta, și cu toate prețurile acestea, cum să?... Iaca, eu am apartamentul, ce să fac, la mine apartamentu-i mare că dacă 3 copii, amu copiii îs mari, îs împrăștiați, dar de-amu cu apartamentul eu ce să fac? Și eu trebuie să plătesc pentru căldură o grămadă. De unde, din pensia mea o să plătesc pentru căldură? Trebuie să stau și să îngheț de frig, iaca, am zis că am să-mi opresc numai o cămeruță sau eu știu cum acolo, dar dacă opresc o cameră, nu fac nimic cu asta, fiindcă dacă camerele celelalte nu se încălzesc, apoi tot apartamentul se răcește și camera ceea tot se răcește, și tot fac mai rău.”   Europa Liberă: Și ce faceți, veniți aici, la piață?– „D-apoi ce să facem? Iaca, ne mai rămân de la copii, de la nepoți hăinuțe, ei cresc, hainele rămân, venim de nevoie, dar ce-o să facem? Suntem la pensie, la lucru cine ne mai primește, unde la lucru? Aiști tineri n-au de lucru, pleacă toți. Ai mei copii îs plecați, doi îs în Rusia și fata a fost plecată, dar s-a oprit aici până când pe loc, fata acum are copil mititel.”Europa Liberă: Și cât câștigați, dacă veniți aici la piață și vindeți ce aveți prin gospodărie?– „Când și cum, când și cum, vă spun că câteodată mă duc fără nimic. Două piețe la rând eu n-am vândut nimic, când 10, când 20 de lei...” Europa Liberă: Ia ziceți și Dvs., cum e să îmbătrânești frumos?– „N-am cu ce trăi, uite-mă, eu îs calică! Îs calică și n-am cu ce trăi. Primesc 1.500 și ce fac? Plătesc apa, telefonul, lumina și gazul, mie un balon (butelie) de gaz, eu nu cumpăr un balon, că n-am, eu îs singură.”Europa Liberă: Cum ați vrut să îmbătrâniți frumos în țară?– „Da’ cum să îmbătrânesc? Am îmbătrânit cu operații, cu nevoi, cu copii crescuți, acum mă duc acasă și nepotul meu mă caută în buzunar ce am. Dar ce să-i duc? Iaca, strâng niște coajă de nuc și mă duc să fac focul. Ce să fac, îngheț în casă?”Europa Liberă: Aveți coajă de nucă pentru ca să puneți pe foc?– „Să fac focul, s-aprind focul măcar oleacă să ardă. Dar ce fac? Au zis c-au să dea 2 mii, au dat?”  Europa Liberă: Și cum împărțiți banii aceștia, 1.500 de lei?– „Da’ cum îi împărțesc? Când am, când n-am... Și rabd, ce să fac? Mai mănânc un cartof și o fasole și gata, că am trei nepoți și toți cu mine șed. Cu ce să-i?... Viața-i grea. Măcar o dată nu vine nimeni să zică: „Ia, femeie, cu ce trăiești, că ești bătrână? Nu poți, ești calică, ia să văd, un ajutor”. Nimic, nimic... Dar eu cu acești bani – și șampon, și sodă (detergenți), și de mâncare, și tot-tot trebuie să fac. Ei, am ajuns viața așa, numai acei care comandă, știu a comanda.”– „Cum este vorba românului – îți dă cu lingura, și-ți ia cu polonicul. Așa-i la noi, dacă au adăugat puțin la pensie, poftim, ne-au luat din altă parte. Nu de la mine, au luat de la alta. Și tot așa, iaca așa au știut să ne poarte ca sita la cumătra, cum se mai spune moldovenește. Asta-i situația. Bine nu vedem nimic.”  Europa Liberă: Dar atunci când ați fost tânără, cum vă gândeați că vor fi bătrânețile?– „Când am fost tânără, să vă spun cinstit, mă gândeam ceva mai ușor, ceva mai frumos, ceva mai interesant, mai vesel, dar acum lumea merge toată gânditoare, tristă, supărată, invidioasă, răutăcioasă, nu-i ceea ce trebuie să fie, s-a schimbat cu locul - unde-i bucurie a venit tristețea, unde-i tristețe a venit sărăcia și iată așa noi trăim. Eu am lucrat la Biblioteca centrală de aici, din Ungheni, era mai vesel, mai citeam o carte, mai comunicam, foarte mult depinde de starea omului. Mai altfel era, dar acum unde te duci, intri într-un magazin – supărare, te duci la o farmacie, când vezi ce prețuri, iarăși din nou te întristezi, aici, la piață mai venim și ne mai descărcăm amarul și... acasă.”Europa Liberă: Și cum împărțiți banii aceștia?– „Cum împărțesc eu pensia? Foarte simplu, nici n-am multă ce împărți, așa: îmi pun deoparte pentru serviciile comunale, plus pentru igienă, mâncare – puțin, mai cedăm din gusturi și mai mâncăm ceva mai simplu...”  Europa Liberă: Dar la ce ați renunțat din mâncăruri?– „Din mâncăruri, cărnița aș da-o mai la o parte, cu toate că-mi place, untu-i cam cu cioboțele roșii, îi cu cioboțele roșii, untul s-a scumpit acum, lactatele îndeobște s-au scumpit de tot, dar mai varză, mai cartofică, terciuri, fel de fel de acestea, mai și cu dinții cum mâncăm noi acum. Ședem și așteptăm pensia de la până la, e foarte greu. Unde-i pensia undeva vreo 5-6 mii, de-amu acolo ai ce alege, ai ce-i împărți, dar la noi n-ai ce împărți, că, iaca, serviciile acum dacă au să vină undeva vreo 2.500 eu trebuie să dau. Îs cu soțul, el tot are 2.500, că a lucrat toată viața tractorist și 2.500 se duc pe servicii, plus la asta de-amu cartofi și ce trebuie să cumpărăm, ulei, făină și acestea toate se scumpesc nu cu 1 leu, dar cu 3-4 lei și arde buzunarul de tot, chiar nu știu cum o să reușim noi să ieșim din iarnă.”Europa Liberă: Dar ce sfat aveți pentru generațiile tinere? Cum să se pregătească pentru a îmbătrâni frumos?– „Gându-i numai să plece, aici n-au viitor. Nu știu de ce eu așa consider, dar n-au viitor. Nu se schimbă nimic înspre bine, nu, ei n-au locuri de muncă, în primul rând, într-al doilea rând, dacă sunt care mai sunt se țin pensionarii cu mâinile și cu picioarele chiar la un spital, chiar la o uzină, la o fabrică, care mai nici nu există și tineretul totu-i cu gândul la dus, la dus. Da, și acolo, dacă ies, îi fac gospodari pe acei de peste hotare și aiști tineri n-au unde să se ducă.” Valentina Ursu, Europa Liberă, astăzi suntem în ospeție aici, la Ungheni, și întrebăm cetățenii: cum e să îmbătrânești frumos în Republica Moldova?– „Avem copii peste hotare și mergem la ei, și îmbătrânim cu nepoții împreună, alături de ei. Dar în Republica Moldova un pic îi mai greu, dar nu-i nimic, ne descurcăm noi. Îi greu, prețurile cresc, salariile nu prea. Eu îs pedagog, toată viața în pedagogie și știu ce înseamnă asta, guvernarea nu prea se gândește la pedagogi să le mărească salariul, bineînțeles că este greu.”Europa Liberă: Dar în tinerețe se gândește cetățeanul Republicii Moldova cum să îmbătrânească frumos?– „Probabil, nu. Atunci nici nu ne gândim că va veni cândva bătrânețea, dar vreau să vă zic că ne simțim foarte bine și la vârsta pe care o avem.” Europa Liberă: Dar, în general, știți că se zice: cine nu are bătrâni să și-i cumpere, iar alții din contra spun: bătrânețe, haine grele? Pentru Dvs. ce este mai valabil?– „Pentru mine este mai valabil să și-i cumpere, bătrânețile, deocamdată, nu sunt haine grele, ne simțim foarte bine la vârsta pe care o avem.”Europa Liberă: Înțelepciunea celor ajunși la vârsta a treia e folosită de stat, de societate?– „Nu prea cred că este folosită înțelepciunea lor, ar fi fost bine s-o folosească, dar nu prea văd s-o folosească. Mă bucur că vin tinerii la guvernare, dar ar trebui să se gândească și la cei care îs mai în vârstă și la cei care îs mai triști ca noi. Eu mă simt foarte bine, am zis, dar sunt oameni care, într-adevăr, au nevoie de ajutor, pensionarii care au o pensie mizerabilă. Și la noi îs foarte mulți în Republica Moldova de aceștia care își duc bătrânețile foarte greu și nu au ajutor de nicăieri, sau i-au uitat copiii, sau nu prea au copii și nici aziluri de bătrâni nu prea avem unde să meargă acești bătrâni, cu părere de rău. De aceea, într-adevăr, au o bătrânețe foarte tristă.”   Europa Liberă: Ce ar mai trebui să facă autoritățile ca să le vină în ajutor celor necăjiți?– „Eu sunt în Comisia de protecție a drepturilor copilului și foarte des guvernul se gândește nu la cine trebuie. Sunt o sumedenie de oameni care n-au grijă de copiii lor, copiii umblă brambura, ei primesc ajutor social de la stat și nu vor să muncească. Chiar i-am zis la o doamnă, când a venit la noi la comisie: „Doamnă, dumneata de ce nu te încadrezi în câmpul muncii?”, dar ea a zis: „Dar de ce să lucrez eu, că mi-au propus servitoare cu 1.500 de lei, dar eu iau de la stat 2 mii de lei? La ce-mi trebuie mie să muncesc?”. Adică ar trebui oamenii aceștia care sunt ajutați, să zicem, să li se găsească altceva pe lângă primărie, să facă niște voluntariat, o muncă în folosul comunității. Am înțeles că în România se face acest lucru, de ce nu s-ar folosi și la noi? Dar la noi se fac mulți trântori care trăiesc pe spatele statului și sunt oameni care-s nevoiași, dar statul nu le acordă ajutor.” Europa Liberă: Dar dacă ar fi să faceți o comparație între felul cum se înțelege a îmbătrâni peste hotare și în Republica Moldova, găsiți diferențe sau asemănări?– „Este cerul și pământul, fiindcă peste hotare oamenii când ies la pensie își caută de sănătate, își caută de călătorii, la noi omul când iese la pensie se gândește cum să supraviețuiască în acest stat, cu aceste prețuri, cu aceste cheltuieli enorme, fiindcă acum s-a mărit prețul la tot absolut și se descurcă foarte greu oamenii.”  Valentina Ursu, Europa Liberă, astăzi...– „Valentina Ursu, am auzit de Dvs...”Europa Liberă: ...am venit aici, la Ungheni, și întrebăm cetățenii: cum se îmbătrânește frumos în Republica Moldova?– „Lucrez dereticătoare la școală, avem un salariu de 2 mii de lei, lucrăm în fiecare zi, ce lucrăm suplimentar nu ni se plătește nicio copeică, nimic. De mult în alte părți salariul îi mai mare de 2.800, dar la noi așa a și rămas. De lucru-i tare mult, dar plata-i tare mică.”   Europa Liberă: Dar eu astăzi întreb cetățenii: cum e să îmbătrânești frumos în țară?– „Eiii, ce frumos să îmbătrânești?! Iaca la pensie să ieșim și au mărit anii de pensie, dar noi, amu nu poți, dar nu că... Iaca, împlinesc 59 de ani și trebuie să mai lucrez încă jumătate de an ca să ies, dacă nu se va schimba amuș iar mâine-poimâine ceva. Îi foarte greu la noi de trăit, îi foarte greu!”Europa Liberă: Și cum vă explicați că atâtea greutăți apasă pe umerii cetățenilor?– „Cum ne explicăm?... Că bani sunt, dar toți se fură. Eu știu așa: ți-ai luat ție, dar gândește-te întâi la cel care n-are ce mânca. Ei măresc salariile la parlamentari. Nu li-i rușine să spună la lume în față, măcar să tacă și lumea să nu știe? Dar adică un bătrân, vai de capul lui, n-are ce mânca, dar ei în parlament...”  Europa Liberă: Cum v-ați fi dorit Dvs., iată, să îmbătrâniți frumos?– „În primul rând, să se gândească la aiști care-i cel mai mic salariu, mai mică pensie. În primul și-n primul rând, de la asta se ia, de jos și-apoi se ridică la cei care au salariu mai mare.”Europa Liberă: Și ce salariu v-ar trebui Dvs. să ziceți că aveți o viață decentă?– „Nu știu, măcar 4-5 mii să avem, iaca, ca dereticătoare, nu mai spunem mai mult.” Europa Liberă: Cum v-ați imagina Dvs. că puteți îmbătrâni frumos în țară, în Moldova?– „Asta trebuie să fie un vis ceva, trebuie să fie un vis. Ca să îmbătrânești frumos, trebuie să trăiești în altă țară, acolo unde sunt toate condițiile, să nu fii izgonit ca un câine de pe un drum pe altul. Te primește la un lucru, aha, vede că ai trecut de 40 de ani, gata, nu. De 50, de 40, aici la noi sunt de 40, aha, ești prea bătrână, du-te acasă. La noi e foarte greu, aș fi vrut să mă duc chiar și la un sanatoriu, chiar și la un masaj, dar nu-mi permite pensia, nu-mi permite, sărăcia-i foarte mare. La copii nu întind mâna, mă ajută, păcat să spun că nu mă ajută, dar nu, nu-mi permit să întind mâna de fiecare dată: „Dă-mi, dă-mi, dă-mi”. Nu, nu, ei au familiile lor. Nu văd niciun viitor nimic.”Europa Liberă: Dar viitorul cine îl face?– „Tot noi îl facem, dar depinde de conducătorii de sus, noi am avut încredere, de atâta și ne-am dus și i-am votat. Am avut mare, mare încredere! Am zis că: „Hai că Dodon nu-i, cela nu-i, hai Maia Sandu”, dar nu vedem niciun rezultat.” Valentina Ursu, Europa Liberă...– „Eu vă știu, vă cunosc. Eu v-am cunoscut deodată pe glas, vă aud, aseară ați vorbit de la Drochia, de la Pelinia.”Europa Liberă: Am făcut un popas aici, la Ungheni, și întrebăm cetățenii: cum e să îmbătrânești frumos în Moldova?– „Cu încetișorul o să se facă totul, deodată nu se face nimic. O să fie, câte oleacă, într-un an nu se face nimic, sunt probleme multe, îi greu, dar trebuie răbdare.”Europa Liberă: Când erați la 30, 40 de ani v-ați gândit cum o să trăiți la bătrânețe?– „Nu, nu m-am gândit, dar sănătate trebuie și o să fie totul bine, sunt probleme, dar problemele se iau de la învățământ întâi, de la educație. Și salariile las’ să le ridice la oameni, dar nu la toți totuna, sunt profesori în școală care nu fac nimic și medici tot așa. La noi, în Ungheni, este medic de boli de piele că nu știe a scrie o rețetă, îi după pensie și lucrează, trebuie să ridice după cunoștințe. Sunt mulți care se supără că n-au ridicat pensia la toți totuna, d-apoi dacă n-ai lucrat, de unde să-ți dea? Ai lucrat 10 ani, 5 ani, apoi ce, vrei să-ți dea două mii? Două mii nu pot să-ți dea.” Europa Liberă: Ce trebuie să facă cei de la guvernare ca lumea să nu fie atât de nemulțumită?– „Să se întoarcă cu fața mai oleacă la lume. Toată săptămâna las’ să fie în parlament să voteze, dar vinerea să se ducă prin sate, să facă control, să vadă ce face primarul, unde se duc banii, în spitale să vadă ce se face, dacă ai dat bani, dar nici cu bani nu se uită acum la tine. Și învățământul ista, dacă copilul l-ai trimis nu cam îmbrăcat, așa, nici nu se uită profesorul la dânsul. Bani vor, vor bani, bani, dar de unde să le dai bani? Sunt copii deștepți în sate, dar nu le trage nicio atenție, n-au părinții bani și de asta. Îs probleme multe, dar nu-i nimic, o să fie și bine.” Sunt Valentina Ursu, Europa Liberă, pot să vă pun o întrebare?– „Ce întrebare?...”Europa Liberă: Să ne spuneți: cum se îmbătrânește frumos în Republica Moldova?– „Ehehe, asta... Lumea nu știe de azi pe mâine ce-o să fie, dar nu...”Europa Liberă: Dar când erați tânăr, v-ați gândit cum să îmbătrâniți frumos?– „Atunci era altă viață, era de lucru, dar amu...” Europa Liberă: Dar, în general, ce trebuie să facă omul ca să îmbătrânească frumos?– „Dar ce trebuie să facă? Să aibă grijă de dânsul, să-și păstreze sănătatea. Și la medici te duci îți cer parale, una-alta. Și amu de unde să iei paralele celea să le dai? Iaca, eu am făcut operație la ochi – 3 mii de euro. Îi bine? Și iaca, trăiește... Cu ce să trăiești amu?”Europa Liberă: De câte ori ați spus bătrânețe, haine grele?– „Bătrânețe, haine grele? Eu, mejdu procim (printre altele), îs diabetcik, sahar (diabet zaharat) și-i grea viața, na-ți-o bună. Dar cine nu știe de asta? Toți, toți...”Europa Liberă: În tinerețe v-ați păstrat sănătatea?– „Ei ba? Nu mai este, lucram ca și calul, că bani trebuie. Bani n-au ajuns și nici n-au să ajungă, dar...” Europa Liberă: Dar astăzi câți bani v-ar trebui ca să ziceți că vă ajung?– „Măcar o mie de euro.”Europa Liberă: Și dacă ați avea o mie de euro, ce ați face cu ei?– „Eu?... Ehehe cât am de remont (reparații) la casă, ba una-alta, e o casă pe pământ, să ai lemne pe iarnă. Iaca, anul ista am mai tăiat niște copaci, una-alta, dar la anul de unde, dacă cu lemne nu ieși, trebuie și cărbuni?”Europa Liberă: Și acum în parlament s-a adoptat o nouă lege privind pensiile – și bărbații, și femeile să iasă la pensie la 63 de ani.– „Da...”  Europa Liberă: Ce părere aveți?– „Nu, e prea departe, eu nu ajung la 63, că muncesc unde găsesc de muncă și eu, pe la România, trebuie să mă duc de acasă de la familie. Și asta ce-i treabă? Dar de ce nu avem de muncă acasă și să ne dea un salariu bun? Nu zic că o mie de euro, dar măcar 600 să ne dea.”Europa Liberă: Și ați fi mulțumit?– „Da! Măcar 600 să-mi dea, că eu m-aș ține aici, aș trăi lângă familie, dar așa, du-te...”– „S-a scumpit totul...”– „Iaca m-am despărțit de soție.” Europa Liberă: De la bani?– „Da, nu ajung bani, una-alta. Și soția-i plecată, și eu; ea într-o parte, eu în alta.”Europa Liberă: Și ea unde a plecat?– „Îi dusă și ea după parale.”Europa Liberă: În Israel?– „Da. Am lucrat și în Rusia 20 de ani. Și cu ce am rămas? Cu nimic.”Europa Liberă: Și acei 20 de ani pe care i-ați muncit în Rusia sunt în carnetul de muncă?– „Nu-s!”Europa Liberă: Și?– „Și-amu ce pățim? Nici la pensie nu ajungem.”Europa Liberă: Acești 20 de ani munciți în Rusia nu sunt cotizați?– „Nu! Așa, am muncit unde găseam de lucru. Și ne puneau să plătim, să dăm la poliție, venea poliția ne controla.” Europa Liberă: Și acum de unde o să aveți stagiu de muncă, dacă ați lucrat la negru în Rusia?– „Nu-l am, că și la România acum tot așa. Ce gândești?...”Europa Liberă: Îi tot așa?– „Tot așa, prin firmă plecăm la muncă și ce?...”Europa Liberă: Și ce pensie așteptați, iată, când o să împliniți 63 de ani să primiți?– „Nu știu, nu cred, nu cred să am pensie. 20 de ani în Rusia, iaca al doilea an de-amu în România, măcar să mă hrănesc.”Europa Liberă: Ce vă doriți cel mai mult acum?– „Of! Îmi doresc să am de muncă și să șed acasă, să nu umblu eu brambura pe drumuri, că nu-s tânăr și să alerg.”Europa Liberă: Dar nici nu sunteți în vârstă.– „...Acuși 60. Cât au să mai țină oasele? Mă doare amuși într-o parte, mă doare și în alta, o să mai umblu un an-doi și...”Europa Liberă: Dar viitorul Republicii Moldova cum ați vrea să arate?– „Of, nu știu! Încredere nu-i că o să fie viitor, nu-i încredere. Toți se zbat după bani, fură miliarde, fură totul. De unde, cum să trăim?”– „Îs boieri. Da’ aiștilalți care n-au de lucru, să lucreze la dânșii. Nu-ți place, du-te. Așa, ca să impună omul, iaca cum.”Europa Liberă: Dar Dvs. cum vedeți viitorul Republicii Moldova?– „Depinde de conducere. De la asta conducere eu nu cred, doar să se schimbe alta mai în bine. Iaca chiar cum a fost Chicu, da’ el a fost premier-ministru și maladeț (bravo), poate că o pus și el ceva în buzunar, dar față de alții, nu.” Valentina Ursu, Europa Liberă, astăzi am făcut un popas aici, la Ungheni, și întrebăm cetățenii: cum e să îmbătrânești frumos în Republica Moldova?– „Îmbătrânești, dar fără bani nu știu dacă îmbătrânești frumos, cu pensia de 1.600 de lei. Iaca, am venit la piață fără nicio copeică, șed și aștept băiatul să vină să-mi dea măcar ceva-ceva. 1.600, iaca să mă duc la operație, cinci mii îmi trebuie. Mi-am făcut la un picior, mi-am făcut, dar la istălalt de-amu nu pot, iaca, cârja am lepădat-o azi, că am băut niște leacuri care să-mi ia oleacă durerile, că dacă nu le beau, nu pot să ies din casă, toată ziua în două cârje merg prin casă, în două cârje, de-abia mă târâi.”Europa Liberă: Dar este o diferență între felul cum își trăiesc bătrânețile oamenii în alte țări și cei din Republica Moldova?– „Da, sigur că este! În Europa lumea trăiește mai civilizat, pensie au mai mare, se odihnesc. Eu la sanatoriu n-am fost, la mare n-am fost niciodată, nici nu știu ce-i asta mare, iaca, am 70 de ani, dar n-am fost nicăieri. Trăiești cu frică, fiindcă nu ai cu ce trăi, cu 1.600 de lei n-ai să trăiești mult.”Europa Liberă: Ce pensie ar trebui ca să ziceți că vă împăcați?– „Măcar 3 mii de lei să am pensia, măcar 3 mii. Tot îi puțin, iarna cărbunii îs scumpi, lemnele îs scumpe, 1.000 de lei trebuie să dai pe skladometru (metru ster) de lemne, dar ce îți trebui un skladometru, cât îți trebuie? Și o tonă de cărbuni îs 4 mii și ceva, aproape 5 mii. Nu știu eu cum o să trăim mai departe, și gazul se scumpește, și apa se scumpește, și mâncarea-i scumpă, totu-i scump. Totu-i scump, oameni buni, ce-o să facem noi nu știu.”Europa Liberă: Și de câte ori ziceți bătrânețe, haine grele?– „De o mie de ori zicem așa ceva, că ajungi la bătrânețe și n-ai cu ce trăi. Vrei să mănânci și-o seliotkă (pește sărat), și ceva mai bun, dar de unde să iei să mănânci? Șezi și te uiți. Iaca am ieșit la piață, fără nicio copeică am venit la piață, dar cui să-i spun? Nu spun la nimeni, tac și mă uit.” Europa Liberă: Știți cum se spune, cine nu are bătrâni, să și-i cumpere, pentru că bătrânii totuși sunt la vârsta înțelepciunii și pot oferi sfaturi din înțelepciunea lor și generațiilor tinere? Ia ziceți Dvs., cum se îmbătrânește în Republica Moldova?– „Îi foarte greu, eu nu știu ce se gândesc parlamentarii. Vă spun cinstit, chiar nu văd, nu pot să intre printre lume, să meargă, să întrebe, să vadă: „Măi, oameni buni, aveți voi cu ce trăi, cu ce respira, cu ce supraviețui”? De ce șed acolo atâta de mulți? Da’ noi... Ia cată, eu am 1.500. Asta-i pensie la mine? Am lucrat 34 de ani, asta-i culmea! Chiar nu se uită deloc, nu văd?”Europa Liberă: Dar de ce aveți așa de puțin, doar spuneau că cei care au cotizat 30 de ani au dreptul la o pensie de 2 mii de lei?– „Nu știu de ce, cum au socotit, am să încerc să mă duc la Casa de Asigurări, dar nu trag nicio nădejde, fiindcă de câte ori te duci, ușile-s închise, matale ești bătrână, nu auzi, nu vezi, du-te și-ți caută de păcate. Păi, dacă fiecare ne dă cu piciorul așa, unde-o să ajungem noi, oameni buni? Au rămas numai bătrânii, toți îs plecați peste hotare, se duc și nepoți, și fiică, și fecior. Am 3 fete și toate-s plecate peste hotare.”Europa Liberă: Unde?– „Una-i dusă în Olanda, alta-i dusă în Israel, alta-i dusă în Germania... Poftim! Unde se uită parlamentarii iștia, noi i-am ales, noi am avut încredere într-înșii. Chiar nu se uită deloc, doamnă! Ei își bat joc de noi, își bat joc de bătrâni, dar și de tineret, nu-s locuri de muncă, nu-s nicăieri.”– „Las’ să deschidă fabricile, zavoadele (uzinele), să dea locuri de muncă aici, acasă, aici, să nu ne spună că a făcut tratative să se ducă în Germania, în Polonia. Păi, dar ce noi de-atâta ne-am născut, să fim noi robi în alte țări? De ce să nu fim noi pe pământul nostru? Noi am trăit aici, buneii, străbuneii, toți ne-au învățat limba, ne-au învățat tot, de ce să ne ducem noi să-i facem gospodari pe alții? Numai nu știu în care țară nu-s.”  Europa Liberă: Dar copiii Dvs. ce vă spun, au să revină acasă?– „Slabă nădejde! Nu, ei nu văd aici viitor. Vă spun 100% nu văd viitorul aici. Nu știu, să fi știut undeva cu 20 de ani în urmă, cred că mă duceam și eu, dar acum la vârsta asta nu pot și noi, pensionarii, cred că de-amu suntem toți la pământ.”Europa Liberă: În parlament s-a adoptat legea ca și bărbații, și femeile să iasă la pensie la 63 de ani. Ce părere aveți despre acest lucru?– „Vai de mine! Doamne, asta-i culmea, culmea! Nu mai ajunge omul ista, chiar și copiii noștri să revină de peste hotare n-ajung. Așa-i nedreptate, sărăcie, îi prăpăd la noi, îi prăpăd. Nu știu ce se gândesc, parcă atunci când te uiți vorbesc frumos, dar nu se face nimic, așa cum spune, așa și rămâne.”Europa Liberă: Dacă ați fi Dvs. parlamentar, deputat acolo, la Chișinău, ați schimba mai repede situația în bine?– „Aș schimba-o!”  Europa Liberă: Cum? De unde? Cu cine?– „Aș lua-o chiar de jos, de la pătura mică până sus. A venit un nepot de-al meu de peste hotare, a vrut să construiască, a avut un lan de lavandă, atâtea impozite și atâtea i-au pus că el a fost nevoit să strice și a plecat înapoi. Apoi unde-o să ieșim noi? Noi o să ne ducem, și-așa suntem de râpă, ne ducem cât lumea.”Europa Liberă: Mai există și altă părere, că 30 de ani s-au adunat multe-multe probleme și peste noapte să le rezolvi pe toate tot nu e chiar ușor.– „Da, puțină răbdare. Ce-i bine la noi, care-i bine, să îmbătrânim frumos? Asta-i imposibil! Aici îmbătrânești de scârbă, de nevoie, de sărăcie, de neajunsuri. Asta-i!”* * *Opinii adunate la întâmplare în municipiul Ungheni. Vorbind într-o vizită de lucru la Edineț, președinta Maia Sandu a explicat că revenirea la o vârstă mai înaintată de pensionare prin legea votată de PAS în parlament este necesară, pentru că numărul celor cotizează la pensii scade mereu, iar al celor care primesc pensii crește. Demograful Valeriu Sainsus, conferențiar universitar la Academia de Studii Economice, salută revenirea la legea privind egalarea vârstei de pensionare pentru bărbați și femei și majorarea treptată a acesteia până la 63 de ani.Valeriu Sainsus: „Trăind mai mult, trebuie să muncim mai mult. Prin asta, probabil că multe am spus în contextul legii și în contextul noilor intenții pe care le are actuala guvernare, reieșind din legea pensiei. De fapt, eu trebuie să spun că prin noua lege se revine în albia normalului, pentru că odată ce avem modificări demografice și experții pe domeniu confirmă acest lucru, inevitabil că trebuie să avem și schimbări raportate la vârsta de pensionare.”Europa Liberă: Sunteți preocupat de fenomenul migrației și acel milion de cetățeni ai Republicii Moldova care și-au găsit rostul peste hotare, muncind acolo în străinătate, ei sunt contribuabili în alte state. Dacă acel milion ar fi rămas în Republica Moldova, ar fi avut locuri de muncă, aceste locuri de muncă ar fi fost bine plătite, cel mai probabil că situația nu era atât de jalnică după cum e în realitate?Valeriu Sainsus: „Desigur este o parte a populației care nu s-a putut afirma în țară, dar nu este vina lor. De fapt, nimeni n-a fugit de la bine la rău, toți au fugit de la rău la bine și în acest context eu spun că este o salvare a lor prin câteva dimensiuni. Prima este că o bună parte dintre ei au trimis bani familiilor lor și în felul acesta noi am supraviețuit, acesta este doar aspectul pozitiv al migrației. Din perspectiva vieții lor, o bună parte din ei, muncind legal, și-ar putea asigura o a doua pensie pentru anii contribuiți la sistemele în statele în care ei s-au afirmat. Și eu cunosc deja o bună parte din migranți care au muncit 5-7 ani acolo și au o pensie desigur că minimă, dar destul de consistentă la nivelul de trai al Republicii Moldova. Dacă pensia lor este de aproximativ 250-350 de euro, eu consider că acesta este un venit în condițiile în care pierzi capacitatea de muncă, dar, de fapt, șansa moldovenilor este, în primul rând, de a-și crea o altă sursă de pensie, în măsura în care există un acord între statele în care coexistă cetățenii noștri în statele noi stabilite. Dar dacă revenim la cei din Republica Moldova, trebuie să spun că există o presiune asupra cetățeanului pe măsura în care el este impozitat cu anii.” Europa Liberă: Dar presiunea asta tot vine în baza anumitor factori, subiectivi și obiectivi?Valeriu Sainsus: „Desigur, dar noua lege este destul de presantă pe măsura în care se induce ideea că minimul de ani cotizați este de 15 ani. Și aici am să deschid niște paranteze. De fapt, într-un șir de state europene minimul de ani cotizați la pensie valorează 4, 5 sau chiar 7 ani. În Republica Moldova logic ar fi dacă minimul de ani cotizați la pensie ar fi măcar de 10 ani sau 15 ani, condiția ar fi pe măsura în care noi contribuim cu jumătate de ani cotizați la pensie, asta ar însemna că, de fapt, eu trebuie să recepționez pensia medie pe țară, desigur că în funcție de salariu sau asta ar fi măcar 20-25 la sută din valoarea salariului, ceea ce nu este, numărul de ani cotizați minim la pensie este enorm de mare. Apropo de pensii. Pensiile în Republica Moldova atâta timp cât nu acoperă 40 la sută din valoarea salariului cotizat la pensie, acestea sunt catalogate ca indemnizații pentru sărăcie. Ele, de fapt, nu sunt pensii, pentru că ele nu asigură minimul de existență a celui care a contribuit o viață.” Europa Liberă: Satele sunt depopulate și presiunea mare care se pune pe umerii statului, pentru că statul trebuie să le asigure acestor oameni din sate îmbătrânite condiții normale de viață, condițiile acestea lipsesc, întârzie.Valeriu Sainsus: „Populația din sate este lăsată de izbeliște. Și aici am să deschid o altă paranteză. Cei din sate nu au un loc stabil de muncă, întotdeauna munca în agricultură a fost sezonieră, noi cunoaștem care sunt realitățile din Republica Moldova, impactul economiei de piață este foarte dur, pentru că omul nu poate acumula 33 de ani de muncă în condițiile în care el trăiește în sat. În acest context și eu pun întrebarea: cum cetățeanul să-și acumuleze 15 și mai mulți ani, dacă el, locuind în sat, nu are un loc de muncă? Apropo de sat. De fapt, în sat locurile de muncă sunt la primărie, la școală și la grădiniță, alte locuri de muncă populația practic nu are sau activitatea îi este pe cont propriu. Dar spuneți-mi care parte a populației are o afacere care își poate asigura și plătirea de taxe la stat și în ce măsură omul își poate asigura o perspectivă a existenței lui până la vârsta de pensionare?”Europa Liberă: Mai sunt unitățile comerciale, mai sunt frizerii, mai sunt...Valeriu Sainsus: „Dar trebuie să spunem că 30-40 la sută nu au un loc de muncă stabil pe durata unui an.”Europa Liberă: În Vest, ajunși la vârsta de pensionare, bătrânii merg în călătorii, călătoresc foarte mult, unii dintre ei își permit să meargă la munte, la mare, își permit să ajungă la o stațiune balneară. Aici, în Republica Moldova există bătrâni care spun că nici nu au visat, nu că să ajungă la modul cel mai direct să călătorească peste hotare sau să meargă la un sanatoriu.Valeriu Sainsus: „De fapt, eu conștientizez în ce țară sunt și eu conștientizez care sunt posibilitățile țării mele. Probabil că avem mult încă de dezvoltat pe măsura în care un cetățean se va bucura numai de viață, pe măsura în care el revine la etapa de pensionare, dar cel mai important pentru moment este ca fondul de pensii să-i asigure o siguranță a vieții odată cu pierderea capacității de muncă. Tot în acest context vorbesc strict de pe poziții demografice, pentru că speranța de viață pentru cetățenii din Republica Moldova este destul de modestă și pentru bărbați, pentru femei, chiar dacă este 73-74 de ani, desigur că este ceva mai mare, dar desigur că echivalarea vârstei de pensionare este o decizie corectă și pentru bărbați, și pentru femei. Dar rămân foarte rezervat când vorbesc în contextul bărbaților, pentru că jumătate din bărbați nu ajung la vârsta de 66 de ani, iar jumătate abia de trec. Deci, pentru o viață de contribuție eu risc, practic, sau fiecare cetățean așa cum este ca și mine, riscă să recepționeze o pensie medie de 4-5 ani aflați la pensie, pentru 30 de ani contribuiți. Deci, raportul, vă dați seama, este destul de mare: 1 an de pensie pentru 5-6 ani contribuiți.” Europa Liberă: Profesorul Valeriu Sainsus se gândește cum să îmbătrânească frumos în Republica Moldova, făcând abstracție de pensie, de toate celelalte?Valeriu Sainsus: „Mai am și hobby-uri și am încercat să le dezvolt, pentru că, de fapt, moldoveanul a avut și alte activități care i-au asigurat existența.”Europa Liberă: Și ce vă aduce satisfacție, mulțumire, plăcere?Valeriu Sainsus: „Grădinăritul și timpul liber petrecut departe de rutina orășenească.”Europa Liberă: Cititul, ascultatul muzicii, sportul...Valeriu Sainsus: „Inevitabil! Eu nu pot și probabil că n-am să spun un secret aici că activitatea mea mă obligă să citesc zilnic măcar 20 de pagini și probabil fiecare cetățean care vine din domeniul meu inevitabil este aproape de carte.”Europa Liberă: Conflictul dintre generații produce stres celor în vârstă?Valeriu Sainsus: „Da! Vă mulțumesc pentru întrebare și vă explic: noi prin noua lege a pensiei am putea intra într-un conflict și, de fapt, noi presăm generațiile tinere pe piața muncii, fiindcă cererile pe piața muncii cele mai des sunt ca tinerii să aibă 4-5 ani de experiență. Pe de altă parte, generațiile care sunt peste vârsta de pensionare sunt tentate să rămână în câmpul muncii, iar aici noi creăm imposibilități diferite generațiilor. Dacă cu adevăratelea ne dorim ca prin legea pensiei să reținem tinerii aici, ca aptitudinile lor să fie realizate aici, atunci probabil că trebuie să vedem prin legea pensiei niște măsuri mult mai conveniente pentru populația tânără sau pentru cei care se angajează în circuitul demografic. Mă refer la piața muncii.” Europa Liberă: Dar, de fapt, tinerii trebuie să-i critice pe cei vârstnici care nu vor să cedeze locul?Valeriu Sainsus: „Mie mi se pare că legea trebuie să stabilească clar că pe măsură ce recepționezi pensia nu ai dreptul să activezi pe un salariu, pentru că, de fapt, ai două surse de venit și în felul acesta îți acoperi necesitățile, iar prin asta trebuie să creăm și confortul pentru tinerii care doresc cu adevăratelea și năzuiesc spre a se integra și a se realiza aici, acasă.”Europa Liberă: În ce condiții Republica Moldova se poate înscrie în topul țărilor unde populația se consideră că e fericită?Valeriu Sainsus: „Eu am văzut mulți indicatori, mie mi se pare că depinde de fiecare persoană ce își dorește. Dezvoltarea economică este asigurată de o dezvoltare demografică, a doua dimensiune desigur că rămâne mult mai lentă, dar niciodată nu pierd speranța că această realizare va fi și pentru țara mea. Facem parte din categoria statelor europene, ceea ce demonstrează clar că putem realiza și aduce binele și bunăstarea la noi acasă.” 
13:50
Un program realizat de Valentina Ursu: reportaje, interviuri, voci din ţară despre una din temele de actualitate ale săptămînii. In fiecare sîmbătă, un invitat al Europei Libere semneaza „Jurnalul săptămînal”.
07:20
00:30
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a spus la 3 decembrie că nu are informații despre cazuri de deces legate de varianta Omicron a virusului COVID-19 și că varianta Delta rămâne dominantă.Agenția ONU a spus că adună în continuare date despre Omicron, tulpină care i-a fost comunicată pentru prima dată de Africa de Sud, la 24 noiembrie, ceea ce înseamnă că putea să apară încă în octombrie.Omicron a trezit mari îngrijorări pentru că are tocmai 50 de mutații, cele mai multe de la apariția variantelor de coronavirus. Unele mutații sunt absolut noi și afectează chiar proteinele pe care au fost gândite să le atace cele mai multe vaccinuri de până acum.Omicron s-a răspândit rapid și a fost confirmată în tot mai multe țări, dar Agenției ONU nu i-au fost raportate deocamdată cazuri de deces, a declarat purtătorul de cuvânt al OMS, Christian Lindmeier, la o conferință de presă la Geneva.„Pe măsură ce facem mai multe teste în mai multe țări, căutând în mod specific varianta Omicron, vom găsi mai multe cazuri, mai multe date, dar și, în ciuda speranțelor noastre, posibil și decese”, a spus Lindmeier.OMS spune spus că va mai dura câteva săptămâni pentru a se crea o imagine completă a transmisibilității Omicron și a severității bolii cauzate de această tulpină și pentru a se evalua care este eficiența vaccinurilor și medicamentelor. La o conferință pe social media la 3 decembrie, directorul OMS pentru situații de urgență, Mike Ryan, a spus că nu există probe care ar demonstra că vaccinurile împotriva COVID-19 trebuie schimbate și adaptate la Omicron. Ryan a precizat că asemenea activități se află în curs de desfășurare pentru eventualitatea în care va fi nevoie de vaccinuri speciale.Multe guverne au luat măsuri pentru a împiedica răspândirea noii variante pe teritoriul lor: de la Hong Kong până în Statele Unite, și din Olanda până în Rusia și Malaiezia au fost anunțate restricții de călătorie mai aspre. Dar aceste măsuri sunt de natură să încetinească și activitatea economică. Faptul că vizează mai ales țări cu venituri mici din sudul Africii, acolo unde a fost confirmată inițial varianta Omicron, de asemenea cauzează controverse.OMS a spus că mai sigure contra Omicron sunt alte măsuri, ca purtarea măștii, nu închiderea granițelor. Guvernelor le-a recomandat să fie pregătite de mărirea locurilor de spital și să accelereze vaccinarea oamenilor.  „Trebuie să fim pregătiți și precauți, să nu intrăm în panică, pentru că ne aflăm într-o situație diferită de cea de acum un an”, a spus într-un interviu acordat agenției Reuters Soumya Swaminathan, șefa departamentului științific al OMS.  Tulpina Omicron pare să fie foarte contagioasă, iar răspândirea ei poate crește, spun oficiali ai OMS. Dar dominantă rămâne varianta Delta.Vezi și: Ce cred moldovenii despre certificatul Covid? Europa din nou în alertă sanitarăDin toate cazurile de infectare active din întreaga lume, 99% sunt pe moment cazuri de infectare cu Delta.Deocamdată, victima principală a tulpinii Omicron este economia globală. După zile de nervozitate la burse și măsuri de restricționare a circulației, Fondul Monetar Internațional a avertizat la 3 decembrie că economia globală se confruntă cu o mare incertitudine, inclusiv din cauza Omicron, iar cei care fac politici și iau decizii trebuie să dea dovadă de flexibilitate și să fie gata să se adapteze rapid la schimbări. 
00:10
Explicasem nu demult cum în cazul unei ipotetice uniri a României cu Republica Moldova, asta ar însemna acordarea automată a autonomiei Ținutului Secuiesc, căci nu poți să te unești cu Moldova păstrând autonomia găgăuză sau a Transnistriei și să nu le-o acorzi secuilor.Ar fi, așadar, o regiune autonomă, cu limba ei, în interiorul României. Asta, deoarece vorbitorii de maghiară reprezintă peste tot acolo mai bine de 20% din populație, ceea ce înseamnă că, potrivit Cartei Europene a limbilor minoritare (semnată și de România și de Republica Moldova), maghiar ar putea fi folosită și în administrație, justiție si în toate formele de învățământ.Asta deoarece în țările care sunt membre în Consiliul Europei (practic toate țările continentului european și rezultate din fosta URSS), problema limbilor a fost rezolvată prin Carta Europeană a limbilor regionale și minoritare.Ieșită din fosta URSS, unde limbile minorităților și ale diferitelor republici și teritorii autonome erau văzute ca venind de la sine, Republica Moldova a arătat de la început mai multă toleranță pentru folosirea limbilor minoritate decât multe state europene centralizate.Asta deoarece în fosta URSS, limbile regionale și minoritare erau deseori un act politic. În cazul unor limbi care nu fuseseră practic niciodată scrise până în sec. XX, precum cecena și avara (și toate limbile din Daghestan), limbi caucaziene de nord-est, lingviștii sovietici au creat sisteme de scriere în chirilice de la zero. Uneori chiar cu mult succes. De altfel, lingvistul și prințul rus Nikolai Trubetzkoy, unul din cei mai mari lingviști care au trăit vreodată, creatorul fonologiei, a argumentat, în 1932, într-un text despre limba Mordvinilor și a populației Mari (“Sistemul fonologic mordvin comparat cu cel rusesc”, text retipărit în Izbrannîe trudî po filologii, ed. T.V. Gamkrelidze, 1987), că alfabetul chirilic este perfect adaptat fonologiei limbilor fino-ugrice sau siberiene de tip Mari.***(Ca o paranteză, Trubetzkoy a fost și unul din inventatorii doctrinei eurasiatice, cea promovată în Rusia de ideologi precum Aleksandr Dughin.)Un exemplu interesant de impunere a alfabetului chirilic și de adaptare a lui pentru a corespunde nevoilor unei limbi pentru care nu fusese creat a fost scrierea cu chirilice a limbii române în RSSM. Româna din Moldova în chirilice nu făcuse de fapt decât să înlocuiască literele latine cu cele corespondente slavone, păstrând toate celelalte convenții ortografice. (Am mai scris aici despre cum trebuie să transcriem corect fonetic cuvintele și numele din alfabet chirilic în română.)Carta Europeană a limbilor regionale și minoritareLăsând deoparte obsesia distrugătoare a celor care visează la o limbă unică, universală (obsesie despre care am mai scris aici) din punctul de vedere al drepturilor minorităților și al folosirii limbilor lor, democrația nu e întotdeauna acolo unde este așteptată. Astfel, România, Bulgaria, Macedonia, țări sărace din marginea Europei, și-au cooptat principalele minorități în guvern, ceea ce a dus la diminuarea unor importante tensiuni.Grecia, în schimb, sau Franța, nici nu recunosc existența minorităților. Franța și Grecia nici nu au ratificat măcar acea Carta Europeană a limbilor regionale și minoritare a Consiliului Europei. Această carta garantează un prag minim dincolo de care minoritățile statelor care au ratificat documentul au dreptul să își folosească limba nu numai în public, dar chiar și în administrație și învățământ.Macedonia, de pildă, e singură țară în care romii (țiganii) și aromânii și-au văzut limba recunoscută ca limba oficială de folosit în administrație și învățământ acolo unde sunt mai bine de 20% din populație.Grecia, în schimb, sau Belgia, nici nu recunosc existența minorităților. Belgia și Grecia nu au semnat Carta Europeană a Limbilor Regionale și Minoritare a Consiliului Europei. Lucru care poate părea surprinzător, doar 15 state din cele 27 ale Uniunii Europene au ratificat Carta. Unele, precum țările baltice sau Belgia nici măcar nu au semnat-o, iar recent Consiliul Europei chiar a anchetat în Belgia, țară care adăpostește principalele instituții europene, dar în care minoritatea francofonă din Flandra întâmpină probleme juridice și administrative în folosirea limbii franceze.Vecinii Moldovei, atât Ucraina, cât și România au ratificat carta, chiar dacă, cum vom vede mai jos, Ucraina și-a modificat între timp legea, făcând-o restrictivă. Franța a semnat carta, dar nu a ratificat-o. În afară de Belgia, șapte alte țări membre ale Uniunii Europene au refuzat să semneze Carta. Este vorba de Irlanda, Portugalia, Bulgaria, țările baltice și Grecia, Grecia fiind un caz aparte, în măsura în care nici măcar nu recunoaște existența minorităților naționale.Ratificarea Cartei nu înseamnă însă că, în mod automat, țara respectivă este gata să îi aplice prevederile. Nu există modalitate de constrângere în caz de nerespectare a Cartei.Astfel, Slovacia a interzis prin lege folosirea limbii maghiare în administrație. Aceeași lege cere că limba slovacă să fie folosită în prioritate în toate spațiile publice. Cei care nu respectă legea pot primi o amendă de până la 5.000 de euro. Legea slovacă a dus la tensiuni diplomatice între Ungaria vecină și Slovacia. Franța a semnat carta dar nu a ratificat-o. În afară de Belgia, trei alte țări membre ale Uniunii Europene au refuzat să semneze Carta. Este vorba de Irlanda, Portugalia și Grecia, un caz aparte, în măsură în care, spuneam, Grecia nici măcar nu recunoaște existența minorităților naționale.Situația specială a MacedonieiÎn afară de România, doar Macedonia mai are o politică atât de favorabilă minorităților. (O țară precum Spania, de pildă, nu intră la socoteală, fiind un sistem semi-federal.)În Belgia francofonii care locuiesc în Flandra nu au școli în limba lorPentru comparație cu România, în Belgia francofonii care locuiesc în Flandra nu au școli în limba lor și nu au voie să-și folosească limba în contactele cu administrația. Este pur și simplu interzis să se vorbească franceză într-un tribunal din Flandra. Prezența unui traducător jurat e obligatorie, chiar dacă toată lumea înțelege franceza. Sau: polonezii din Lituania nu pot obține că numele lor să fie scrise în documentele oficiale, de pildă în pașaport, cu litere poloneze precum „ł” sau „ę”, pentru că acestea nu există în alfabetul lituanian. E că și cum, în România, numitul Tőkés László nu ar avea dreptul la „ő” și „é” și „á” și ar trebui să aibă în buletin Tiocheș Laslo…Situația specială a BelgieiÎn Flandra, una din cele trei entități care formează țara numită Belgia, folosirea limbii franceze este interzisă oficial. Flandra nu recunoaște minoritatea francofonă, iar din acest motiv Belgia nu a semnat Carta Europeană a Limbilor Regionale și Minoritare a Consiliului Europei; Consiliul Europei chiar a făcut o anchetă în Belgia, țara care adăpostește principalele instituții europene, dar în care minoritatea francofonă din Flandra întâmpină probleme juridice și administrative în folosirea limbii franceze.Extrema, însă, a fost atinsă în târgul flamand Menen, de pe granița cu Franța, cel care își împarte stradă mare cu un sat francez.Acolo, așadar, franceza a fost nu doar total interzisă în contactele administrației comunale cu populația și cu turiștii (deși toată lumea vorbește franceză, măcar că limbă învățată la școală), dar funcționarilor li se impune să răspundă, în cazul în care cineva li se adresează în franceză, doar în trei feluri: prin tăcere, prin pictograme (desene), sau prin gesturi.Crezând că aduce ceva liniștire celor șocați de măsuri atât de extreme, primăria a asigurat că franceză va putea fi totuși folosită în situații medicale de urgență, sau în caz de accident.Unele inițiative locale depășesc însă absurdul plauzibil. Astfel, în orășelul Overijse primăria a lansat printre cetățeni o campanie de delațiune împotriva celor care distribuie afișe sau pliante în franceză. În satul Liedekerke, lipit de Bruxelles, terenurile de joc comunale pot refuza copiii care nu se exprimă în flamandă.Burgada Alost a scos portretele regelui și reginei Belgiei din sala de reuniuni a primăriei (asta pentru că familia regală simbolizează Belgia unită). Legislația lingvistică e valabilă peste tot în Flandra. În Courtrai, o baracă cu cartofi prăjiți numită comic Grand-Place a fost somată de primărie să-și schimbe numele.Revenind la cazul târgului belgian Menen, unde funcționarilor li se impune să răspundă, în cazul în care cineva li se adresează în franceză, prin pictograme sau prin gesturi, merită spus că pe primărița (la bourgmestre) naționalistă flamandă care a impus respectivul regulament o cheamă, foarte francofon, Martine Fournier.Care e situația limbilor prin alte părți?Italiana și croata sunt singurele limbi literare europene care nu sunt bazate pe dialectul capitalei. De la Dante încoace, italiana s-a format pe baza dialectului toscan, în special cel din Florența, iar nu pe oribilul dialect roman, în vreme ce croata literară a fost croită pe un dialect din Bosnia, cel mai apropiat de sârbă.În vreme ce sârba este relativ unitară, croata e împărțită în trei mari grupe de dialecte, iar cel ales pentru limba literară a fost în mod intenționat cel mai apropiat de sârbă, un dialect din Bosnia. În schimb, cel din Zagreb a fost influențat de germană (austriacă), iar cele de pe coasta Mării Adriatice, din insule și din peninsula istriacă - profund influențate de italiană. Un dialect cum este cel din insula Hvar, de pildă, ar fi total de neînțeles pentru un locuitor din Zagreb, că să nu mai vorbim de un sârb.Încet, descoperim astfel că în afară de România, doar Macedonia (despre care am vorbit mai sus) mai are o politică atât de favorabilă minorităților și folosirii limbilor lor. O țară precum Spania, de pildă, nu intră la socoteală, fiind un sistem semi-federal. Recent a fost însă și acolo un mare scandal, când în Catalonia secesionistă ministrul de interne și-a început o conferință de presă în catalană, iar unii ziariști spanioli (vorbind castiliană) au părăsit sala în semn de protest.Astfel, Slovacia a interzis prin lege folosirea limbii maghiare în administrație. Aceeași lege cere ca limba slovacă să fie folosită în prioritate în toate spațiile publice. Cei care nu respectă legea pot primi o amendă de până la 5 000 de euro. Legea slovacă a dus la tensiuni diplomatice între Ungaria vecină și Slovacia.Ucraina limitează învățământul în limbile minoritare, inclusiv românaTot așa, noua lege ucraineană a învățământului, din 2017, a fost o surpriză neplăcută pentru sprijinitorii străini ai Kievului și a stârnit de la început proteste în țările vecine, chiar și în unele, precum Polonia, care au fost fără rezerve de partea Ucrainei și împotriva Rusiei.Ucraina însăși a făcut mare caz din sprijinirea minorității tătare din Crimeea, persecutată pe față de Rusia. După ocuparea Crimeei de către Rusia în 2014, Kievul a acordat azilul mai multor lideri ai comunității tătare și a permis continuarea difuzării, de pe teritoriul său, a emisiunilor radio în limba tătarilor din Crimeea. Iată însă că nouă lege ucraineană a învățământului e discriminatorie și limitează posibilitatea ca elevii aparținând minorităților naționale să studieze pe limba lor. Destinată a limita folosirea limbii ruse, legea afectează direct și celelalte minorități, în primul rând românii (numiți oficial „moldoveni”) și bulgarii, dar și polonezii sau maghiarii. Tocmai aceștia din urmă au protestat cel mai vehement, deși sunt mult mai puțin numeroși în Ucraina decât vorbitorii de română sau bulgară.Deja în Cernăuți și Herța, româna nu mai poate fi numită limbă regională. Administrația regională din Cernăuți le-a cerut celor din Herța, Hliboca și Nouă Suliță să anuleze deciziile trecute prin care limba română obținuse statut de limbă regională și putea fi folosită, alături de ucraineană, în unitățile administrative locale.Legea care permitea asta fusese promulgată în 2012 de mult hulitul azi fost președinte pro-rus Viktor Ianukovici, cel gonit de revoltă de pe Maidan în 2014. Legea prevedea stabilirea utilizării oficiale a limbilor regionale în activitatea autorităților publice locale în teritoriile unde trăiesc peste 10% din vorbitorii acelor limbi.Succesorul lui Ianukovici, Petro Poroșenko a semnat însă legea contrarie: „Cu privire la funcționarea limbii ucrainene că limbă de stat” chiar în momentul în care a pierdut alegerile în fața lui Volodimir Zelenski, în mai 2019. Acum în administrație se folosește din nou doar ucraineana, iar limba de stat trebuie utilizată și în spectacolele de teatru, în dublarea filmelor și la televiziune.În 2017, Poroșenko mai semnase și legea învățământului, care stabilește că învățământul trebuie efectuat doar în limba ucraineană. Până anul trecut, 2020, limbile minorităților naționale au putut fi predate până în clasa a cincea, dar de la 1 ianuarie, practic întreaga școlarizare începând cu clasa I a trecut integral pe limba ucraineană. Învățământul în limbile minorităţilor mai este disponibil doar în grădiniţe şi parțial în unele şcoli primare.Așa cum am arătat-o de la început pe blogul meu Ucraina văzută de la Bruxelles, odată venit la putere Volodimir Zelenski nu a făcut nimic pentru a modifica aceste legi.*** 
3 decembrie 2021
23:20
22:10
Pentru a înțelege de ce „fenomenul Putin” este un termen impropriu pentru ceea ce-a fost, de fapt, o temă recurentă în istoria și cultura rusă, este necesar să privim spre trecutul națiunii ruse—unul predispus la cultul personalității, situații primejdioase și influențe ideologice.Așa cum minunat scria cândva Tony Judt, „spre a face ceva bine în acest secol, este necesar să începem prin a spune adevărul despre cel vechi” (Reappraisals) Fără a propune vreun determinism de fier, această abordare demonstrează că autocrația își are rădăcinile în geografia țării la fel de mult ca în trecutul cultural al Rusiei.Această țară a acoperit mereu vaste teritorii, care n-ar fi putut fi protejate altfel decât printr-o disciplină autocratică. Rusia Kieveană, primul stat slavic răsăritean fondat în secolul IX și considerat predecesorul timpuriu al Rusiei de astăzi, se întindea pe o suprafață de 1.330.000 km². Doisprezece secole mai târziu, teritoriul Rusiei s-a extins la 17.130.000 km², făcând-o cea mai mare țară din lume după suprafață (adică 13% din suprafața de uscat a planetei).Acest fapt statistic nu face decât să accentueze și mai tare obsesia populației ruse pentru securitate, suveranitate și un lider puternic. Și, desigur, pregătește înțelegerea condițiilor ascensiunii și decăderii puterii țariste, a Revoluției bolșevice, a primului președinte rus ales liber, Boris Elțîn, și chiar a lui Vladimir Putin însuși.    Istoric vorbind, frontiera Rusiei a însemnat mereu insecuritate și opresiune: anii 1223–1240 i-au văzut pe mongoli invadând și distrugând un vlăguit stat rus kievean, un dezastru care a aproape că a fost repetat în 1812, atunci când armata franceză a lui Napoleon Bonaparte invada Rusia imperială (deși cu consecințe ruinătoare pentru Franța). Având câteva granițe naturale și așezăminte rurale sporadice, Rusia s-a caracterizat din punct de vedere istoric printr-un peisaj anarhic, care nu putea garanta securitatea niciunui grup locuitor. Chiar și azi, aceste două incursiuni militare străine continuă să servească drept avertismente pentru populația rusă asupra pericolelor unor granițe fragile.    Preocuparea pentru siguranța statală a sporit în urma raidurilor mongole. Brutalitatea acestora a instilat în rândurile populației ruse o anumită toleranță pentru ideea de tiranie, într-un efort de a-și domoli temerile față de posibile invazii. A pavat calea către autocrație, către apariția Leviatanului hobbesian sub denumirea de Țar. Acest sistem politic a reprezentat o opțiune atractivă pentru Rusia deoarece teritoriul ei fusese dintotdeauna vast și variat, făcând dificilă o securizare uniformă în fața pericolelor externe.Amalgamul de varii grupuri etnice a declanșat teama de inamici interni, generând suspiciune chiar și asupra loialităților politice ale propriilor locuitori. Plasarea puterii într-o singură pereche de mâini trebuia să fie, cel puțin în teorie, garanția supremă a unității și securității, atât în interiorul, cât și în afara frontierelor.Așa se face că rușii de secol XVI au ajuns să dorească autocrația „pe cale naturală”, un concept inseparabil de cel de represiune. Erau chiar dispuși să renunțe la anumite libertăți ale lor pentru a obține prioritatea securității publice, ceva ce credeau că are de-a face cu siguranța personală. În 1547, un prinț al Moscovei, Ivan cel Groaznic, a creat Țaratul Rusiei—un sistem în care un singur lider (țarul sau țarina) avea să protejeze teritoriile ruse de forțele externe, însă doar în schimbul puterii absolute asupra imperiului și al obedienței tuturor supușilor.Format cu un secol înainte de Tratatul de la Westfalia, regimul țarist al Rusiei a fost cu siguranță unul din cazurile prototipice la care s-a uitat și Thomas Hobbes în explorarea puterii suverane pe care a întreprins-o în Leviatanul.Țarul a asumat rolul de conducător suprem și a cerut supunere din partea tuturor instituțiilor statului. O asemenea suveranitate politică extremă era legată de teologie: însuși termenul de țar înseamnă în rusă „drag părinte”, sugerând că Dumnezeu Însuși dăduse fiecărui țar o îndrituire asupra teritoriului. Din acest punct de vedere, țarul era versiunea pământeană a lui Dumnezeu.În consecință, Biserica Ortodoxă Rusă, o instituție-cheie a statului care pretindea la rându-i supunere din partea populației ruse, a acționat pentru a consolida supremația țarului. Religioasa populație i-a urmat întocmai. Obediența rușilor a permis apariția unui stat patrimonial în care țarul își putea convinge populația de orice, așa cum scria și Hannah Arendt, pentru că a vorbi deopotrivă în numele intereselor poporului și al lui Dumnezeu devenise o convingere comună. 
21:50
Programul de seară al Europei Libere. Ştiri, interviuri, analize şi comentarii.
19:50
Programul de seară al Europei Libere. Ştiri, interviuri, analize şi comentarii. În fiecare vineri, rubrica „Dicționar European”.
17:50
Aşadar, Comisia Electorală Centrală cere excluderea Marinei Tauber, reprezentanta charismatică a Partidului Şor, din competiţia electorală de la Bălţi, invocând nişte nereguli. Cu aproape toţi sacii puşi în căruţă, aproape de izbândă, Marina Tauber s-a simţit nedreptăţită şi a spus că nu se retrage din cursă până la o decizie judecătorească, ba chiar e gata să cheme oamenii la proteste. Mai mult, Tauber consideră că noii conducători europeni au influenţat CEC-ul. Decizia judecătorească urma să fie pronunţată după scrierea acestei tablete. Dar un lucru vreau să-l spun de pe acum, indiferent de ce va decide Judecătoria Bălţi.Vrea sau nu vrea asta Marina Tauber, dar îndărătul tuturor acţiunilor sale oamenii văd strategiile politicianului fugar Ilan Şor. E şi normal până la un punct. Tauber şi Şor sunt colegi de partid, muncesc pentru acelaşi program social-ideologic. De aceea, toate suspiciunile şi problemele care planează în jurul lui Şor se abat şi asupra Marinei Tauber. Şor a fost condamnat în prima instanţă şi de atunci toată lumea se întreabă dacă e vinovat el sau nu. Mulţi îl cred un făcător de mişmaşuri. De aceea, vrea sau nu vrea Marina Tauber, mulţi cetăţeani o consideră la fel de vinovată ca şi pe Şor. Ca lucrurile să devină clare, ar trebui să avem un verdict în cea de-a doua instanţă. Dar el se lasă prea mult timp aşteptat.Şi aici apar câteva întrebări fireşti. De ce pronunţarea verdictului în cea de-a doua instanţă se tărăgănează atâta vreme? Câţi ani trebuie să mai aşteptăm? Are Şor vreo vină pentru că judecătorii sunt anemici-lenţi? Ar fi bine să ne lămurim odată, ar fi bine pentru toată lumea, de la Tauber la PAS, de la bălţeni la orheieni. Cel puţin ar dispărea multe îndoieli şi situaţia ar deveni mai limpede. Foc la ghete, judecătorilor! 
15:50
China comunistă și Rusia au dezinformat despre originile COVID-19, au promovat teorii despre remedii pentru boală care nu și-au dovedit eficiența și despre eficacitatea vaccinurilor menite să cucerească publicul străin și să inducă neîncrederea față de guvernele occidentale și politicile lor epidemiologice, arată un studiu realizat de CEPA – Centrul de Analiză Politică Europeană de la Washington, dat publicității joi.Studiul a constatat că, deși China și Rusia au jucat un rol central în răspândirea dezinformării și propagandei legate de COVID, ele au urmat strategii în mare măsură separate. Cele două țări însă și-au amplificat campaniile reciproc, consideră acest studiu.În timp ce Beijingul și-a mobilizat mass-media de stat multilingve, platforme de social media, oficiali guvernamentali și rețele online pentru a încerca să convingă lumea că nu ar trebui să fie învinuit pentru declanșarea pandemiei și că China este cel mai eficient partener global în combaterea virusului , rețelele rusești de dezinformare au căutat în mare măsură să submineze încrederea în eforturile occidentale de a lupta împotriva COVID-19 și să exacerbeze tensiunile, arată studiul.„Rusia și-a urmat în mare măsură strategia mai veche de utilizare a crizelor pentru a accentua tensiunile în societățile occidentale”, iar „China – se scrie în raport - a împrumutat unele instrumente de la Rusia, dar le-a folosit în scopuri diferite,înfrumusețînd propria situație și răspândind teorii ale conspirației la scară globală.” Numeroase studii au documentat modul în care China comunistă și Rusia au jucat un rol principal în amplificarea conspirațiilor politice aflate în circulație și răspândirea lor despre originile COVID-19 (șiAICI.)Raportul CEPA și-a propus să se bazeze pe studii anterioare și a încercat să înțeleagă cum au evoluat eforturile țărilor în timpul pandemiei, prin compilarea unei baze de 144.000 de date pentru a analiza articolele și mesajele de pe rețelele de socializare ale oficialiilor guvernamentali chinezi și rusi și din mass-media susținute de cele doua state, din martie 2020 până în martie 2021.„China împrumută în mod selectiv din strategia Rusiei, dar asta are limitele sale”, a declarat postului nostru Edward Lucas, analist superior la CEPA și unul dintre autorii raportului.„China încearcă să transmită un mesaj de încredere în sine și consecvent despre abilitățile [Partidului Comunist], în timp ce campaniile rusești sunt mai concentrate pe crearea haosului, indiferent dacă acesta contrazice chiar versiunea oficială a Kremlinului.”Din 2016, Rusia a fost considerată pe scară largă drept principalul agent care răspândește dezinformarea, de exemplu în eforturile de a influența alegeri naționale importante. Cu COVID-19, totuși, China a preluat conducerea la nivel global, intensificându-și eforturile de a răspândi conspirații despre originile virusului și de a-și șlefui propria imagine.Propaganda și dezinformarea chineză au variat, de la criticarea eforturilor occidentale de a combate virusul până la apărarea propriilor politici de a lupta cu virusul și promovarea eforturilor sale de a furniza țărilor mai sărace echipamente de protecție și vaccinuri. Raportul CEPA notează că narațiunile chineze au fost „în cea mai mare parte pozitive, au păstrat China în centrul atenției și au arătat o coerență remarcabilă între instituțiile susținute de stat și diplomați”, dar au existat și excepții notabile. În special, așa-numita diplomație a Războiniciilor lupi , în care ambasadele și diplomații individualiau început să atace agresiv politicile occidentale și să răspândească teorii ale conspirației.Conform constatărilor raportului CEPA , aceste tactici din China s-au accelerat după ce președintele american Donald Trump și conservatori americani importanți au lansat ideea că COVID-19 ar fi putut să fie scăpat dintr-un laborator chinez și aceste tactici au devenit din nou mai proeminente în urma solicitării administrației președintelui Joe Biden către comunitatea de informații din Statele Unite pentru un raport concludent cu privire la posibilitatea ca acest virusul să fi fost realizat dintr-un laborator din Wuhan.Ca răspuns, atât mass-media de stat chineză, cât și oficialii Beijingului , inclusiv purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe,și-au intensificat eforturile pentru a răspândi teorii ale conspirației despre originile virusului, inclusiv recircularea dezinformării de la începutul pandemiei despre laboratorul de cercetări militare Fort Detrick, din statul american Maryland.  Fort Detrick a fost mult timp un punct central al campaniilor rusești de dezinformare, dar eforturile chineze au contribuit la promovarea subiectului răspîndindu-l masiv în China și în Occident.În februarie, AP a publicat o investigație de 9 luni care a constatat că China a lansat o campanie globală de dezinformare digitală, folosind prezența în creștere pe rețelele sociale occidentale pentru a introduce și răspândi informațiicare sugerează că Statele Unite de fapt ar fi creat COVID-19 ca armă biologică.Eforturile rusești de dezinformare, spune analistul Edward Lucas de la CEPA , au fost ceva mai sporadice, de la răspindirea îndoielilor și a nenorocirilor cu privire la vaccinurile occidentale împotriva COVID-19 până la apărarea eficacității Sputnikului V, vaccinul rusesc.De exemplu, influenceri de pe rețelele sociale din Franța și Germania au atras atenția în luna mai că un grup din Londra controlat de la Moscova s-a oferit să-i plătească pentru a răspândi dezinformări despre vaccinul Pfizer-BioNTech.Într-un alt caz, presa de stat rusă și oficialii rușiau lansat o campanie în care acuză presa occidentală că este controlată de corporații farmaceutice ca să facă o campanie negativă în jurul vaccinului Sputnik V.(mai multe AICI și AICI)„Spre deosebire de China, dezinformarea rusă se referă rareori la încercarea de a face Rusia să arate bine unui public străin”, a spus Lucas.„Este vorba de exploatarea dezbinării și polarizării care există deja în Occident și acesta este ceva pe care actorii ruși l-au promovat de-a lungul anilor.”Raportul CEPA notează că eforturile Chinei și Rusiei sunt în continuă schimbare și ar putea intra într-o perioadă de recalibrare. Un sondaj Pew Research al țărilor dezvoltate, în mare parte occidentale, publicat în iunie, a constatat că opiniile nefavorabile despre China au atins noi cote în timpul pandemiei, iar actorii ruși și-au schimbat o parte din mesaje, deoarece Rusia s-a confruntat cu o creștere bruscă a cazurilor de COVID-19 și decese și o reticență larg răspândită în rândul rușilor de a se vaccina.Dar campaniile de dezinformare ale Beijingului, și ale Moscovei continuă.Meta, compania-mamă a Facebook și Instagram, a declarat la 1 decembrie că a eliminat peste 600 de conturi legate de o operațiune chineză care susținea că Statele Unite ar face presiuni asupra Organizația Mondială a Sănătății (OMS) să dea vina pe China pentru apariția virusului COVID.Privind în perspectivă, Lucas spune că, deși există dovezi limitate de cooperare explicită, China comunistă și Rusia vor continua să -și împrumute tactici și să-și amplifice reciproc campaniile de propagandă și dezinformare. Un domeniu de urmărit, spune el, este concentrarea mai mare asupra țărilor în curs de dezvoltare, în special în Africa, mai degrabă decât în Occident. China a investit în operațiunile sale media de pe întreg continentul de ani de zile, iar Rusia a început, de asemenea, să privească spre regiune.Odată cu apariția de noi variante ale coronavirusului și cu lipsa accesului la vaccinuri în țările în curs de dezvoltare, Lucas spune că Africa este „un teren fertil” pentru propaganda și dezinformarea chineză și rusă.„Există resentimente reale în anumite părți ale Africii și Asiei cu privire la lansarea lentă a vaccinării la nivel mondial și Occidentul care controlează accesul la vaccinuri”, a spus Lucas. „Este o problemă reală și când lucrurile merg prost undeva, oamenii sunt mai dispuși să asculte mesajele și narațiunile care vin din exterior, crede expertul de la CEPA.(Adaptat după Reid Standish) 
Mai multe ştiri
©2004—2021 News.yam.md. Toate titlurile si continutul stirilor apartin surselor respective.
Republicarea materialelor este posibila doar cu acordul sursei.Condiţii de utilizare.